Fațetele autonomiei de voință în materia efectelor patrimoniale ale parteneriatelor civile. Regulamentul (UE) 2016/1104
Călina Jugastru - august 1, 2018Fiind o noțiune de fapt (spre deosebire de domiciliu, care este o noțiune de drept), reședința obișnuită a persoanei fizice evocă locuința principală a acesteia, în condițiile în care formalitățile de înregistrare nu au fost îndeplinite. Este edificatoare, în acest sens, calificarea pe care Codul civil român o oferă reședinței obișnuite a persoanei fizice. Art. 2570 C. civ.[26] arată în ce modalitate se determină caracterul principal al locuinței. Sunt avute în vedere acele circumstanțe personale și, respectiv, profesionale, care indică legături durabile cu statul în cauză ori intenția de a stabili asemenea legături. Așadar, reședința obișnuită este locuința principală (adică locuința aflată pe teritoriul statului cu care persoana întreține legături durabile sau cu care are intenția de a stabili astfel de legături), chiar dacă nu sunt îndeplinite formele legale pentru înregistrarea acesteia. Durabil nu înseamnă definitiv; „durabil” are semnificația stabilității.
b. legea unui stat a cărui cetățenie este deținută de către oricare dintre parteneri sau viitorii parteneri în momentul încheierii acordului. Alegerea se raportează la cetățenie, punct de legătură mobil[27]. Nu este necesară cetățenia comună, fiind suficient ca unul dintre parteneri sau viitorii parteneri să dețină cetățenia statului a cărui lege urmează să se aplice;
c. legea statului în temeiul căreia s-a constituit parteneriatul înregistrat. O formulare riguroasă ar fi fost „legea statului în care parteneriatul a fost înregistrat”. Reperul este formalitatea înregistrării, nu simpla constituire de facto, a uniunii de cuplu.
A patra precizare privește necesitatea ca legea aleasă să reglementeze efectele patrimoniale ale parteneriatului. Oricare dintre variantele menționate poate deveni legea parteneriatului civil, cu condiția ca respectiva lege să atașeze efecte patrimoniale instituției parteneriatului înregistrat. Este firesc ca părțile să poată opta doar pentru o lege care prevede consecințele patrimoniale generate de parteneriatele civile, întrucât aceste efecte patrimoniale fac obiectul Regulamentului. În cazul în care părțile aleg o lege care nu reglementează efectele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat, se vor aplica prevederile art. 26. Mai exact, se va proceda la determinarea legii aplicabile, în mod asemănător situației în care alegerea părților lipsește ori nu este valabilă. Prin recursul la alte legi (prevăzute ca variante subsidiare) se surmontează dificultățile create de situația în care părțile au determinat o lege aplicabilă care nu le este utilă (din punct de vedere practic), întrucât nu are aptitudinea de a rezolva conflictele de legi în spațiu și timp și conflictele de legi în spațiu, în materie de parteneriate.
Ultima precizare vizează informarea membrilor cuplului, în vederea alegerii legii parteneriatului. Opțiunea pentru o lege sau alta presupune consimțământul informat, cu privire la beneficiile și/sau cu privire la minusurile prevederilor care reglementează efectele patrimoniale ale parteneriatelor, în diferite sisteme juridice. Afirmația este valabilă și pentru situația schimbării legii aplicabile, pe parcursul parteneriatului.
Credem că era recomandabil ca, în forma sa finală, Regulamentul să păstreze propunerea referitoare la asigurarea consimțământului informat. În anul 2011 a fost adoptat Proiectul Regulamentului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor în materia efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate[28], amendat prin Rezoluție legislativă în anul 2013. Conform Rezoluției, valabilitatea alegerii legii de către părți era condiționată de dovada împrejurării că partenerii sau viitorii parteneri au beneficiat de consiliere, anterior opțiunii, cu privire la consecințele juridice ale alegerii efectuate. Rezoluția instituia o prezumție de îndeplinire a cerinței consilierii prealabile, atunci când regulile de formă suplimentare ce cârmuiesc alegerea legii aplicabile garantează consilierea (de pildă, actul este încheiat în formă autentică, în fața notarului public). Consilierea juridică a părților se realizează cu precădere prin intermediul notarilor. Întrucât cunoașterea instanței judecătorești competente și a legislației aplicabile bunurilor soților sau partenerilor de cuplu ridică frecvent dificultăți practice, din cauza sistemelor juridice ale căror reglementări diferă și generează conflicte de legi, rolul notarilor este semnificativ în cadrul activității de consiliere a părților [Consiliul Notarilor Uniunii Europene a considerat că cele două propuneri de Regulamente sunt utile, în contextul ameliorării securității juridice pentru cuplurile care trăiesc pe teritoriul Uniunii Europene (http://www.notaries-of-europe.eu/index.php?pageID=13374, informație valabilă la 20 iunie 2018)]. Condiția privind consilierea părților a fost suprimată cu prilejul adoptării Regulamentului din 2016.
4.2. Schimbarea lex causae
Legea aleasă de părți poate fi modificată, prin voința acestora, respectându-se condițiile impuse de lege pentru alegerea legii. Inițiativa schimbării legii aplicabile poate să aparțină partenerilor sau viitorilor parteneri. În mod obligatoriu, noua lege aplicabilă trebuie să fie legea unui stat care conferă parteneriatului efecte cu caracter patrimonial.
Variantele de care părțile dispun sunt aceleași pe care le-au avut în vedere la momentul alegerii legii aplicabile [conform art. 22 alin. (1) lit. a)-c) din Regulament]. Se prevede expres că, dacă schimbarea legii aplicabile intervine în cursul parteneriatului înregistrat, efectele noii legi aplicabile se vor produce numai ex nunc, cu excepția cazului în care partenerii s-au înțeles altfel (adică s-au înțeles să confere efecte retroactive convenției de schimbare a legii aplicabile). În această ipoteză, a retroactivității, această împrejurare nu poate vătăma drepturile pe care terții le-au dobândit în temeiul vechii legi aplicabile [art. 22 alin. (2) și (3)].
4.3. Vehiculul voinței părților – convenția de alegere a legii aplicabile
Acordul la care face trimitere Regulamentul este convenția de alegere a legii aplicabile, a cărei valabilitate implică respectarea anumitor cerințe de fond și de formă.
În ceea ce privește condițiile de formă, convenția de alegere a legii aplicabile trebuie să fie încheiată sub forma unui înscris, datat și semnat de ambii parteneri (legea asimilează forma electronică formei scrise, în ceea ce privește acordul de alegere a legii aplicabile). Convenția de alegere a legii aplicabile trebuie să respecte și eventualele condiții de formă suplimentare prevăzute de legea statului în care partenerii au reședința obișnuită la data acordului de alegere a legii aplicabile. În lipsă de reședință obișnuită comună, dacă la data încheierii acordului partenerii au, fiecare, reședința obișnuită într-un alt stat membru, iar dreptul statelor respective stabilește reguli de formă diferite, convenția de alegere a legii aplicabile va respecta cerințele de formă stabilite de către oricare dintre legile statelor respective. Dacă la aceeași dată, a încheierii acordului, numai unul dintre parteneri are reședința obișnuită într-un stat membru, iar legea acestui stat prevede condiții de formă suplimentare pentru convenția de parteneriat, se vor aplica respectivele condiții.
Consimțământul și condițiile de fond sunt reglementate de art. 24 din Regulament. Existența și valabilitatea convenției de alegere a legii aplicabile efectelor patrimoniale ale parteneriatului sau ale oricărei clauze a acestuia sunt reglementate de legea care l-ar reglementa în temeiul art. 22, adică de legea determinată conform voinței părților. Se prevede, în mod asemănător Regulamentului (UE) 2016/1103 (care are ca obiect regimurile matrimoniale), că, pentru a dovedi absența consimțământului său la alegerea legii aplicabile, oricare dintre parteneri poate să invoce legea statului în care își are reședința obișnuită la data sesizării instanței, dacă din împrejurările cauzei rezultă că ar fi nerezonabil ca efectele comportamentului părții să fie stabilite în conformitate cu legea determinată în temeiul autonomiei de voință.
4.4. Domeniul legii aplicabile
Lex causae este circumscrisă aspectelor menționate exemplificativ de art. 27, care nu face distincție după cum legea a fost determinată subiectiv sau obiectiv (formularea „Legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate în temeiul prezentului regulament reglementează, printre altele (s.n.)” sugerează că enumerarea nu este limitativă).
Așadar, atunci când părțile decid, prin acord de voință, ce lege se va aplica parteneriatului, aspectele vizate sunt, între altele: clasificarea bunurilor partenerilor în diferite categorii, în cursul parteneriatului înregistrat și după (disoluția) parteneriatului; transferul bunurilor partenerilor dintr-o categorie de bunuri în alta; răspunderea fiecărui partener pentru datoriile contractate de celălalt partener; prerogativele, drepturile și obligațiile unuia dintre parteneri sau ale ambilor parteneri cu privire la bunuri; distribuirea sau lichidarea bunurilor după disoluția parteneriatului înregistrat, precum și partajul bunurilor cu prilejul disoluției; consecințele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat în raporturile juridice dintre parteneri și terți.
Prin „lege aplicabilă” înțelegem normele de drept material, cu excluderea dispozițiilor de drept internațional privat. Prevederea Regulamentului este logică, orice altă soluție ar conduce la admiterea retrimiterii de gradul I sau de gradul al II-lea[29]. Este motivul pentru care retrimiterea este exclusă, în baza reglementării exprese (art. 32).
Opozabilitatea față de terți
Ținând seama de art. 27 lit. f) din Regulament (care prevede că în domeniul legii aplicabile intră consecințele patrimoniale ale parteneriatului înregistrat asupra raportului juridic dintre un partener și terți), art. 28 prevede că legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat între parteneri nu poate fi invocată de unul dintre parteneri împotriva unui terț într-un litigiu între terțul respectiv și unul dintre parteneri sau ambii parteneri, cu excepția cazului în care terțul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască (acționând cu întreaga diligență necesară) existența respectivei legi.
Regulamentul explică înțelesul sintagmei „a cunoscut existența legii aplicabile”, cu explicații de amănunt. Se instituie prezumția că terțul are cunoștință de existența legii aplicabile parteneriatului dacă legea respectivă este: legea statului a cărui lege este aplicabilă tranzacției dintre un partener și terț, legea statului pe al cărui teritoriu partenerul contractant și terțul au reședința obișnuită sau, în situațiile în care sunt implicate bunuri imobile, legea statului unde se situează bunul. De asemenea, se prezumă că terțul a cunoscut existența legii aplicabile dacă fiecare partener a îndeplinit cerințele aplicabile privind publicitatea sau înregistrarea efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat prevăzute de: legea statului a cărui lege este aplicabilă tranzacției dintre un partener și terț; legea statului pe teritoriul căruia partenerul contractant și terțul își au reședința obișnuită ori, în situațiile în care sunt implicate bunuri imobile, legea statului situării imobilului.
Totuși, în cazul în care legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat nu poate fi invocată de un partener împotriva unui terț [conform art. 2 alin. (1) din Regulament, opozabilitatea efectelor patrimoniale ale parteneriatului înregistrat față de terț este reglementată de următoarele două legi, la alegere: dreptul statului a cărui lege este aplicabilă tranzacției dintre un partener și terț; legea situării imobilului sau legea statului de înregistrare a bunului imobil sau a drepturilor, dacă sunt implicate imobile ori drepturi înregistrate].
5. Rolul voinței partenerilor în materia competenței jurisdicționale
În cazurile care intră sub incidența art. 6 din Regulament („Stabilirea competenței în alte cazuri”), părțile pot conveni ca una dintre instanțele judecătorești expres arătate să fie competentă.
Alegerea poate opera între: instanțele judecătorești ale statului membru a cărui lege este aplicabilă în temeiul determinării subiective; instanțele judecătorești din statul legii de înregistrare a parteneriatului; instanțele judecătorești din statul legii de constituire a parteneriatului (art. 7). Competența conferită instanțelor judecătorești, în temeiul voinței părților, este o competență exclusivă.
Acordul încheiat anterior declanșării procedurilor va fi scris, datat și semnat de către parteneri. Forma electronică a convenției de alegere a forului este asimilată formei scrise. Dacă legea forului permite, desemnarea, de comun acord, a instanței competente poate avea loc și după sesizarea instanței[30].
6. Concluzii
„When love ends, litigations starts”[31]. Este momentul la care partenerii pot iniția acțiuni civile, unul împotriva altuia, pentru obligarea la plata pensiei de întreținere, dreptul de folosință a locuinței sau drepturi succesorale[32]. Sunt doar câteva fragmente care evocă rolul semnificativ al adoptării noului Regulament referitor la efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate. În spațiul european, acest act normativ este o premieră, deocamdată fiind deschisă forma consolidată de cooperare. Este un debut promițător al reglementării acestei forme a uniunilor de cuplu, pe segmentul cooperării judiciare. Cel mai probabil, practica aplicării Regulamentului (UE) 2016/1104 va pune în evidență necesare ajustări, să flexibilizeze alegerile părților, atât sub aspectul lex causae, cât și în ceea ce privește jurisdicția competentă.
[26] Cu privire la noul punct de legătură (reședința obișnuită), v. C.P. Buglea, Noua reglementare de drept internațional privat, în Revista de Științe Juridice nr. 2/2012, pp. 44 și 45.
[27] Elementele de legătură mobile (variabile) pot fi schimbate dintr-un sistem de drept în altul (a se vedea, pentru explicații cu privire la punctele de legătură fixe și punctele de legătură mobile, I. Macovei, Tratat de drept internațional privat, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 31).
[28] Propunerea este analizată pe larg, în N.C. Aniței, Romania’s involvement in the harmonisation of the two proposals for regulation in matters of family relations with foreign element, în Acta Universitatis Lucian Blaga, Seria Iurisprudentia, nr. 1/2015, pp. 40-55.
[29] Dacă s-ar admite că „legea aplicabilă” cuprinde și dispozițiile de drept internațional privat, s-ar putea ajunge la un conflict negativ, adică la situația în care fiecare dintre normele conflictuale în prezență se declară necompetentă în reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate și trimite la sistemul de drept al celuilalt stat (retrimiterea de gradul I) sau la dreptul unui stat terț (retrimiterea de gradul al II-lea). Cele două tipuri de retrimitere sunt explicate în D. Gutmann, Droit international privé, Dalloz, Paris, 1999, pp. 57-60.
[30] Cu privire la autonomia de voință în dreptul european al parteneriatelor înregistrate, C. Jugastru, Regimurile patrimoniale al cuplurilor internaționale în viziunea legiuitorului european, în Revista Română de Drept Privat nr. 3/2016, pp. 81-126.
[31] M. Asuncion Cebrian Salvat, Los efectos patrimoniales de las parejas no registradas en derecho internacional privado espanõl, în Cuadernos de Derecho Transnacional, vol. 10, nr. 1/2018, p. 127.
[32] Op. și loc. cit.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.