Expertiza tehnică judiciară: reglementare, aspecte esențiale, etică. Studiu de caz

II. Etica în efectuarea expertizei tehnice judiciare. Studiu de caz

Apreciem că se poate distinge, în acest scop, faptul că expertiza judiciară este o părere/opinie autorizată/specializată, ce nu poate aparține însă decât unor persoane competente, experţi, ori specialiști, în condiţiile legii. Iar simetric, esențial este faptul că această părere/opinie, argumentată temeinic poate aparține acestora în considerarea competenței lor, a cunoştințelor de specialitate (ce țin de calitatea persoanei care este un profesionist). Apare conferit acest drept, însă numai cu respectarea obligațiilor corelative ce rezultă din normele juridice aplicabile, cât și din codul de etică al profesiei dar și din regulamentele specifice, ca linie de conduită obligatorie.

1. Răspunderea experţilor

1.2. Calitatea de funcţionar public

Foarte important este a fi cunoscut faptul că ÎCCJ a stabilit că expertul tehnic judiciar este funcționar public, în conformitate cu dispozițiile art. 175 alin. (2) teza întâi din Codul penal.^[48]

Conform art. 321 din C. pen. se sancționează:

(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Tentativa se pedepseşte.

1.2. Organizare și control

Conform principiului specialităţii, persoana care a dobândit calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist, calitate care se obţine în condiţiile O.G. nr. 2/2000, poate efectua expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care a fost atestată [art. 14 alin. (1) O.G. nr. 2/2000]. În virtutea acestei calități întocmește expertize doar în limitele competenței, cu respectarea obligațiilor corelative ce rezultă din normele juridice aplicabile, cât și din codul de etică al profesiei, iar răspunderea disciplinară nu o exclude pe cea civilă, penală sau administrativă.

Reamintim în acest context faptul că efectuarea expertizei tehnice judiciare, dispusă de organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti şi alte organe cu atribuţii jurisdicţionale este obligatorie, ea neputând fi refuzată decât pentru motive temeinice (art. 15 O.G. nr. 2/2000).

De mare importanţă este a se cunoaște faptul că legea specială a expertizei prevede expres: „Neefectuarea expertizei tehnice datorită unor cauze imputabile sau efectuarea acesteia cu nerespectarea dispoziţiilor legale atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a expertului tehnic judiciar ori a expertului tehnic extrajudiciar vinovat” [art. 34 O.G. 2/2000 alin. (1), sancțiunile fiind prevăzute prin art. 35, 36].

1.3. Expertiza şi raportul de expertiză

Expertiza şi raportul de expertiză sunt două noţiuni distincte, dar interdependente, întrucât raportul de expertiză este urmarea expertizei, iar aceasta din urmă este activitatea de cercetare pe care se întemeiază raportul de expertiză.

Subliniem, pe linie etică și profesională, faptul că expertiza este o sarcină în principiu obligatorie, personală, determinată limitat în timp și având ca obiect numai chestiuni de fapt.

Raportul de expertiză tehnică judiciară – care constituie de fapt proba – este un act de procedură și, ca atare, el trebuie făcut, sub sancțiunea nulității, în condițiile prevăzute de C. pr. civ./pen. De către expert numit, acesta având o conduită etică și profesională fără niciun compromis, care trebuie să primeze, reenumerând nelimitativ:

a) Raportul de expertiză trebuie să fie motivat, să fi fost elaborat de persoana numită ca expert, să cuprindă explicațiile/lămuririle părților, dacă acestora li s-au cerut sau le-au dat, să confirme îndeplinirea obligației de citare a părților, să se finalizeze printr-o concluzie, iar când sunt mai mulți experți cu păreri deosebite, lucrarea să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.

b) Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, ea poate dispune „întregirea” acesteia – de către aceiași experți – sau o nouă expertiză – făcută de aceiași experți sau de alți specialiști; instanța, motivat, va reține în cele din urmă expertiza sau contraexpertiza; ea nu le va putea însă combina, căci, procedând astfel, ar realiza ea însăși un nou raport; când s-au administrat în aceeaşi pricină două expertize ale căror concluzii sunt contradictorii, instanţa, motivat, va accepta una din ele şi o va înlătura pe cealaltă sau le va înlătura pe amândouă şi va recurge la alte mijloace de probă, având chiar posibilitatea de a admite o nouă expertiză.

c) Expertul nu este nici judecător și nici martor, ci un consultant, participant auxiliar, care ajută judecătorul în rezolvarea unor probleme de specialitate; astfel un moment cheie este: „Dacă expertul consideră obiectivele expertizei ca fiind neclare, apreciem că trebuie să invoce acest lucru și, în această fază, să solicite instanței lămuriri și chiar reformularea obiectivelor”.^[49]

d) Raportul de expertiză se realizează reglementat prin C. pr. civ./pen. și O.G. nr. 2/2000, îmbrăcând ca regulă forma unui raport scris, care se depune la dosarul instanţei, cu cel puțin 10 zile înainte de termenul stabilit pentru judecarea cauzei, cu excepția cauzelor cu caracter urgent, situație în care acest termen poate fi redus.

e) Modul de întocmire a raportului de expertiză este foarte important, deoarece realizarea materialului trebuie: să fie completă, răspunzându-se tuturor chestiunilor ridicate (în limitele competenței); concluziile trebuie să fie minim suficient motivate pentru ca instanţa să fie în măsură a aprecia valoarea/concludența, cu date şi raționamente precise, informații și determinări certe; să nu fie nicidecum o simplă apreciere subiectivă.

Art. 21 din O.G. nr. 2/2000 menţionează elementele general obligatorii ale raportului de expertiză, fiind şi situaţii în care dispoziţii legale speciale prevăd că depunerea raportului se face numai după obţinerea avizelor tehnice necesare. Avizele tehnice necesare se eliberează numai de organismele de specialitate competente, corelat cu art. 336 (3) C. pr. civ. [În cazurile anume prevăzute de lege, depunerea raportului se va face numai după obţinerea avizelor tehnice necesare ce se eliberează numai de organismele de specialitate competente]. Amintim aici, doar punctual, de proliferarea în practică a unei avizări tehnice, a expertizei tehnice în specializarea topografie, cadastru și geodezie, prin intermediul O.C.P.I./A.N.C.P.I. ale cărei consecințe importante, negative considerăm că necesită o prezentare distinctă (prin intermediul unui studiu dedicat).

f) Dacă expertiza a fost dispusă unui colectiv de experți şi numai dacă părerile (constatările şi concluziile) acestora sunt diferite, va trebui ca ei să îşi exprime părerea separat şi motivat. Nu are importanţă dacă părerea sau părerile separate sunt integrate unei lucrări unitare sau dacă fiecare expert îşi înfăţişează opinia în mod separat; expertiza însă va fi evaluată unitar, în sensul că, indiferent de forma de prezentare, ea reprezintă un act procesual unic.^[50]

g) Raportul de expertiză nu poate conține aprecieri ale expertului cu privire la dispozițiile legale aplicabile în cauză, la modul de aplicare a normelor legale, considerații cu privire la partea îndreptățită în raportul juridic dedus judecății.^[51]

h) Fără a fi integrate elementelor care au efect asupra valabilităţii actului, raportul de expertiză tehnică trebuie să fie însoţit de nota de evaluare a onorariului expertului, decontul cheltuielilor efectuate de expert cu deplasarea, masa, cazarea, precum şi orice alte cheltuieli implicate de efectuarea expertizei, însoţite de dovezi. Acestea vor fi avute în vedere la aprecierea temeiniciei cererii expertului având ca obiect majorarea sau definitivarea onorariului stabilit provizoriu. Norma din art. 331 alin. (2) prevede necesitatea consemnării poziției părților, inclusiv informații privind plata, posibilitățile de plată, persoana care ar trebui să suporte contravaloarea lucrării.

2. Efectuarea expertizei tehnice judiciare – etică. Studiu de caz

Există o dublă calitate, de expert judiciar^[52] și de membru al unei asociații ca profesionist autorizat, iar aceasta în considerarea profesiei, deoarece profesionistul^[53] poate fi și membru titular al unei asociații profesionale^[54].

Autorizarea ca expert tehnic judiciar^[55] implică profesional, între altele: studii superioare; stagiu de cel puțin 3 ani în specialitate; iar etic și deontologic o bună reputație profesională.

Având în vedere relativ recente modificări ale regulamentelor ce vizează profesioniștii, prezentăm din punct de vedere etic, un studiu de caz: expertiza tehnică judiciară dispusă de către instanță/organ jurisdicțional, unde împotriva expertului numit și care a întocmit raportul de expertiză^[56], considerăm că poate fi solicitată asociației profesionale, declanşarea procedurii disciplinare şi cercetarea faptei ce face obiectul sesizării.

Subliniem faptul că esențială este cercetarea faptei membrului asociației profesionale care este expert tehnic judiciar, ce face obiectul sesizării, pentru că rezultatul poate conduce, după caz, la măsuri disciplinare sau mai degrabă, apreciem și sperăm, la confirmarea concludenței și forței probante a expertizei.

Ambele laturi ale acestei cercetări (sancționarea sau confirmarea) au rolul de a proteja și sprijini valori sociale deosebit de importante, în speță încrederea și respectul față de expertiză și implicit, și în mod direct, față de justiție.

Exemplificăm, ca studiu de caz pentru specializarea privind evaluarea proprietății imobiliare^[57], respectiv pentru expertiza în care este solicitată evaluarea bunurilor conform standardelor de evaluare ale Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR), iar numirea expertului este făcută cu condiția expresă de a fi membru al asociației profesionale, pentru încrederea suplimentară că evaluarea este efectuată de o persoană autorizată, competentă.

ANEVAR are drept scop organizarea, coordonarea și autorizarea exercitării profesiei de evaluator autorizat în România, reprezentarea și protejarea intereselor profesionale ale membrilor săi, asigurarea exercitării independente a profesiei de evaluator autorizat cu respectarea deontologiei și a unui înalt nivel de calificare profesională, precum și promovarea standardelor, a metodelor și a tehnicilor de evaluare în activitatea evaluatorilor autorizați.^[58]

Prin urmare, calitatea de expert tehnic judiciar pentru aceste specializări (cele în care sunt numiți – n.n.) incumbă respectarea Standardelor de Evaluare ANEVAR.^[59]

Activitatea de evaluare este reglementată de O.G. nr. 24/2011, Standardele de evaluare a bunurilor, ce incumbă și regulamente, între care și cel al Comisiei de etică și disciplină (C.E.D.), precum și a Codului de etică al profesiei de evaluator autorizat.

Asociația profesională ANEVAR prin art. 30 al Regulamentului C.E.D.^[60] prevede faptul că răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă a persoanei pentru fapta săvârşită.

În caz de sesizare, ce face obiect al unui dosar disciplinar, privind posibila săvârşire a unei abateri disciplinare de către un membru al asociației expert tehnic judiciar, considerăm că ANEVAR procedează în mod eronat la clasarea acțiunii disciplinare, fără cercetare disciplinară efectivă, atunci când motivează^[61] (exemplificativ): „profesia de expert tehnic judiciar este o profesie distinctă de cea de evaluare în sensul dispozițiilor de reglementare a activității de evaluare”; „posibilitatea aplicării unei sancțiuni disciplinare de către ANEVAR (dintre cele prevăzute la art. 26 din O.G. nr. 24/2011) este condiționată de criteriul ca persoana respectivă să fi acționat în calitate de evaluator autorizat, membru ANEVAR”; „chiar dacă expertul tehnic este și membru titular ANEVAR, calitatea de evaluator nu constituie temei în analiza unui raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de către acesta în calitate de expert tehnic judiciar”; „în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară nu se fac referiri la standardele de evaluare ANEVAR”; „rapoartele de expertiză întocmite nu poartă însemnele ANEVAR” etc.

În cele ce urmează, vom arăta argumente din care rezultă de ce, în aplicarea Regulamentului C.E.D., considerăm că față de motive ca cele sus arătate, se procedează în mod eronat la clasarea acțiunii disciplinare în lipsa unei cercetări disciplinare efective a C.E.D. și a actualului art. 10 alin. (4) Preşedintele Comisiei de etică şi disciplină are ca atribuţii principale: b) propune clasarea sesizării atunci când concluzionează că exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică ori nu este posibilă sau când constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate pentru demararea procedurii disciplinare, caz în care sesizarea va fi transmisă Consiliului director cu propunerea de clasare şi arătarea motivului care a determinat propunerea respectivă, fără a mai fi necesară parcurgerea cercetării disciplinare prealabile şi propriu-zise.

Apreciem faptul că o clasare a acțiunii disciplinare, fără o reală cercetare disciplinară față de fapte ce sunt sesizate, îndepărtează expertul de buna-credință, de obiectivitatea și etica incontestabilă, ce se doresc a fi confirmate, de încrederea în asociația profesională.

De regulă, conform modelului tip de sesizare disciplinară, se menționează despre raportul de expertiză tehnică judiciară la descrierea faptei ce formează obiectul sesizării: nerespectarea prevederilor legale; nerespectarea standardelor de evaluare; părtinire; nerespectarea principiilor de imparțialitate și obiectivitate; neconformități majore care au afectat rezultatul evaluării (metodologie eronată, valoare incorect determinată etc.); nivel de credibilitate foarte scăzut (raționament eronat, informații folosite insuficiente și neadecvate etc.); dovezi ce sprijină sesizarea (expertize, acte, dovezi ce contrazic/atenționează privind situația sau rezultatul) etc.

Semnalăm următoarele^[62] privind situația relativ recent apărută și care mai ales prin perpetuare produce efecte, pentru ca instanțele, părțile, organele jurisdicționale, cât și orice persoană interesată, să fie corect informate, deoarece considerăm că ANEVAR procedează în mod eronat la clasarea sesizărilor de cercetare disciplinară a expertizelor tehnice judiciare:

a) Se observă din studiul dosarelor disciplinare privind expertize tehnice judiciare, faptul că avem de-a face cu clasarea cercetărilor disciplinare, care mai nou acum apare prevăzut a se realiza de către Preşedintele Comisiei de etică şi disciplină (anterior de către Comisia de etică şi disciplină). La Regulamentului C.E.D. care este în vigoare din iunie 2024, menționăm adăugate la art. 10 alin. (4) lit. b)^[63] cât și lit. f) și la art. 29 alin. (10). Conform prevederilor art. 6 C. civ. privind faptele sesizate, se pot produce efecte corespunzând regulamentului anterior, pentru fapte, conform principiului neretroactivităţii legii civile^[64], pentru cel mult 3 ani de la data săvârşirii faptei, ținând de data înregistrării. Clasarea cercetării disciplinare conform regulamentului anterior apare justificată prin art. 23 lit. a), „clasarea, atunci când concluzionează că exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică ori nu este posibilă sau în cazul prevăzut la art. 13 alin. (6)”^[65]. Prin noul regulament C.E.D., art. 23 lit. a) prevede: „clasarea, în cazul prevăzut la art. 13 alin. (6)”^[66], iar art. 13 alin. (6) prevede că „Dacă din cuprinsul sesizării nu rezultă date suficiente despre fapta ori persoana care a formulat sesizarea sau în cazul în care persoana care a formulat sesizarea nu realizează în termenul stabilit completările solicitate de raportorul Comisiei de etică şi disciplină potrivit alin. (2), raportorul propune clasarea”. [art. 13 alin. (6) are același text în ambele forme ale Regulamentului actual sau anterior].

b) Calitatea de expert tehnic judiciar incumbă membrului titular al asociației profesionale ANEVAR, ca rezultat al numirii/desemnări de către instanță ori organul jurisdicțional, tocmai în considerarea profesiei și a încrederii sporite în etica sa (prin încheiere sau ordonanță de numire).

c) Nu există o profesie de expert tehnic judiciar; există calitatea^[67] de expert, care se dobândește și se exercită așadar strict numai în considerarea profesiei, în speță de evaluator. A se invoca „profesia” de expert tehnic judiciar^[68], ca profesie distinctă de cea de evaluare în sensul dispozițiilor de reglementare a activității de evaluare, este fundamental eronat.

Primează așadar nevoia de a fi specialist, evaluator în speță, expres reglementat conform art. 330 alin. (1) teza I din C. pr. civ., care prevede: „Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi”.

Corelativ, în exact același sens, în O.G. nr. 2/2000, la Cap. II Calitatea de expert tehnic judiciar este reglementată expres, în identitate de rațiune (exemplificativ):

– art. 10. lit. c), a absolvit studii superioare în specialitatea pentru care se prezintă la examenul de expert, dovedite cu diplomă; d) are un stagiu de cel puţin 3 ani în specialitatea în care a obţinut diploma; f) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie profesională şi socială;

– art. 12 (1), la cerere, poate dobândi calitatea de expert tehnic judiciar într-o anumită specialitate: a) persoana care a dobândit de la alte ministere sau instituții publice de specialitate autorizarea de a realiza lucrări în specializarea pentru care susține interviul; b) persoana care a dobândit calitatea cerută pentru desfășurarea activității în acea specialitate, prevăzută în nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, în condițiile legii speciale ce reglementează organizarea și desfășurarea unei activități sau profesii și modul de acces în aceasta;

– art. 14 (1), persoana care a dobândit calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist, în condițiile prezentei ordonanțe, poate efectua expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care a fost atestata. (2) Specializările expertizei tehnice judiciare sunt stabilite în Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, aprobat prin ordin al ministrului justiției.

Mai mult, conform și cu prevederile din Codul de etică al profesiei de evaluator autorizat^[69], sunt prevăzute următoarele:

1. Dispoziţii generale:

a. Profesionistul evaluator autorizat trebuie să respecte pe lângă prevederile legale în materie şi principiile şi reglementările din prezentul cod de etică.

b. Obiectivul Codului de etică constă în consolidarea încrederii publice în procesul de evaluare prin crearea unui cadru pentru exprimarea de opinii de evaluare credibile de către evaluatorii autorizaţi cu pregătire adecvată şi care îşi desfăşoară activitatea în mod etic.

c. Scopul Codului de etică constă în promovarea principiilor şi conduitei etice pentru profesia de evaluator autorizat.

d. Principiile etice fundamentale ale profesiei de evaluator autorizat stabilesc cadrul de conduită pe care trebuie să îl respecte evaluatorul autorizat atunci când oferă un serviciu de evaluare.

e. Utilizatorii informaţiilor şi rapoartelor de evaluare cu privire la estimarea valorii bunurilor au nevoie de încredere că evaluările au fost efectuate de către persoane autorizate, competente şi care respectă un cod de principii fundamentale în exercitarea profesiei lor.