Efectele reducțiunii liberalităților excesive în noul Cod civil

De la principiul întregirii rezervei în natură se admit următoarele excepţii^[11], când reducţiunea se face prin echivalent:

i) dacă, înainte de deschiderea moştenirii, donatarul a înstrăinat, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, rezerva se va întregi prin echivalentul porţiunii ce depăşeşte cotitatea disponibilă [art. 1.097 alin. (3) teza I C. civ.]. Întrucât actul încheiat de donatar este valabil şi opozabil moştenitorilor rezervatari, riscul insolvabilităţii donatarului va afecta rezerva lor^[12];

ii) dacă donaţia supusă reducţiunii a fost făcută unui moştenitor rezervatar care nu este obligat la raportul donaţiei, acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care depăşeşte cotitatea disponibilă [art. 1.097 alin. (4) C. civ.]. Un exemplu este edificator: să presupunem că de cuius-ul are doi copii, C1 şi C2, şi în timpul vieţii i-a făcut lui C1 o donaţie scutită de raport având ca obiect un teren în valoare de 160.000 de lei, activul brut este de 60.000 de lei, iar pasivul succesoral este de 20.000 de lei. Masa de calcul va fi de 200.000 de lei (activul brut de 60.000 – pasivul de 20.000) + donaţia de 160.000), ceea ce înseamnă că rezerva globală a celor 2 copii este de 100.000 de lei (rezerva fiecărui copil fiind de 50.000 de lei), iar cotitatea disponibilă este de 100.000 de lei. Conform art. 1.099 alin. (2) C. civ., fiind neraportabilă, donaţia lui C1 se va imputa mai întâi asupra cotităţii disponibile de 100.000 de lei (pe care o epuizează), apoi asupra rezervei de 50.000 de lei a copilului C1 (pe care o epuizează), după care va fi supusă reducţiunii pentru că afectează rezerva copilului C2. Înseamnă că donaţia va fi redusă de la 160.000 de lei la 150.000 de lei, dar copilul C1 va putea cumula cotitatea disponibilă (de 100.000 de lei) cu partea lui din rezervă (de 50.000 de lei), ceea ce îi permite păstrarea bunului în cea mai mare parte în natură.

În absenţa acestui text de lege [şi a art. 1.099 alin. (2) C. civ. cu care se corelează^[13]) ar fi existat riscul ca donaţia lui C1 să se impute doar asupra cotităţii disponibile (pe care o epuiza), după care să fie supusă reducţiunii pentru a se asigura în natură şi rezerva lui C2, acesta urmând a primi o parte din bun corespunzătoare rezervei sale de 50.000 de lei. Prin aplicarea prevederilor art. 1.097 alin. (4) C. civ. se creează condiţiile ca rezervatarul care a primit o donaţie scutită de raport – donaţie care are un caracter intuitu personae, donatorul dorind ca acel bun să îi revină donatarului în natură şi cu caracter definitiv – să cumuleze cotitatea disponibilă cu partea lui de rezervă (ceea ce înseamnă că de cele mai multe ori va păstra bunul în natură, în integralitatea lui sau în cea mai mare parte), iar ceilalţi moştenitori rezervatari să îşi îndestuleze rezerva din alte bunuri decât cele ce formează obiectul unor donaţii neraportabile^[14].

iii) dacă donatarul este un succesibil obligat la raport^[15], iar partea supusă reducţiunii reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducţiunea necesară întregirii rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari se va face prin luare mai puţin sau prin echivalent bănesc [art. 1.097 alin. (5) C. civ.]^[16].

Nu are importanţă dacă bunul donat este mobil sau imobil^[17]. De exemplu, dacă masa de calcul este de 400.000 de lei (80.000 de lei fiind activul net, iar 320.000 de lei fiind donaţiile care se reunesc fictiv), iar defunctul a făcut unei fundaţii o donaţie în valoare de 200.000 de lei, iar unuia dintre copii (C1) i-a făcut o donaţie raportabilă având ca obiect un bun în valoare de 120.000 de lei, rezerva copilului C1 va fi de 100.000 de lei, rezerva copilului C2 va fi tot de 100.000 de lei, iar cotitatea disponibilă va fi de 200.000 de lei. Donaţia făcută fundaţiei (prima în ordine cronologică) se impută asupra cotităţii disponibile şi o epuizează (ceea ce înseamnă că fundaţia va putea păstra donaţia), apoi donaţia făcută copilului C1 se impută asupra rezervei sale de 100.000 de lei (conform art. 1.099 alin.3 C.civ.), iar pentru 20.000 de lei va fi supusă reducţiunii pentru că încalcă rezerva copilului C2. Copilul C1 poate păstra în natură, în integralitatea sa, bunul ce i s-a donat, dar va trebui să-i plătească copilului C2 suma de 20.000 de lei pentru ca acesta să-şi întregească rezerva. Copilul C2 va culege bunurile ce reprezintă activul net de 80.000 de lei, la care se adaugă cei 20.000 de lei primiţi de la C1.

Condiţia sine qua non pentru aplicarea acestei prevederi legale este aceea ca partea supusă reducţiunii să reprezinte mai puţin de jumătate din valoarea bunului donat. În acest caz, instanţa de judecată care ar soluţiona un eventual litigiu între moştenitori este obligată să dispună atribuirea bunului către donatar (evident, cu condiţia ca şi donatarul să solicite acest lucru).

Dacă partea supusă reducţiunii va fi mai mare de jumătate din valoarea bunului donat nu înseamnă că donatarul nu poate păstra în nicio situaţie bunul (de exemplu, raportul donaţiilor se realizează prin echivalent, în bani, în condiţiile art. 1.151 alin. (6) C. civ.^[18], caz în care donatarul va păstra bunul în natură).

iv) în sfârşit, reducţiunea se face prin echivalent în cazul în care bunul donat a pierit dintr-o cauză imputabilă donatarului sau a fost un bun fungibil şi consumptibil, în cazul din urmă restituirea putându-se face şi prin bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi valoare (art. 712 C. civ., aplicabil prin analogie^[19]). Dacă pieirea bunului donat este fortuită (indiferent de momentul pieirii; înainte sau după deschiderea moştenirii) riscul îl suportă moştenirea, căci pieirea s-ar fi produs şi dacă bunul ar fi rămas în patrimoniul defunctului^[20]. În măsura pieirii fortuite nu se ţine seama de valoarea bunului nici la stabilirea masei de calcul [art. 1.091 alin. (2) C. civ.].

În toate cazurile de reducţiune prin echivalent se vor lua în considerare regulile pe baza cărora se face evaluarea bunurilor donate şi pentru reunirea lor fictivă la masa de calcul^[21].