Dreptul la delistare: trimiterile preliminare formulate de Consiliul de Stat al Franţei (cauza C-136/17)

Ţinând cont de dispoziţiile Directivei 95/46/CE şi de hotărârea din 13 mai 2014, cauza C-131/12 – Google Spain și Google, Conseil d’état a identificat drept o primă dificultate în interpretarea dreptului U.E. chestiunea de a determina dacă interdicţia prelucrării datelor prevăzute de art. 8 alin. (1) şi (5) din Directiva 95/46/CE, sub rezerva excepţiilor prevăzute de acest articol, este deopotrivă aplicabilă operatorului unui motor de căutare în calitatea sa de responsabil al prelucrării reprezentate de activitatea acestui motor de căutare, având în vedere regimul specific definit de CJUE, în cadrul punctului 38 din hotărârea din 13 mai 2014, cauza C-131/12 – Google Spain și Google, în cazul operatorului unui motor de căutare.

Astfel, a fost formulată o primă întrebare preliminară: Având în vedere responsabilitățile, competențele și posibilitățile specifice ale operatorului unui motor de căutare, interdicția pentru alți operatori de a prelucra date prevăzută la alin. (1) și (5) ale art. 8 din Directiva din 24 octombrie 1995, sub rezerva excepțiilor prevăzute de acest text, se aplică și acestui operator în calitate de operator al prelucrării efectuate de respectivul motor de căutare?

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, o a doua dificultate în interpretarea dreptului U.E. ar consta în a şti dacă această interdicţie l-ar obliga pe operatorul unui motor de căutare, sub rezerva excepțiilor prevăzute de Directiva 95/46/CE, să dea curs cererilor de dezindexare privind link-urile care duc către pagini web ce conţin asemenea date cu caracter personal.

Astfel, a fost formulată o a doua întrebare preliminară: dispozițiile articolului 8 alineatele (1) și (5) din Directiva din 24 octombrie 1995 trebuie interpretate în sensul că interdicția astfel aplicată, sub rezerva excepțiilor prevăzute de această directivă, operatorului unui motor de căutare de a prelucra date care intră sub incidența acestor dispoziții l-ar obliga să admită sistematic cererile de înlăturare a unor linkuri ce duc spre pagini web care conțin astfel de date?

Tot în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, Conseil d’état a identificat o a treia dificultate în interpretarea dreptului U.E. Directiva 95/46/CE prevede că interdicţia conţinută în alin. (1) al art. 8^[12] nu se aplică în mai multe situaţii enumerate în cadrul alin. (2), respectiv atunci când (a) „persoana vizată și-a dat consimțământul explicit pentru prelucrarea acestor date, cu excepția cazului în care legislația statului membru prevede ca interdicția prevăzută la alin. (1) să nu poată fi ridicată prin consimțământul persoanei vizate” şi atunci când (e) „prelucrarea se referă la date care sunt făcute publice de către persoanele vizate în mod manifest sau sunt necesare pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiție”.

Modul de interpretare al acestor prevederi dă naștere la dificultăți atunci când se aplică responsabilităților, competențelor și posibilităților operatorului unui motor de căutare iar litigiile aflate pe rolul Consiliului de Stat implică a determina tocmai dacă dispoziţiile Directivei 95/46/CE trebuie să fie interpretate în sensul că acestea permit operatorului unui motor de căutare să refuze a da curs unei cereri de dezindexare atunci când constată că link-urile în cauză duc către conţinuturi care includ date din categoriile enumerate în alin. (1) al art. 8, date ce se înscriu însă în același timp și în sfera excepțiilor prevăzute de alin. (2) al aceluiași articol, respectiv alineatele a) și e).

Astfel, a fost formulată o a treia întrebare preliminară: din această perspectivă [În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare – n.n.], în ce mod sunt interpretate excepțiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) literele (a) și (e) din Directiva din 24 octombrie 1995 atunci când se aplică operatorului unui motor de căutare, având în vedere responsabilitățile, competențele și posibilitățile sale specifice. În special, un astfel de operator poate refuza admiterea unei cereri de înlăturare a unor linkuri dacă acesta constată că linkurile în cauză duc spre conținuturi care, dacă cuprind date care se încadrează în categoriile enumerate la alineatul (1) al articolului 8, intră de asemenea în domeniul de aplicare al excepțiilor prevăzute la alineatul (2) al aceluiași articol, în special literele (a) și (e)?

Tot în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, Conseil d’état a identificat o a patra dificultate în interpretarea dreptului U.E. Directiva 95/46/CE prevede în art. 9 că „Statele membre prevăd exonerări și derogări de la dispozițiile prezentului capitol, ale capitolului IV și ale capitolului VI pentru prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată numai în scopuri jurnalistice (s.n.), artistice sau literare, în măsura în care se dovedesc necesare pentru a pune dreptul la viață privată în acord cu normele care reglementează libertatea de exprimare”, dispoziţie potrivit căreia prelucrarea datelor personale în scopuri jurnalistice nu este supusă exigenţelor prevăzute de alin. (1) [interdicţia prelucrării datelor cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența sindicală, precum și prelucrarea datelor privind sănătatea sau viața sexuală] şi alin. (5) [prelucrarea datelor referitoare la infracțiuni, condamnări penale sau măsuri de securitate] ale art. 8 din Directiva 95/46/CE.

De asemenea, Conseil d’état a constatat că CJUE a precizat în considerentul 85 din hotărârea din 13 mai 2014, cauza C-131/12 – Google Spain și Google, că „prelucrarea de către editorul unei pagini web, constând în publicarea unor informații referitoare la o persoană fizică, poate, după caz, să fie efectuată «numai în scopuri jurnalistice» și să beneficieze astfel, în temeiul articolului 9 din Directiva 95/46, de derogările de la cerințele prevăzute de aceasta, în timp ce situația nu pare să fie aceeași în ceea ce privește prelucrarea efectuată de operatorul unui motor de căutare. Prin urmare, nu poate fi exclus ca persoana vizată să poată în anumite împrejurări să își exercite drepturile prevăzute la art. 12 lit. b) și la art. 14 alin. (1) lit. a) din Directiva 95/46 în raport cu operatorul menționat, însă nu și în raport cu editorul paginii web respective”. Prin urmare, operatorul motorului de căutare nu ar beneficia de derogările prevăzute de art. 9 (prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată numai în scopuri jurnalistice) astfel că se pune întrebarea dacă dispoziţiile Directivei 95/46/CE trebuie să fie interpretate în sensul în care îl autorizează pe operatorul motorului de căutare să se prevaleze de această circumstanţă pentru a refuza să dea curs unei cereri de dezindexare.

Astfel, a fost formulată o a patra întrebare preliminară: dispozițiile directivei din 24 octombrie 1995 trebuie interpretate în sensul că, atunci când linkurile a căror înlăturare este solicitată duc spre prelucrări de date cu caracter personal efectuate exclusiv în scopuri jurnalistice sau în scopuri artistice sau literare care, ca atare, în temeiul articolului 9 din Directiva din 24 octombrie 1995, pot colecta și prelucra date care se încadrează în categoriile menționate la articolul 8 alineatele (1) și (5) din această directivă, operatorul unui motor de căutare poate, din acest motiv, să refuze admiterea unei cereri de înlăturare?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, adică dacă CJUE ar decide că interdicția de a prelucra date prevăzută la alineatele (1) și (5) ale articolului 8 din Directiva din 24 octombrie 1995, sub rezerva excepțiilor prevăzute de acest text, nu se aplică și operatorului motorului de căutare având în vedere consecinţele excesive ce ar decurge din a impune o astfel de interdicţie operatorului unui motor de căutare ţinând seama de responsabilitățile, competențele și posibilitățile sale, Conseil d’état a identificat o a cincea dificultate în interpretarea dreptului U.E., respectiv dificultatea de a determina care sunt exigenţele specifice prevăzute de Directiva 95/46/CE pe care operatorul unui motor de căutare trebuie să le satisfacă.

Astfel, a fost formulată o a cincea întrebare preliminară: În cazul unui răspuns negativ la întrebarea adresată la punctul 1, care dintre cerințele specifice din Directiva din 24 octombrie 1995 trebuie să fie îndeplinită de către operatorul unui motor de căutare, având în vedere responsabilitățile, competențele și posibilitățile sale?

În continuare Conseil d’état a constat că, pe de o parte, CJUE, în hotărârea din 13 mai 2014, cauza C-131/12 – Google Spain și Google, a statuat că liceitatea publicării pe o pagină web a informaților referitoare la o anumită persoană nu constituie un obstacol în ceea ce priveşte obligarea operatorului unui motor de căutare la a elimina de pe lista de rezultate link-urile către acea pagină web, atunci când aceste link-uri sunt afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele acelei persoane.

Pe de altă parte, Conseil d’état a remarcat că CJUE nu s-a pronunţat asupra modului de interpretare al dispoziţiilor din Directiva 95/46/CE, mai precis dacă acestea impun sau nu operatorului unui motor de căutare – atunci când constată că paginile web către care duc link-urile a căror dezindexare este cerută conţin date a căror publicare pe respectivele pagini web este ilicită – fie să înlăture aceste link-uri din lista de rezultate afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele persoane care a cerut dezindexarea, fie doar să ţină cont de această circumstanţă pentru a aprecia dacă cererea de dezindexare este întemeiată.

Astfel, a fost formulată o a şasea întrebare preliminară: în cazul în care constată că paginile web, către care duc linkurile a căror înlăturare este solicitată, cuprind date a căror publicare, pe paginile respective, este nelegală, dispoziţiile directivei din 24 octombrie 1995 trebuie interpretate în sensul că: [a] obligă operatorul unui motor de căutare să elimine aceste linkuri din lista de rezultate afișate în urma unei căutări efectuate plecând de la numele solicitantului; [b] sau că implică numai luarea în considerare de către operator a acestei împrejurări pentru aprecierea temeiniciei cererii de înlăturare; [c] sau că această împrejurare nu are impact asupra aprecierii pe care operatorul trebuie să o realizeze?

În măsura în care nelegalitatea publicării datelor pe paginile respective nu este indiferentă, Conseil d’état a identificat o a şasea dificultate în interpretarea dreptului U.E., respectiv cum trebuie apreciată liceitatea publicării datelor cu caracter personal pe paginile web care sunt rezultatul unor prelucrări ce nu intră în domeniul de aplicare teritorială al Directivei 95/46/CE şi, pe cale de consecinţă, nici al legislaţiilor naţionale care au transpus-o.

Astfel, a fost formulată o a şaptea întrebare preliminară: În plus, dacă această împrejurare nu este inoperantă, în ce mod se poate aprecia legalitatea publicării datelor în litigiu pe paginile web ce provin din prelucrări care nu intră în domeniul de aplicare teritorial al directivei din 24 octombrie 1995 și, prin urmare, al legislațiilor naționale care o pun în aplicare?

Oricare ar fi răspunsul la prima întrebare şi independent de liceitatea publicării datelor cu caracter personal pe pagina web către care duce link-ul a cărui dezindexare se cere, Conseil d’état a identificat o a şaptea dificultate în interpretarea dreptului U.E., respectiv dacă dispoziţiilor Directivei 95/46/CE trebuie să fie interpretate în sensul în care acestea impun operatorului unui motor de căutare să dea curs cererii de dezindexare atunci când persoana vizată dovedeşte că aceste date sunt incomplete, inexacte sau nu mai sunt de actualitate. Această dificultate în interpretare priveşte în special eventuala obligaţie de a dezindexa ce incumbă operatorului unui motor de căutare atunci când persoana vizată probează faptul că, având în vedere derularea procedurii judiciare, informaţiile privind o etapă anterioară a acesteia nu mai corespund situaţiei sale actuale.

Astfel, a fost formulată o a opta întrebare preliminară: Oricare ar fi răspunsul la întrebarea adresată la punctul 1, indiferent de legalitatea publicării datelor cu caracter personal pe pagina web către care duce linkul în litigiu, dispozițiile directivei din 24 octombrie 1995 trebuie interpretate în sensul că atunci când solicitantul stabilește că aceste date au devenit incomplete sau inexacte ori că nu sunt actualizate, operatorul unui motor de căutare trebuie să admită cererea de înlăturare corespunzătoare? Mai precis, atunci când solicitantul demonstrează că, având în vedere derularea procedurii judiciare, informațiile cu privire la o etapă anterioară a procedurii nu mai corespund cu realitatea actuală a situației sale, operatorul unui motor de căutare este obligat să înlăture linkurile care duc spre pagini web ce conțin astfel de informații?

În încheiere, Conseil d’état a constatat că două din litigii privesc cereri având ca obiect dezindexarea unor link-uri către diverse articole ce relatează, pe de o parte, cercetarea penală unei persoane, şi, pe de altă parte, desfăşurarea unei şedinţe de judecată şi condamnarea unei alte persoane pentru fapte de agresiune sexuală comise asupra minorilor de 15 ani. Aceste date privesc fie proceduri judiciare care erau la vremea respectivă pendinte, fie desfăşurarea unei şedinţe de judecată şi hotărârea dată de un tribunal. În plus, alin. (4) al art. 400 din Codul de procedură penală francez prevede că „Le jugement sur le fond doit toujours être prononcé en audience publique” (Sentinţa asupra fondului trebuie să fie pronunţată întotdeauna în şedinţă publică). Astfel, Conseil d’état a identificat o a opta dificultate în interpretarea dreptului U.E., considerând a fi necesară clarificarea modului de interpretare a art. 8 alin. (5) din Directiva 95/46/CE., respectiv dacă datele referitoare la cercetarea penală unei persoane sau desfăşurarea unei şedinţe de judecată şi condamnarea unei alte persoane constituie datele referitoare la infracțiuni şi condamnări penale.

Prin urmare, a fost formulată o ultimă întrebare preliminară: dispozițiile articolului 8 alineatul (5) din Directiva din 24 octombrie 1995 trebuie interpretate în sensul că informațiile privind punerea sub acuzare a unui individ sau care descriu un proces, și condamnarea ce rezultă, constituie date referitoare la infracțiunile și condamnările penale? În general, dacă o pagină web cuprinde date care dezvăluie condamnări sau proceduri judiciare la care a fost supusă o persoană fizică, ea intră în domeniul de aplicare al acestor dispoziții?

Oricare va fi decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene este cert că dreptul la uitare digitală se află la începutul unui parcurs care nădăjduim că nu va duce la un deznodământ precum cel al deschiderii cutiei de către Pandora.