Dreptul la delistare: trimiterile preliminare formulate de Consiliul de Stat al Franţei (cauza C-136/17)

Precum am precizat cu altă ocazie^[1], dreptul la uitare izvorăște pe cale interpretativă din dreptul persoanei la respectarea vieții private, care la rândul lui își găsește consacrarea în convenții internaționale [art. 8 alin. (1) CEDO], Carta drepturilor fundamentale UE (art. 17), constituții [ex. art. 26 alin. (1) din Constituția României] etc., la nivel Uniunii Europene, dreptul la uitare fiind o creație pretoriana a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)^[2], care și-a regăsit ulterior consacrarea într-un act de legislație secundară UE cu aplicație directa, respectiv Regulamentul general privind protecția datelor^[3] ce se va aplica de la 25 mai 2018.

Apariţia acestui drept la uitare digitală a fost rodul unei trimiteri preliminare privind interpretarea articolului 2 literele (b) și (d), a articolului 4 alineatul (1) literele (a) și (c), a articolului 12 litera (b) și a articolului 14 alin. (1) litera (a) din Directiva 95/46/CE^[4]. Cererea de decizie preliminară a fost formulată în cadrul unui litigiu cu privire la o decizie a Agenției Spaniole de Protecție a Datelor (Agencia Española de Protección de Datos) prin care s-a admis o plângere formulată de o persoană vizată împotriva Google Spain și Google Inc. și prin care s-a dispus ca Google Inc. să adopte măsurile necesare pentru a scoate din indexul său date cu caracter personal care privesc persoana vizată și să împiedice accesul la acestea pe viitor.

Prin hotărârea din 13 mai 2014, cauza C-131/12 – Google Spain și Google, CJUE a statuat următoarele asupra cererii de pronunţare a unei hotărâri preliminare^[5]:

a) constituie prelucrare a datelor cu caracter personal, în sensul art. 2 lit. b) din Directiva 95/46/CE, activitatea unui motor de căutare care constă în găsirea informațiilor publicate sau introduse pe internet de către terți, indexarea acestora în mod automat și stocarea lor temporară și, în cele din urmă, punerea acestora la dispoziția utilizatorilor de internet într‑o anumită ordine de preferință, atunci când informațiile respective conțin date cu caracter personal. Potrivit art. 2 lit. b) din Directiva 95/46/CE, „«prelucrarea datelor cu caracter personal» (prelucrare) înseamnă orice operațiune sau serie de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea”.

b) operatorul acestui motor de căutare are calitatea de operator în sensul art. 2 lit. d) din Directiva 95/46/CE. Potrivit art. 2 lit. d) din Directiva 95/46/CE, „«operator» înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice alt organism care, singur sau împreună cu altele, stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; atunci când scopurile și mijloacele prelucrării sunt stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative interne sau comunitare, operatorul sau criteriile specifice pentru desemnarea acestuia pot fi stabilite prin dreptul intern sau comunitar”.

c) în cazul în care operatorul unui motor de căutare înființează într‑un stat membru o sucursală sau o filială a cărei activitate este orientată către locuitorii acelui stat membru şi care este destinată promovării și vânzării spațiului publicitar de pe pagina acestui motor, prelucrarea datelor cu caracter personal este considerată în sensul art. 4 alin. (1) lit. a) din Directiva 95/46/CE a fi efectuată în cadrul activităților unui sediu al operatorului pe teritoriul unui stat membru. Potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) din Directiva 95/46/CE, „prelucrarea este efectuată în cadrul activităților operatorului cu sediul pe teritoriul statului membru; dacă același operator este stabilit pe teritoriul mai multor state membre, acesta trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că fiecare din sedii respectă obligațiile prevăzute în dreptul intern aplicabil”.

d) pentru respectarea drepturilor prevăzute de art. 12 lit. b)^[6] (dreptul la rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor) și art. 14 alin. (1) lit. a)^[7] (dreptul de opoziție) din Directiva 95/46/CE, în măsura în care condițiile prevăzute de aceste dispoziţii sunt îndeplinite efectiv, operatorul unui motor de căutare este obligat să elimine de pe lista de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane, linkurile către paginile web publicate de terți și care conțin informații referitoare la această persoană, inclusiv în ipoteza în care acest nume sau aceste informații nu sunt șterse în prealabil sau simultan de pe paginile web respective şi chiar dacă publicarea lor în sine pe paginile menționate este licită.

e) în cadrul aprecierii condițiilor de aplicare a dispoziţiilor privind dreptul la rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor [art. 12 lit. b)], precum şi a dreptului de opoziţie [art. 14 alin. (1) lit. a)], aceste dispoziţii trebuie interpretate în sensul că: „trebuie să se examineze în special dacă persoana vizată are dreptul ca informația respectivă referitoare la persoana sa să nu mai fie, în stadiul actual, asociată cu numele său de o listă de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele său, fără însă ca constatarea unui asemenea drept să presupună ca includerea informației respective pe această listă să cauzeze un prejudiciu acestei persoane^[8]”.

De asemenea, CJUE a precizat că „persoana vizată poate, având în vedere drepturile sale fundamentale prevăzute la articolele 7 și 8 [dreptul la respectarea vieții private şi dreptul la protecția datelor cu caracter personal – n.n.] din cartă, să solicite ca informația în cauză să nu mai fie pusă la dispoziția marelui public prin intermediul includerii sale într‑o asemenea listă de rezultate” iar „aceste drepturi prevalează în principiu nu numai asupra interesului economic al operatorului motorului de căutare, ci și asupra interesului acestui public de a avea acces la informația respectivă cu ocazia unei căutări referitoare la numele acestei persoane”. Totuşi, „nu aceasta ar fi însă situația dacă ar reieși că, din motive speciale, precum rolul jucat de persoana respectivă în viața publică, ingerința în drepturile sale fundamentale este justificată de interesul preponderent al publicului menționat de a avea acces, prin intermediul acestei includeri, la informația în cauză^[9]”.

Sub aspect procedural, potrivit punctului 77 din hotărârea din 13 mai 2014, cauza C-131/12 – Google Spain și Google, cererile de dezindexare pot fi adresate de persoana vizată direct operatorului prelucrării, care trebuie apoi să examineze în mod corespunzător temeinicia acestora și, dacă este cazul, să înceteze prelucrarea datelor în cauză. În cazul în care operatorul prelucrării nu dă curs acestor cereri, persoana vizată poate sesiza autoritatea de supraveghere sau autoritatea judecătorească pentru ca acestea să efectueze verificările necesare și, pe cale de consecință, să dispună ca operatorul respectiv să adopte măsuri precise.

Cum consacrarea dreptului la uitare digitală are o origine pretoriană, limitele acestuia sunt oarecum difuze, astfel că a clarificare a acestora a fost solicitată pe calea unei cereri de decizie preliminară introdusă de Conseil d’État (Franța) la 15 martie 2017^[10]. Întrebările preliminare provin dintr-o serie de litigii între Commission Nationale de l’Informatique et des Libertés (CNIL), autoritatea franceză de control în materia protecției datelor cu caracter personal și patru persoane care fiecare în parte au adresat plângeri autorităţii franceze de supraveghere pentru a obține dezindexarea (înlăturarea) unor link-uri care duceau către diverse site-uri ce figurau în lista de rezultate obținută în urma unei căutări efectuate pe baza numelor lor pe motorul de căutare al societății Google Inc.

Întrucât plângerile lor au fost clasate de CNIL, cei patru s-au adresat Consiliului de Stat, pentru a obține anularea deciziilor de clasare. Precizăm că, înainte de a se adresa autorităţii franceze de supraveghere, fiecare în parte s-a adresat, fără succes însă, societății Google Inc. pentru a obține dezindexarea link-urilor în chestiune.

În cazul primei persoane vizate este vorba de un fotomontaj satiric publicat pe Youtube la data de 18 februarie 2011 ce o înfățișează lângă primarul localității a cărei directoare de cabinet fusese și în care este evocată în mod explicit relația intimă care ar fi existat între ei, precum și incidența acestei relații asupra propriului ei parcurs politic. Acest fotomontaj a fost publicat online cu ocazia campaniei electorale pentru alegerile cantonale la care a candidat persoana vizată. La momentul când cererea de dezindexare i-a fost refuzată, persoana vizată nu era nici aleasă, nici candidată la alegerile locale şi nici nu mai exercita funcţia de directoare de cabinet a primarului comunei.

În cazul celei de-a doua persoane vizate este vorba de un articol din data de 9 septembrie 2008 publicat în cotidianul Libération articol reprodus pe site-ul Centrului contra manipulărilor mentale (Centre contre les manipulations mentales) și care privește sinuciderea unui adept al Bisericii scientologice în decembrie 2006, persoana vizată fiind menționată în acest articol în calitate de responsabil cu relațiile publice al Bisericii scientologice, profesie pe care a încetat să o mai exercite între timp. Autorul articolului menţionează că a contactat persoana vizată pentru a obţine versiunea acesteia a faptelor şi relatează informaţiile culese cu această ocazie.

În cazul celei de-a treia persoane vizate este vorba de articole, în principal de presă, privind declanșarea cercetării penale în iunie 1995 cu privire la finanțarea Partidului Republican, procedură în cadrul căreia a fost cercetat împreună cu mai mulți oameni de afaceri și personalități politice. În cazul persoanei vizate s-a decis neînceperea urmării penale, majoritatea linkuri-lor ducând către articole contemporane declanșării cercetării penale și care prin urmare nu prezintă modul în care s-a finalizat aceasta.

În cazul celei de-a patra persoane vizate este vorba de două articole publicate în Nice Matin şi le Figaro care prezintă şedinţa de judecată în cadrul căreia a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi o pedeapsă complementară de 10 ani de supraveghere socio-judiciară pentru fapte de agresiune sexuală comise asupra minorilor de 15 ani. Una din aceste cronici judiciare menţionează, printre altele, mai multe detalii intime relative la persoana vizată ce au fost revelate cu ocazia procesului.

Conseil d’état^[11] a constatat că dispoziţiile alin. (1) al art. 8 din Directiva 95/46/CE privesc datele cu caracter personal „care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența sindicală”, precum și datele privind „sănătatea sau viața sexuală” şi că prelucrarea acestora, în principiu, este interzisă. Pe de altă parte, potrivit art. 8 alin. (5) din Directiva 95/46/CE, „prelucrarea datelor referitoare la infracțiuni, condamnări penale sau măsuri de securitate se poate efectua numai sub controlul autorității publice sau dacă garanțiile corespunzătoare și specifice sunt prevăzute de dreptul intern, sub rezerva derogărilor pe care statul membru le poate acorda în temeiul dispozițiilor de drept intern care prevăd garanții corespunzătoare și specifice”.

De asemenea, Conseil d’état a constatat că CJUE a precizat în considerentul 38 din hotărârea din 13 mai 2014, cauza C-131/12 – Google Spain și Google, că operatorul unui motor de căutare „în calitate de persoană care stabilește scopurile și mijloacele acestei activități, trebuie să asigure, în cadrul responsabilităților, al competențelor și al posibilităților sale, că această activitate îndeplinește cerințele Directivei 95/46 pentru ca garanțiile prevăzute de directiva respectivă să își producă efectul deplin și pentru ca o protecție eficientă și completă a persoanelor în cauză, în special a dreptului lor la respectarea vieții private, să poată să fie realizată efectiv”.

DOWNLOAD FULL ARTICLE