Dreptul de „preempţiune” al moştenitorului concesionarului unui loc de înhumare

În lipsa unui atare drept de preferinţă, concesionarul s-ar putea găsi în situaţia nefirească în care, la expirarea dreptului său de concesiune, locul de înhumare în care au fost deja îngropaţi unii membrii ai familiei sale ar putea fi concesionat unui terţ, cu toate efectele ce se pot produce în urma acestei operaţiuni.

Prin urmare, dreptul de preempţiune al concesionarului instituit prin art. 18 alin. (2) teza I din Legea nr. 102/2014 nu poate fi în realitate decât un drept de preferinţă la încheierea unui nou contract de concesiune asupra aceluiaşi loc de înhumare (sau prorogarea contractului iniţial), nu un drept de preempţiune la vânzarea acestora. Această neglijenţă a legiuitorului^[15] ar trebui rectificată, astfel că, în ceea ce-l priveşte pe concesionarul unui loc de înhumare al cărui drept de folosinţă s-a stins, de lege ferenda, se impune înlocuirea sintagmei „drept de „preempţiune” cu „drept de preferinţă”. De asemenea, ar fi preferabilă reformularea art. 18 alin. (2) teza I din Legea nr. 102/2014 astfel încât să reiasă clar că, sub condiţia plăţii contravalorii concesiunii, fie concesiunea iniţială este prorogată, fie se consideră încheiată o nouă concesiune, în condiţiile celei vechi.

În ceea ce-l priveşte pe moştenitorul concesionarului unui loc de înhumare, pentru identitate de argumente, nici acesta nu va fi titularul unui drept de preempţiune, ci al unui drept de preferinţă pe care-l va putea exercita după decesul concesionarului. Din formularea deficitară a art. 18 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 102/2014 nu ne putem da seama cu exactitate dacă intenţia legiuitorului a fost de a permite moştenitorului să continue concesiunea autorului său ori aceea de a încheia o nouă concesiune asupra aceluiaşi loc de înhumare. Chestiunea prezintă relevanţă pentru că în prima situaţie, dacă concesiunea este pe perioadă veşnică, moştenitorul nu ar trebui să plătească din nou preţul acesteia; în schimb, în a doua situaţie, chiar dacă concesiunea este pe veci, moştenitorul va fi obligat să încheie o nouă concesiune, urmând a plăti preţul aferent.

În esenţă, distincţia dintre cele două situaţii priveşte eventualul caracter intuitu personae al concesiunii funerare. Dacă concesiunea ar avea caracter intuitu personae, aceasta s-ar stinge la moartea concesionarului^[16] iar moştenitorul, în urma exercitării dreptului de preferinţă, ar începe o nouă concesiune. Dacă, concesiunea nu are caracter intuitu personae, atunci concesiunea s-ar transmite pe cale succesorală iar dreptul de preferinţă al moştenitorului ar putea fi asimilat dreptului de opţiune succesorală atât în privinţa exercitării, cât şi a efectelor.

Potrivit regulamentelor de organizare şi funcţionare a cimitirelor confesionale, concesiunea funerară are caracter intuitu personae confesional. Astfel, Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor parohiale şi mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii ortodoxe române stipulează în art. 40 că titular al dreptului de concesiune nu poate fi, în principiu, decât un creştin ortodox^[17]. La fel, potrivit Statutului de administrare a cimitirelor Parohiei Romano-catolice Sfântul Mihai din Săcele-Turcheş, nu pot obţine locuri de veci acele persoane care nu sunt de confesiune romano-catolică.

Acest caracter intuitu personae nu împiedică transmiterea concesiunii prin moştenire, ci doar dobândirea ei de către o persoană aparţinând altui cult. Totuşi, cel din urmă regulament (statut) conţine în art. 4.5 o excepţie: în cazul în care în familie linia genealogică romano-catolică este întreruptă, aparţinătorii pot să concesioneze în continuare locul de veci însă numai în vederea omagiului adus celor decedaţi, astfel că nu mai pot folosi mormântul pentru înhumarea altor persoane decedate, opţiune care nu este oferită şi de regulamentul cimitirelor confesionale ortodoxe.

Cu excepţia concesiunilor din cimitirele confesionale, considerăm că tuturor celelalte concesiuni funerare le lipseşte caracterul intuitu personae, astfel că moştenitorii nu vor începe o nouă concesiune întrucât aceasta se va fi transmis prin moştenire iar pe cale de consecinţă nu vor trebui să plătească din nou preţul acesteia.

Mutatis mutandis, în acest sens s-a pronunțat şi jurisprudenţa^[18], precizând că dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune, acesta păstrându-şi aceeaşi natură pe care o avea şi anterior, neputându-se admite, că prin transmisiune, ar fi intervenit modificări ale naturii acestuia. De asemenea, în privinţa stabilirii preţului concesiunii, instanţa a statuat că nu se mai justifică în condiţiile în care preţul concesiunii terenului a fost integral achitat anterior, astfel că în ceea ce priveşte plata preţului, contractul de concesiune şi-a produs integral efectele juridice iar obligaţia de plată a preţului fiind stinsă nu se mai poate transmite. În plus, s-a mai precizat că instituirea unor noi obligaţii faţă de preţul concesiunii cu privire la acelaşi teren, doar ca urmare a transmiterii concesiunii şi în condiţiile în care acesta a fost integral achitat, ar apărea ca o îmbogăţire fără just temei.

În concluzie de lege ferenda se impune reformularea articolului art. 18 alin. (2) din Legea nr. 102/2014 astfel încât să se prevadă expres prorogarea concesiunii iniţiale ori încheierea unei noi concesiuni, în condiţiile celei vechi, în ceea ce-l priveşte pe concesionar, precum şi transmiterea concesiunii funerare pe cale succesorală, fără instituirea unor noi obligaţii faţă de preţul concesiunii, în ceea ce-l priveşte pe moştenitor.

Bibliografie:

1. Legea nr. 102 din 8 iulie 2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, publicată în M. Of. nr. 520 din data de 11 iulie 2014;
2. Regulamentul tip privind administrarea cimitirelor şi crematoriilor localităţilor din 25 iunie 1982, aprobat prin Ordinul nr. 35 al Comitetului pentru problemele consiliilor populare şi Ordinul nr. 261 al Ministerului sănătăţii, publicat în B. Of. nr. 67 din data de 11 martie 1983.;
3. Regulamentul privind administrarea cimitirelor de pe raza municipiului Braşov, aprobat prin H.C.L. nr. 97/2002 [nepublicat];
4. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Cimitirului Municipal Sibiu, aprobat prin H.C.L nr. 437/2005, disponibil la adresa http://www.sibiu.ro/ro2/cimitir/regulament.doc [consultat la data de 19.01.2017];
5. Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor şi a crematoriilor umane aflate sub autoritatea Consiliului local al Municipiului Bucureşti, aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 303/07.11.2003 disponibil la adresa http://accu.ro/formulare/regulament%20functionare.pdf [consultat la data de 19.01.2017];
6. Statutul de administrare a cimitirelor Parohiei Romano-catolice Sfântul Mihai din Săcele-Turcheş, aprobat de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba-Iulia cu numărul 667-2013, la data de 22 aprilie 2013, disponibil la adresa http://www.ntpleb.ro/ro/page-49-regulamentul_cimitirelor.html [consultat la data de 19.01.2017];
7. Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor parohiale şi mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii ortodoxe române, publicat în Revista „Biserica Ortodoxă Română”, anul C (1982), nr. 1-2, disponibil la adresa http://protoieriaoltenita.ro/wp-content/uploads/2013/12/Regulamentul-cimitirelor.pdf [consultat la data de 19.01.2017];
8. Regulamentul privind organizarea şi administrarea cimitirelor militare, aprobat prin Ordinul nr. M.117 din 4 octombrie 2016, publicat în M. Of. nr. 854 din data de 27 octombrie 2016;
9. Legea nr. 379 din 30 septembrie 2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, publicată în M. Of. nr. 700 din data de 7 octombrie 2003;
10. Punctul de vedere al Guvernului referitor la Pl-x. 592/2009 (Proiectul Legii nr. 102/2014), disponibil la http://www.cdep.ro/proiecte/2009/500/90/2/pvg592.pdf [consultat la data de 19.01.2017];
11. Avizul Consiliului legislativ referitor la propunerea legislativă privind cimitirele şi serviciile funerare, disponibil la adresa http://www.cdep.ro/proiecte/2009/500/90/2/cl592.pdf [consultat la data de 20.01.2017];
12. Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în M. Of. nr. 98 din data de 8 august 1990;
13. Constituţia din 1991, publicată în M. Of. nr. 233 din data de 21 noiembrie 1991;
14. F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, vol. 1, Moştenirea legală, Ed. Universul Juridic, București, 2013;
15. C. Munteanu, Despre amintirile de familie şi morminte, în Revista Română de Drept Privat nr. 2/2009, p. 53-64;
16. I. Nicolae, Devoluţiunea legală şi testamentară a moştenirii, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2016;
17. I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4328 din 24 mai 2005, disponibilă la adresa http://www.scj.ro/ [consultată la data de 20.01.2017];
18. Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 1966 din 10 iunie 2009, disponibilă pe http://idrept.ro/ [consultat la data de 20.01.2017].