Dreptate pentru Drept

O parte dintre ei, precum Traian Ionașcu, Vintilă Dongoroz, M. Eliescu sau I.G. Vântu, avea apoi să se numere printre fondatorii și pilonii Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, înființat la 1 ianuarie 1954, realizându-se astfel, în condițiile socio-istorice și politice date, continuitatea tradiției cercetării științifice academice în domeniul dreptului. O continuitate perfect compatibilă având în vedere misiunea asumată de Institutul (Academia) din 1939: o contribuție la progresul cercetărilor științifice în domeniul dreptului, asigurată, cu limitele timpului, prin asumarea ca program de cercetare, a permanenței, diversității de manifestare și capacității de adaptare ale constantelor dreptului.

După 1989 lumea juridică românească a cunoscut un proces exploziv de dezvoltare, deopotrivă cantitativă și de diversificare. De la circa 20.000 de juriști care activau înainte de 1989, s-a ajuns azi la peste 100.000; dacă tot atunci funcționau trei facultăți de drept, cu circa 350 de absolvenți anual, în prezent sunt circa 90, iar numărul licențiaților în drept pe an este de ordinul zecilor de mii; profesiile juridice s-au diversificat, asociațiile profesionale s-au înmulțit, iar reforma legislativă aferentă ultimului sfert de veac a creat o legislație nouă, de tip european, occidental. Recodificarea din ultimul deceniu și noul sistem de coduri au generat un proces complex de confruntare cu realitățile social-economice concrete, de verificare a adaptabilității și capacității lor practice, ceea ce presupune o atentă competență și atitudine tranșantă.

Reașezarea fundamentală a dreptului pozitiv are nevoie și de o reacție teoretică pe măsură, capabilă să reconceptualizeze sistemul de principii și noțiuni juridice, în sens post-modern, ținând seama de integrarea cu dreptul Uniunii Europene (UE) și de exigențele mondializării, fără a uita și ignora fundamentele tradiției. Pentru realizarea acestui obiectiv major al generației noastre, două proiecte au fost lansate în ultimul timp: Enciclopedia Juridică Română (EJR) și, respectiv, Academia de Științe Juridice din România (AȘJR).

Prima își propune să forjeze aparatul conceptual post-modern al dreptului român și să formuleze noul vocabular juridic național, în armonie cu dreptul unional european și cel mondial, nu ca simplă adaptare, ci precum o rezonanță creatoare, în continuitate și discontinuitate cu trecutul, în raport direct cu prezentul și prezicerea atentă a viitorului

Cea de-a doua, AȘJR, dorește să constituie factorul de coagulare în jurul acestor idei a tuturor forțelor creatoare ale lumii juridice românești și cadrul de promovare și realizare a priorităților juridice naționale.

Risipirea energiilor în aproape 100 de facultăți de drept și unități de cercetare juridică, fără o viziune clară, unitară, o orientare naturală și o cooperare rodnică ne-a dus la stagnarea păguboasă din ultimele decenii. Depășirea sa și înscrierea pe orbita efortului creator al reconstruirii doctrinei și științei juridice românești, în consonanță cu apartenența țării la UE și în condițiile mondializării dreptului, reprezintă responsabilitatea definitorie pentru generațiile actuale de juriști.

Academia de Științe Juridice din România trebuie, așadar, să-și deschidă larg porțile spre orice contribuție de acest gen, spre toți cei competenți să o promoveze și să o susțină și să asigure astfel progresul dreptului românesc!