Delimitarea traficului de ființe umane de unele infracțiuni conexe (practica și legislația Republicii Moldova)

Spre deosebire de Codul penal autohton, în Codul penal al României, definiția noțiunii de practicare a prostituției diferă de cea autohtonă și prin aceasta se înțelege „întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul”^[13]. Deci observăm o politică juridico-penală diametral opusă celei autohtone în ceea ce privește definirea „practicării prostituției”, limitându-se la „contact fizic/direct al actorilor acestui act.

Abordând proxenetismul ca și faptă sancționată penal, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a menționat că, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, prostituția este considerată ca o activitate de prestare a serviciilor contra plată și se încadrează în noțiunea de „activități economice” (Aldona Malgorzata Jany and Others and Staatssecretaris van Justitie, 20 noiembrie 2001, cauza C-268/99, § 49). Această afirmație este valabilă doar în statele în care practicarea prostituției este legalizată. Incriminarea faptei de proxenetism constituie un mijloc de protecție a persoanelor vulnerabile din punctul de vedere al exploatării sexuale. În schimb, în cazul articolului 89 din Codul contravențional, persoana ia decizia de a practica prostituția, fără a fi exploatată de proxenet. Din acest motiv, este firesc ca proxenetismul să fie sancționat mai dur decât practicarea prostituției^[14].

Astfel, dacă victima nu a avut libertatea de a decide de a practica prostituția, fapta nu este o infracțiune de proxenetism, așa cum a fost săvârșită prin constrângere, și nu prin determinare. Noțiunile de „determinare la prostituție” și „constrângere la prostituție” nu pot fi compatibile. În consecință, nu este posibil concursul ideal dintre determinarea la prostituție și constrângerea la prostituție: în cazul constrângerii la prostituție, victima nu își poate direcționa acțiunile, fiind nevoită să urmeze voința făptuitorului; în cazul determinării la prostituție, victima are o alternativă, alegând între respectarea voinței făptuitorului și a nu se conforma acesteia^[15].

Constrângerea la prostituție este posibilă în următoarele cazuri:

– infractorul impune să practice prostituția acea persoană, care a decis să înceteze această activitate;

– infractorul impune victima să practice prostituția sub imperiul unui control, contrar dorinței victimei de a practica de sine stătător prostituția;

– victima nu a practicat anterior prostituția, iar infractorul o impune să practice această activitate sub orice formă de control.

În mod similar, nu poate fi considerată constrângere la practicarea prostituției promiterea de către făptuitor a unor foloase, facilități sau privilegii. Astfel de sugestii sunt posibile în cazul infracțiunii de proxenetism. Ele nu sunt specifice traficului de ființe umane, pentru că nu agravează poziția victimei, nu o pun într-un impas, ceea o obligă să continue practice prostituția^[16].

Cazurile în care infractorul acordă ajutor persoanei (cum ar fi acordarea încăperilor, crearea de alte condiții necesare pentru practicarea prostituției, atragerea clienților etc.) pentru a practica prostituția această activitate se califica ca înlesnire a practicării prostituției. Obținerea de profituri sau a oricăror avantaje materiale din practicarea prostituției de către o altă persoană, se încadrează ca infracțiune de proxenetism și anume ca tragere de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană. Important în acest caz este de a se stabili, în ce mod aceste foloase au trecut în proprietatea infractorului, benevol și cu acordul persoanei care a practicat prostituția sau prin amenințări și contrar voinței. În cazul în care bunurile trec forțat din proprietatea persoanei care practică prostituția în proprietatea infractorului, aceasta reprezintă caracteristicile unei exploatări sexuale, specifice infracțiunii de trafic de ființe umane^[17].

O altă deosebire dintre traficul de ființe umane și proxenetism constă în finalitatea urmărită prin săvârșirea acestor infracțiuni. În cazul infracțiunii de proxenetism, făptuitorul își însușește beneficiile prostituției, însă o parte din acestea pot fi dobândite și de către victimă. În cazul traficului, se iau măsuri pentru exploatarea victimei, iar beneficiile sunt însușite exclusiv de către făptuitor.

Un alt semn care deosebește traficul de ființe umane de proxenetism este consimțământul victimei sau, mai bine zis, exprimarea consimțământului victimei și condițiile în care acesta se manifestă. La proxenetism victima își dă acordul fără schimbare, voința sa de a se prostitua, aparținând-i în totalitate, este exprimată în mod liber. În cazul proxenetismului, victima își dă acordul, acceptă întotdeauna ce spune făptuitorul, în vederea practicării prostituției, astfel pentru a obține beneficii reciproce. În cazul traficului de ființe umane se observă o viciere a consimțământului, iar uneori chiar absența acestuia.

În opinia autorilor R. Cojocaru și A. Cazacicov, se exclude posibilitatea identificării unui concurs ideal de infracțiuni între fapta incriminată la art. 220 și cea prevăzută la art. 165 sau art. 206 C. pen. RM. Nu este exclusă însă posibilitatea identificării unui concurs real de infracțiuni între faptele menționate, în situația în care activitatea infracțională inițial întrunește semnele infracțiunii de proxenetism, bazându-se pe o colaborare benevolă între făptuitor și prostituată, iar ulterior, în urma constrângerii și exploatării în prostituție a victimei, fapta se transformă în trafic de ființe umane^[18]. În același timp, proxenetismul se poate manifesta de sine stătător, precum și evolua în trafic de ființe umane, ori să formeze concurs real cu ultimul.

Delimitarea infracțiunii de trafic de ființe umane de cea de proxenetism este o problemă actuală în practica judiciară din Republica Moldova. Următoarea speță ilustrează derularea unui astfel de caz și prezintă poziția luată de instanțele de judecată cu privire la încadrarea juridică.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 1 februarie 2021, A.A. a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. c) C. pen., fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis

Deși instanța de apel a recalificat faptele inculpatului potrivit traficului de ființe umane, invocând în special:

Sub aspectul laturii obiective, instanța de apel a notat că, potrivit probatoriului administrat, a fost demonstrată recrutarea părții vătămate Xxxxx, ce presupune atragerea acesteia prin selecționare la exploatarea sexuală de către A.A. împreună cu S.D. și F.C.

Totodată, de către acuzare a fost demonstrat și faptul transportării părții vătămate Xxxxx în Dubai, or, potrivit declarațiilor acesteia, cât și ale martorului W, din lipsa surselor financiare, pentru perfectarea pașaportului a expediat bani lui Xxxxx, iar biletele pentru călătorie din Moldova în Ucraina au fost achitate de către Xxxxx, iar de biletul de călătorie în Dubai și perfectarea vizei turistice, s-a ocupat A.A., circumstanțe care sunt confirmate și de către inculpat. Astfel, inculpatul a fost și cel care a trimis banii necesari pentru achitarea transportului părții vătămate în Dubai și pentru suportarea tuturor cheltuielilor rezultând din plecare.

Instanța de apel a notat că, prin adăpostire, se înțelege ascunderea victimei într-un loc care să-i permită făptuitorului a o folosi în scopurile infracțiunii analizate, întru nedescoperirea de reprezentanții organelor de drept sau de terțele persoane. Partea vătămată Xxxxx a relatat că de la aeroport a plecat împreună cu inculpatul A.A. acasă la ultimul, unde a fost adăpostită într-un apartament și s-a aflat pe parcursul cât a fost forțată să presteze servicii sexuale.

În ședința de judecată, s-a stabilit cu certitudine că A.A., împreună cu S.D. și F.C, după ce au identificat-o pe Xxxxx, aceasta fiind cu ultimele două în relații de afinitate, aceștia i-au procurat biletele de călătorie, au organizat financiar perfectarea pașaportului și prin înșelăciune și abuzând de vulnerabilitatea acesteia, au organizat transportarea acesteia la destinație în Dubai, după care inculpatul a adăpostit-o și a impus-o să practice prostituția, obținând un profit din activitatea dată^[19].

De esență, proxenetismul exclude careva limitări ale libertății fizice sau/și psihice a victimei. Deși, semnul traficului de ființe umane ‒ „… abuz de poziție de vulnerabilitate …”, în calitate de „condiție/împrejurare” limitează posibilitatea calificării faptei ca și proxenetism.

Concluzii

Traficul de ființe umane este o infracțiune complexă (fiind prezente mai multe modalități normative de acțiuni, metode, dar și scopuri), din care considerente nu se exclude existența concurenței normelor juridico-penale, dar și a concursului de infracțiuni.

Delimitarea traficului de ființe umane de infracțiuni conexe reprezintă o problemă actuală a teoriei și practicii judiciare. La realizarea propriu-zisă a delimitării acestora se impune elucidarea semnelor componențelor de infracțiuni, în special cele ale laturii obiective și laturii subiective.

Practica judiciară a Republicii Moldova întâmpină dificultăți la delimitarea traficului de ființe umane de infracțiuni conexe, fapt datorat particularităților (specificului) procesului penal, în cadrul căruia se examinează/stabilesc circumstanțele comiterii faptei. Aprecierea probelor și încadrarea juridică a faptei reprezintă o activitate practică, care are la bază liberul-arbitru, ceea ce oferă limitele largi de discreție inclusiv în procesul de încadrare juridică a infracțiunilor.

Bibliografie

1. Botnaru Gh., Bujor V., Bejan O., Caracterizare criminologică și juridică-penală a traficului de ființe umane, Chișinău, 2008;

2. Brînză S., Din nou despre interpretarea noțiunii de prostituție în practica judiciară a Republicii Moldova (disponibil – http://uam.md/media/files/files/dreptul_nr_21__616__9572974.pdf);

3. Brînză S., Stati V., Delimitarea traficului de ființe umane și a traficului de copii de infracțiuni conexe, în Revista Institutului Național al Justiției, 2008, nr. 4;

4. Codul Penal al Republicii Moldova, 18 aprilie 2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 128-129/1012 din 13.09.2002;

5. Codul penal al României (disponibil: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109855);

6. Cojocaru R. și Cazacicov A., Latura obiectivă a infracțiunii de proxenetism – conținut și caracterizare, în Analele științifice ale Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI al RM, ed. A XVI-a, nr. 2;

7. Convenția cu privire la înființarea Oficiului European de Poliție din 1995, Anexa prevăzută în art. 2 al Convenției Europol;

8. Convenția Consiliului Europei privind măsurile contra traficului de ființe umane, adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 mai 2005;

9. Copețchi S., Hadîrcă I., Calificarea infracțiunilor. Note de curs, Chișinău, ÎS „Tipografia Centrală”, 2015;

10.  Decizia Curții Constituționale a RM, nr. 49 din 31-05-2018, de inadmisibilitate a sesizării nr. 62g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 220 din Codul penal (proxenetismul), publicat: 03-08-2018 în MO Nr. 285-294 art. 128, disponibil https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=111005&lang=ro;

11. Decizia Curții Constituționale nr. 36 din 19.04.2018 (disponibil: https://www.constcourt.md/public/ccdoc/decizii/ro-d362018173g201737g2018rob4b4f.pdf);

12. Ghidul avocatului care acordă asistență juridică garantată de stat victimelor traficului de ființe umane, Chișinău, 2020, p. 48, disponibil: https://cnajgs.md/uploads/asset/file/ro/1584/ghid_avocati__2_.pdf;

13. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=19671 (accesat 18.04.2022);

14. http://jurisprudenta604a.csj.md/search_col_penal.php?id=20194 (accesat 11.04.2022);

15. https://cnajgs.md/uploads/asset/file/ro/1584/ghid_avocati__2_.pdf (accesat 10.04.2022);

16. https://jc.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/e0cda825-258a-4128-a3c2-e38b760c563d (accesat 22.04.2022);

17. Informația cu privire la rezultatele generalizării practicii judiciare pe cauzele cu privire la traficul de ființe umane, traficul de copii și proxenetism, în Buletinul Curții Supreme de Justiție a RM, 2006, nr. 5;

18. Maimescu S., Traficul de ființe umane și contrabanda: aspecte comune și delimitări, în Revista Națională de Drept, 2004, nr. 5;

19. Vidaicu M., Dolea Igor, Combaterea traficului de ființe umane (Drept Material și Drept Procesual), Chișinău, 2009, ed. Nova Imprim;

20. Vizdoaga I., Traficul de persoane – o violare gravă a drepturilor omului, în Revista Națională de Drept, 2004, nr. 2;

21. Гырла Л., Табарча Ю., Уголовное право Республики Молдова: Часть Особенная, Кишинёв, ”Cartdidactica” SRL, 2010.