Delimitarea traficului de ființe umane de unele infracțiuni conexe (practica și legislația Republicii Moldova)

Introducere

Traficul de ființe umane reprezintă parte componentă a fenomenului criminalității contemporane. Unul dintre principiile care stau la baza coexistenței în societate afirmă că oamenii sunt egali, drept urmare exploatarea semenilor fiind interzisă. Cu toate acestea, principiul menționat nu este respectat. Traficul de ființe umane reprezintă un fenomen care există din cele mai vechi timpuri, modalitățile sale de manifestare fiind diferite. La momentul actual, comunitatea internațională depune tot mai mari eforturi pentru a reprima orice formă de limitare a libertății fizice și morale, cum ar fi – sclavia, munca forțată, traficul de ființe umane, proxenetismul etc.

În acest sens, art. 4 al Convenției Consiliului Europei privind măsurile contra traficului de ființe umane^[1], expresia „trafic de ființe umane” desemnează recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin amenințarea cu ori prin utilizarea forței sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate ori de o situație de vulnerabilitate sau prin oferirea ori acceptarea de plăți sau de avantaje pentru obținerea consimțământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării. Exploatarea cuprinde cel puțin exploatarea altor persoane prin prostituție sau alte forme de exploatare sexuală, munca ori serviciile forțate, sclavia sau activități similare acesteia, aservirea ori prelevarea de organe.

Recomandarea nr. R (2000) 11 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind acțiunile împotriva traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale conține o definiție mai îngustă a traficului de ființe umane din perspectiva scopului acestuia – exploatării sexuale. Astfel, traficul de ființe umane include procurarea de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice și/sau organizații și transportarea sau organizarea migrării – legale sau ilegale – a persoanelor, cu sau fără consimțământul acestora, în scopul exploatării lor sexuale, inter alia, prin metode coercitive, în particular prin: aplicarea violenței sau amenințarea cu aplicarea ei, prin inducere în eroare, abuz de autoritate sau de poziție de vulnerabilitate a victimelor^[2].

Convenția cu privire la înființarea Oficiului European de Poliție din 1995 definește traficul de ființe umane ca fiind supunerea unei persoane puterii reale și ilegale a unor alte persoane, prin recurgerea la violență, amenințări sau uneltiri, prin abuz de autoritate în vederea impunerii acesteia de a practica prostituția, traficul presupunând și aplicarea diverselor forme de exploatare sexuală, abuzul de persoane minore sau comerțul cu copii abandonați^[3].

Conținut de bază

Abordând aspectele legate de răspunderea penală pentru traficul de ființe umane, nu punem neglija infracțiuni conexe, cum ar fi: răpirea unei persoane, privarea ilegală de libertate, proxenetism, sclavia și condițiile similar sclaviei. Drept urmare, o importanță deosebită reprezintă nu doar analiza semnelor conținutului constitutiv al traficului de ființe umane, capacitatea de a identifica strict tipurile de activități care cad sub incidența traficului de ființe umane, pentru a le separa de alte fapte conexe, ce pot fi califică ca infracțiuni distincte, în lipsa concurenței normelor juridico-penale.

În cele ce urmează vor fi supune analizei cadrul legislativ penal și practica judiciară a Republicii Moldova pentru a stabili distincția între traficul de ființe umane și infracțiuni conexe de la art. 164, 166, 167, 220 din Codul penal al Republicii Moldova.

Studierea deosebirilor dintre infracțiunea, prevăzută la art.1 65 C. pen. al Republicii Moldova (traficul de ființe umane), și infracțiunile prevăzute la art. 164, 166 și 167 C. pen. al Republicii Moldova, ar putea avea la bază constatarea expusă în doctrina penală precum că ‒ „… infracțiunea de trafic de ființe umane este comisă în concurență cu alte infracțiuni, precum: răpirea unei persoane, sclavia și condițiile similare sclaviei, munca forțată, proxenetismul…”^[4].

Astfel de interpretări se regăsesc reflectate și în unele spețe din practica judiciară, cum ar fi, spre exemplu:

S.I. a fost condamnat, în special, pe baza lit. a), b), alin. (2) art. 165 C. pen. al Republicii Moldova. La data de 05.06.2015, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane în privința cărora cauza penală a fost disjungață într-un proces penal separat, precum și persoane neidentificate de organul de urmărire penală, în scop de profit, intenționat, urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, împărțind între ei rolurile, prin abuz de poziție de vulnerabilitate manifestată prin situația precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale (starea socială, materială grea, și lipsa surselor financiare de întreținere), a lui G.A., a recrutat-o și a transportat-o pe ultima în Grecia, pentru exploatare sexuală comercială. Timp de cinci luni S.I., a organizat exploatarea sexuală a victimei, amenințând-o și aplicând violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea victimei, restricționând libertatea victimei și lipsind-o de documentele personale^[5].

La rândul său, instanța de apel a considerat că, prima instanță incorect a calificat acțiunile inculpatului B.M. în baza art.165 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, iar a lui B.R. în baza art.165 alin.(2) lit. a), b), d) C. pen., urmând a fi recalificate acțiunile lui B.R. din ianuarie 2013 și în februarie 2013 în baza art.168 Cod penal (în 9 redacția Legii nr. 72-74/195 din 36 14.04.2009, în vigoare din 25.05.2009), după indicii: „forțarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinței sale, ținerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii, obținerea muncii sau a serviciilor prin înșelăciune, constrângere, violență sau amenințare cu violență”. Or, infracțiunea prevăzută la art. 165 C. pen. poate avea ca scop exploatarea prin muncă sau servicii forțate. Cu această ocazie, trebuie de precizat că nu poate exista o relație de concurență dintre art. 165, pe de o parte, și art. 168 C. pen., pe de altă parte. Sunt prea multe și de esență deosebirile dintre infracțiunea prevăzută la art. 165 și infracțiunea prevăzută la art. 168 C. pen. Din această cauză, nu este posibil ca infracțiunea prevăzută la art. 165 să absoarbă infracțiunea prevăzută la art. 168 C. pen. Atunci când este realizat scopul infracțiunea prevăzută la art. 165 C. pen., exprimat în exploatarea prin muncă sau servicii forțate, una dintre aceste infracțiuni va constitui un concurs real cu infracțiunea prevăzută la art. 168 C. pen.^[6].

Astfel, se pune întrebarea: în ce cazuri traficul de ființe umane absoarbe (în ipostaza concurenței dintre norma-parte și norma-întreg) infracțiunile prevăzute la art. 164, 167, 220 C. pen. al Republicii Moldova și în care cazuri formează concurs de infracțiuni?

În primul rând, ne vom concentra atenția pe delimitarea traficului de ființe umane, pe de o parte, de răpirea unei persoane (art.164 C. pen. al Republicii Moldova), pe de altă parte.

Similitudinea conținuturilor normative constă în următoarele:

– au același obiect juridic supra-generic (relațiile sociale cu privire la persoană), obiect juridic generic (relațiile sociale cu privire la libertatea, cinstea și demnitatea persoanei), obiect juridic principal (relațiile sociale în raport cu libertatea fizică a persoanei);

– coincidența unor valorile sociale care reprezintă obiectul juridic secundar al infracțiunii (relațiile sociale în raport cu libertatea psihică, integritatea corporală, sănătate);

– natura unitară și complexă a laturii obiective a infracțiunii, care presupune combinarea faptei și a metodei într-un singur întreg;

– coincidența unor forme agravante (de exemplu: „… asupra a două sau mai multor persoane”; „… de două sau mai multe persoane”; „… cu utilizarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei”).

Pe când deosebirile între traficul de ființe umane și răpirea unei persoane (art. 164 C. pen. al Republicii Moldova) se rezumă la:

– în cazul traficului de ființe umane, obiectul juridic secundar este reprezentat de mai multe valori sociale;

– victime ale infracțiunilor de răpire a unei persoane, pot fi și minori;

– în art. 165 C. pen. al Republicii Moldova, modalitățile normative ale metodei de comitere a faptei sunt specificate expres;

– vârsta minimă a răspunderii penale, pentru infracțiunile prevăzute la art. 164 C. pen. al Republicii Moldova, constituie ‒ 14 ani;

– persoana juridică nu poate fi subiect al infracțiunilor prevăzute la art.164 Cod Penal al Republicii Moldova;

– în art. 164 C. pen. al Republicii Moldova nu este formulată o clauză de genul celei stabilite la alin. (4) art. 165 C. pen. al Republicii Moldova (forma specială a liberării de răspundere penală a victimei traficului de ființe umane).

Prin urmare, în ce cazuri există concurența dintre o parte și un întreg implicând art. 164, pe de o parte, și art. 165 C. pen. al Republicii Moldova, pe de altă parte?

O astfel de concurență este evidentă în cazul traficului de ființe umane, acceptând răpirea ca metode de comitere a faptei [caz prevăzut la lit. b) alin. (1) art. 165 C. pen. al Republicii Moldova – traficul de ființe umane comis prin răpirea persoanei]. În acest din urmă caz, norma-parte este art. 164 C. pen. al Republicii Moldova, iar norma-întreg este cea de la lit. b) art. 165 C. pen. al Republicii Moldova. Într-un asemenea caz, respectând prevederile art. 118 C. pen. al Republicii Moldova, nu vom recurge la calificarea suplimentară^[7] conform art. 164 C. pen. al Republicii Moldova. Or, traficul de ființe umane absoarbe infracțiunea de răpire a unei persoane.

Cele relatate ne permite de a constata imposibilitatea concursului ideal dintre trafic de ființe umane și răpirea persoanei. În schimb, sunt posibile situații care cad sub incidența concursului real dintre acestea.

Spre deosebire de răpirea unei persoane, privațiunea ilegală de libertate nu este menționată în mod explicit în dispoziția art. 165 C. pen. al Republicii Moldova. Înseamnă oare aceasta că traficul de ființe umane nu absoarbe privațiunea ilegală de libertate?

În conformitate cu prevederile legii penale a Republicii Moldova, privațiunea ilegală de libertate este percepută organic ca o infracțiune prevăzută de art. 165 C. pen. al Republicii Moldova. Desigur că, de sine stătător faptele de: recrutarea, transportarea, transferul victimei nu pot absorbi privațiunea ilegală de libertate. Această absorbție se realizează prin combinarea unei din modalitățile acțiunii din cadrul traficului de ființe umane cu una dintre modalitățile normative a metodei respective. Considerăm că nu este întâmplătoare incriminarea de la lit. b) alin. (1) al art. 165 C. pen. al Republicii Moldova, a răpirii persoanei. Legiuitorul presupune că, în această ipoteză, privațiunea ilegală de libertate în contextul traficului de ființe umane are loc după o prealabilă deplasare a victimei (de exemplu, atunci când victima este transportată). În toate celelalte cazuri, se are în vedere faptul că privațiunea ilegală de libertate în contextul traficului de ființe umane are loc în absența unei astfel de fapte (de exemplu, cu ocazia adăpostirii victimei).

Cu toate acestea, traficul de ființe umane, în funcție de circumstanțe, absoarbe infracțiunile de răpire a unei persoane, fie privațiunea ilegală de libertate. Altă soluție, pare a fi inacceptabilă, având în vedere că toate cele trei infracțiuni săvârșite sunt infracțiuni care încalcă principiul libertății fizice a persoane, doar că art. 165 C. pen. al Republicii Moldova are un domeniu de aplicare mai vast decât art. 164 și art. 166 C. pen. al Republicii Moldova.

Delimitarea traficului de ființe umane de sclavia și condițiile similar sclaviei (art. 167 C. pen. al Republicii Moldova).

În cadrul art. 167 C. pen. al Republicii Moldova se stabilește răspunderea pentru sclavia și condițiile similare sclaviei. Asemănările dintre ultima și traficul de ființe umane se rezumă la:

– au același obiect juridic supra-generic (relațiile sociale cu privire la existența și activitatea persoanei) și obiect juridic generic ( relațiile sociale cu privire la libertatea, cinstea și demnitatea);

– în urma săvârșirii acestei infracțiuni să afecteze, în special – libertatea psihică, integritatea corporală sau sănătatea persoanei;

– ambele componențe de infracțiuni sunt formale;

– în ambele cazuri vârsta minimă a răspunderii penale pentru subiectul infracțiunii este de 16 ani^[8].

Cele două conținuturi constitutive presupun și câteva deosebiri, în special:

– traficul de ființe umane afectează, în principal, relațiile sociale cu privire la libertatea fizică sau morală a persoanei. În cazul infracțiunii prevăzute la art. 167 C. pen. al Republicii Moldova, obiectul juridic special sau, după caz, obiectul juridic principal rezultă și din relațiile sociale privind libertatea persoanei. În cazul infracțiunii prevăzute la art. 167 C. pen. al Republicii Moldova, victima este lipsită de libertate, dar în cazul traficului de ființe umane, privarea de libertate nu este obligatorie;

– în cazul infracțiunii de trafic de ființe umane, sunt pasibile afectării mai multe valori și/sau relații sociale, care formează obiectul juridic secundar al infracțiunii;

– în cazul infracțiunii prevăzute la art. 167 C. pen. al Republicii Moldova, victima nu este individualizată prin semne speciale. În cazul infracțiunii prevăzute la art. 165 C. pen. al Republicii Moldova, subiectul pasiv este unul special – persoana care a atins majoratul;

– traficul de ființe umane poate avea ca scop exploatarea în sclavie sau în condiții similare sclaviei. În schimb, infracțiunea prevăzută la art. 167 C. pen. al Republicii Moldova nu poate avea ca scop traficul de ființe umane.

În practică există cazuri în care nu se efectuează calificări suplimentare în conformitate cu art. 167 C. pen. al Republicii Moldova. Totuși, acest lucru nu înseamnă că toate infracțiunile de sclavie și condiții similare sclaviei sunt precedate de săvârșirea traficului de ființe umane pentru exploatarea în sclavie și în condiții similare sclaviei. În această privință, împărtășim opinia autorului Gheorghe Butnaru, care invocă că eventual sclavia și condițiile similare sclaviei nu pot fi legate de traficul de ființe umane (de exemplu, când un bărbat ia în captivitate o femeie pe care o impune ulterior să rămână în relații de concubinaj)^[9].

Delimitarea traficului de ființe umane de infracțiunea de proxenetism.

Infracțiunea de proxenetism (art. 220 C. pen. al Republicii Moldova) face parte din grupul infracțiunilor contra sănătății publice și conviețuirii sociale, prevăzute de Capitolul VIII al Părții Speciale a Codului penal. Această infracțiune se exprimă în îndemnul sau determinarea la prostituție ori înlesnirea practicării prostituției, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană, dacă fapta nu întrunește elementele traficului de ființe umane.

Necesitatea unei astfel de delimitări apare atunci când traficul de ființe umane se realizează în scopul exploatării sexuale. Diferența de obiective, urmărite în cazul comiterii acestor infracțiuni, constituie prima diferență între ele. Dacă, în cazul infracțiunii de proxenetism, obiectivul este practicarea prostituției de către victimă, atunci în cazul traficului de ființe umane obiectivul este exploatarea sexuală a victimei, inclusiv exploatarea ei în prostituție.

Dintre toate formele pe care le are scopul traficului de ființe umane, obligația de a se implica în prostituție este cea mai frecventă.

În alt context, există unele asemănări între trafic de ființe umane și proxenetism:

– ambele infracțiuni pot afecta relațiile sociale cu privire la integritatea sau la libertatea psihică a persoanei;

– ambele componențe de infracțiuni sunt infracțiuni formale sau formal-reduse;

– din punctul de vedere al laturii subiective – intenția poate fi numai directă – atât în cazul traficului de ființe umane, cât și în cazul proxenetismului;

– vârsta minimă de 16 ani este vârsta răspunderii penale pentru subiecții ambelor infracțiuni.

Protocolul Palermo nu face o delimitare clară între traficul de ființe umane și prostituție. În mod intenționat nu s-a dat definiția celor două noțiuni „exploatarea prostituării altora” și „exploatare sexuală”, pentru a da statelor posibilitatea de a ratifica Protocolul, indiferent de prevederile legii naționale cu privire la prostituție. Protocolul nu impune o anumită poziție statului respectiv față de (exploatarea) prostituției liber consimțite de persoanele adulte, lăsând la discreția acestora maniera în care doresc să reglementeze prostituția în legislația națională. În acest fel, se vor putea conforma prevederilor Protocolului state cu legislație diferită, respectiv și cele care dezincriminează, legalizează, reglementează sau tolerează prostituția (liber consimțită a persoanelor adulte), cât și cele care incriminează (exploatarea) prostituției, pe persoanele care practică prostituția sau utilizarea serviciilor de acest gen^[10].

În acest context, urmează a fi analizată baza legislativă pertinentă a Republicii Moldova. Astfel, până a fi modificat conținutul art. 89 alin. (1) C. contr. RM, prin adoptarea Legii nr. 159 din 12.10.2018 (M. Of. 416-422 /09.11.2018, art. 649), prostituția nu a fost definită în legislația națională. Contextul în care, legiuitorul a lăsat „poarta deschisă” pentru interpretarea respectivei sintagme, au fost relevante argumentele Curții Constituționale precum că – „… prostituția nu poate presupune prestarea de servicii sexuale on-line. Aceasta pentru că prestarea de servicii sexuale on-line nu implică practicarea de acte sexuale cu persoanele care beneficiază de serviciile prostituatei. Prestarea unor asemenea servicii nu implică contactul direct al corpului persoanei cu corpul celui care beneficiază de serviciile acesteia…”^[11]. În același context, au fost relevante și plauzibile argumentele doctrinarilor în domeniu^[12].

Situația s-a schimbat radical, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 159 din 12.10.2018, când sintagma „practicarea prostituției” a obținut interpretarea legală – „… satisfacerea dorinței sexuale a unei persoane prin orice metodă și/sau mijloace, contra plată, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informaționale sau comunicațiilor electronice …” (art. 89 C. cotnr. RM).
DOWNLOAD FULL ARTICLE