Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 11/2019 (M. Of. nr. 613/24.07.2019): Art. 539 („Dreptul la repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate”) alin. (2) Codul de procedură penală

În M. Of. nr. 613 din 24 iulie 2019, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 11/2019 referitoare la  aplicarea dispozițiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală. Astfel, caracterul legal sau nelegal al privării de libertate în cursul procesului penal a inculpatului achitat prin hotărâre definitivă nu se poate stabili pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) sau art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din Codul de procedură penală.

Art. 539 alin. (2) („Dreptul la repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate”) din Codul de procedură penală

„(2) Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară, precum şi prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanţei de judecată învestită cu judecarea cauzei”.

Referitor la chestiunea de drept ce face obiectul dezbaterii, instanțele naționale au exprimat mai multe puncte de vedere diferite, remarcându-se astfel, jurisprudența neunitară:

– Într-o primă interpretare, s-a aprecait că nu se poate stabili caracterul nelegal al privării de libertate pe calea contestaţiei la executare, acest lucru fiind posibil doar în cadrul procedurilor prevăzute de lege;

– Într-o altă opinie, s-ar putea stabili caracterul nelegal al privării de libertate pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) sau lit. c) teza I din C. proc. pen.;

– Dintr-o altă perspectivă, s-a apreciat că dispoziţiile art. 4 raportate la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 98/2016, nu se aplică şi deciziilor de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii şi aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti;

– Dintr-un alt punct de vedere, s-a considerat că se poate stabili caracterul nelegal al privării de libertate pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din Codul de procedură penală;

– Pe de altă parte, s-a apreciat că se poate stabili caracterul nelegal al privării de libertate pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală;

– De asemenea, s-a arătat că soluţia de achitare nu ar putea atrage caracterul nelegal al măsurilor preventive în mod retroactiv, existând şi autoritate de lucru judecat.

La nivelul instanței de contencios constituțional nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

Prin Adresa nr. 388/C/560/III-5/2019 din data de 23 martie 2019, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept supusă dezlegării.

În opinia judecătorului-raportor, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori este în principal inadmisibilă.

Totuși, s-a propus admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarele nr. 2.309/107/2018 şi 2.366/107/2018 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând identificarea mijlocului procesual prin care instanţa penală se poate pronunţa asupra unei cereri de constatare a caracterului nelegal al privării de libertate şi, în consecinţă: „În situaţia nepronunţării organelor judiciare penale competente în legătură cu legalitatea măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cursul procesului penal, prin actele procesuale prevăzute de lege, conform art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, se poate stabili acest caracter pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul de procedură penală”.