Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 15/2015: Pedeapsa considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite. Pedeapsa executată în România (M. Of. nr. 455/24.06.2015)

În M. Of. nr. 455 din 24 iunie 2015, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 15/2015 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă: „În interpretarea şi aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană şi a art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: După transferarea persoanei condamnate în străinătate, în vederea continuării executării pedepsei în România, perioada considerată ca executată de statul de condamnare (pe baza muncii prestate şi a bunei conduite) trebuie avută în vedere de statul de executare? În caz afirmativ, perioada considerată ca executată de statul de condamnare trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută sau trebuie recunoscută ca parte din durata pedepsei ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în sensul art. 100 din noul Cod penal (art. 59 din vechiul Cod penal)?”.

Art. 17 („Legea care reglementează executarea”) Decizia-Cadru 2008/909/JAI

„(1) Executarea unei pedepse este reglementată de legea statului de executare. Autoritățile statului de executare sunt singurele competente, sub rezerva alineatelor (2) și (3), să decidă cu privire la procedurile de executare și să stabilească toate măsurile aferente, inclusiv temeiurile pentru eliberarea înainte de termen sau condiționată.

(2) Autoritatea competentă a statului de executare deduce întreaga perioadă privativă de libertate deja executată în legătură cu pedeapsa în privința căreia s-a pronunțat hotărârea judecătorească din durata totală a pedepsei privative de libertate care trebuie executată.

(3) La cerere, autoritatea competentă a statului de executare informează autoritatea competentă a statului emitent cu privire la dispozițiile aplicabile în ceea ce privește posibila eliberare înainte de termen sau condiționată. Statul emitent poate fi de acord cu aplicarea acestor dispoziții sau poate retrage certificatul.

(4) Statele membre pot prevedea ca orice hotărâre cu privire la eliberarea înainte de termen sau condiționată să poată lua în considerare acele dispoziții din dreptul național indicate de statul emitent în temeiul cărora persoana în cauză are dreptul la eliberare înainte de termen sau condiționată într-un anumit moment”.

Art. 144 („Legea care guvernează executarea”) alin. (1) Legea nr. 302/2004

„Atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent se deduce din durata totală a pedepsei sau măsurii privative de libertate care trebuie executată în România. Amnistia sau grațierea poate fi aplicată atât de statul român, cât și de statul emitent”.

 Jurisprudenţă relevantă în cauză

1. Examenul jurisprudenţei naţionale în materie

Nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti în această materie la nivelul următoarelor instanţe: Tribunalul Neamţ, Judecătoria Buhuşi, Judecătoria Bacău, Judecătoria Oneşti, Judecătoria Podu Turcului, Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Braşov, Judecătoria Braşov, Judecătoria Făgăraş, Judecătoria Rupea, Judecătoria Zărneşti, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Covasna, Judecătoria Târgu Secuiesc, Judecătoria întorsura Buzăului, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Dolj, Judecătoria Slatina, Judecătoria Balş, Judecătoria Corabia, Tribunalul Gorj, Judecătoria Motru, Judecătoria Târgu Jiu, Judecătoria Târgu Cărbuneşti, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Baia de Aramă, Judecătoria Orşova, Curtea de Apel Galaţi, Judecătoria Bârlad, Judecătoria Huşi, Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Oradea şi instanţele arondate, Curtea de Apel Piteşti şi instanţele arondate, Curtea de Apel Târgu Mureş, Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Târgu Mureş, Judecătoria Luduş, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Tribunalul Caraş-Severin şi instanţele arondate.

2. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale

Nu există decizii în această materie.

3. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Cu privire la problema de drept analizată, a fost identificată Decizia din 27 iunie 2006 în Cauza Szabo c. Suediei.

Punctul de vedere al PÎCCJ

PÎCCJ a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii privind chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită.

Potrivit opiniei prezentate de Ministerul Public, soluţia propusă chestiunii de drept ce face obiectul sesizării constă în respingerea, ca inadmisibilă, a întrebării vizând posibilitatea recunoaşterii, ca parte din durata pedepsei ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate în sensul art. 100 din Codul penal, a perioadei în care condamnatul a prestat muncă într-un penitenciar din străinătate, urmând ca, în aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană şi a art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să se stabilească faptul că perioada considerată ca executată de statul de condamnare, pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România în urma transferului condamnatului.

Opinia specialiştilor consultaţi

Potrivit punctului de vedere transmis de Academia Română – Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, în interpretarea şi aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, după transferarea persoanei condamnate în străinătate în vederea continuării executării pedepsei în România, perioada considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite trebuie avută în vedere de statul de executare şi aceasta trebuie scăzută din pedeapsa care se execută, cu menţiunea ca ordinul de executare emis de autorităţile statului de condamnare să producă efecte numai în situaţia în care condamnatul nu va solicita şi nu va beneficia de liberare condiţionată conform legii penale române.

Conform opiniei transmise de Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj- Napoca, în interpretarea şi aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, şi a art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după transferarea persoanei condamnate în străinătate, în vederea continuării executării pedepsei în România, perioada considerată ca executată de statul de condamnare (pe baza muncii prestate şi a bunei conduite) nu trebuie avută în vedere de statul de executare.

Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul că, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, trebuie recunoscută ca parte din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate, conform art. 100 din Codul penal.