Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 46/2025 (M. Of. nr. 318/10.04.2025): Art. 25 teza a II-a şi art. 33 din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic

În M. Of. nr. 318 din data de 10 aprilie 2025 s-a publicat Decizia ÎCCJ nr. 46/2025 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea art. 25 teza a II-a şi a art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, precum şi a art. 10, a art. 76 alin. (4) lit. s) şi a art. 76 alin. (4¹) lit. s) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001

„Art. 25

Personalul silvic care nu deţine locuinţă personală în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea beneficiază de locuinţă de serviciu, de protocol sau de intervenţie, după caz. În cazul în care acest lucru nu este posibil, personalul silvic beneficiază de o indemnizaţie lunară neimpozabilă în cuantum de 30% din salariul mediu brut pe economie.

„Art. 33

(1) Personalul silvic prevăzut la art. 4 alin. (1) are dreptul să primească, anual, gratuit, un volum de 6 mc lemn fasonat de foc. Contravaloarea lemnului, la nivelul ultimului preţ al lemnului fasonat de foc, stabilit de Institutul Naţional de Statistică, se suportă de angajator şi se prevede în bugetul de venituri şi cheltuieli.

(2) Pentru personalul silvic angajat cu contract individual de muncă, acordarea dreptului prevăzut la alin. (1) se face în baza contractului colectiv de muncă negociat la nivel de unitate sau sector de activitate.

(3) Dreptul prevăzut la alin. (1) se poate acorda şi din alte sortimente de lemn fasonat destinat valorificării la populaţie, în condiţiile legii, în echivalent valoric lemn fasonat de foc.

(4) În situaţia în care angajatorul nu poate asigura volumul de lemn fasonat prevăzut la alin. (1), dreptul se acordă în bani personalului silvic, în cuantum reprezentând contravaloarea lemnului de foc.

(5) De dreptul prevăzut la alin. (1) beneficiază şi persoanele care au avut cel puţin 15 ani calitatea de angajat la una din entităţile prevăzute la art. 2 şi s-au pensionat de la una din acestea. Acesta va fi asigurat de către ultimul angajator de la care s-au pensionat. În cazul în care ultimul angajator nu mai există, se află în organizare judiciară sau faliment, dreptul prevăzut la alin. (1) se asigură de către structura silvică de stat care administrează pădurile pe raza domiciliului solicitantului.

(6) În cazul decesului titularului, de dreptul prevăzut la alin. (1) beneficiază soţul supravieţuitor sau, după caz, copiii aflaţi în întreţinere”.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 46/2025