Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 39/2024 (M. Of. nr. 1047/18.10.2024): Utilizarea înregistrărilor convorbirilor telefonice realizate fără acordul interlocutorului în litigiile de muncă

- octombrie 18, 2024

Decizia ÎCCJ

 Complet ÎCCJ Act normativ Sumar
Decizia ÎCCJ nr. 39/2024

(M. Of. nr. 1047 din 18 octombrie 2024)

 Complet DCD Art. 341 alin. (2) din Codul de procedură civilă Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat şi un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul şi/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiţia asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, şi dreptul la viaţa privată, pe de altă parte, în sensul că încuviinţarea probei trebuie să fie indispensabilă exerciţiului dreptului la probă şi strict proporţională cu acest scop.

 

În M. Of. nr. 1047 din data de 18 octombrie 2024 s-a publicat Decizia ÎCCJ nr. 39/2024 pentru admiterea unei hotărâri prealabile privind condiţiile utilizării înregistrărilor convorbirilor telefonice realizate fără acordul interlocutorului în litigiile de muncă.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

„Dacă înregistrările audio ale unor convorbiri telefonice ale salariatului cu alţi salariaţi sau alţi reprezentanţi identificabili ai angajatorului, pe care salariatul le solicită ca probe în cadrul judecăţii în contradictoriu cu angajatorul, pot fi considerate mijloace de probă, indiferent dacă persoana cu care salariatul a purtat conversaţia a fost sau nu încunoştinţată şi şi-a exprimat acordul pentru înregistrarea respectivei convorbiri?”.

Codul de procedură civilă

„Art. 341: Lucrurile ca mijloace de probă

(2) Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri”.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 39/2024

Prin Decizia nr. 39/2024, ÎCCJ (Complet DCD) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale și, în consecință, a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea art. 341 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi prin raportare la dispoziţiile art. 74 şi 75 din Codul civil, proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat şi un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul şi/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiţia asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, şi dreptul la viaţa privată, pe de altă parte, în sensul că încuviinţarea probei trebuie să fie indispensabilă exerciţiului dreptului la probă şi strict proporţională cu acest scop”.

 

DOWNLOAD FULL ARTICLE

Lasă un răspuns