Decizia ÎCCJ (M. Of. nr. 243/3.04/2016) nr. 3/2016: Art. 24 („Obligaţia executării”) alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

În M. Of. nr. 243 din 1 aprilie 2016, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 2/2016, Înalta Curte s-a reunit pentru a dezbate cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă dispozițiile art. 24 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, introduse prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, se aplică și în ipoteza executării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014”.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept
 
Art. 24 („Obligaţia executării”) alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

„În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu şi, în cazul în care obligaţia nu a fost integral executată, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor”.

Examen jurisprudențial
 
Curţile de apel au comunicat că nu au identificat jurisprudenţă referitoare la problema de drept în discuţie şi nici cauze aflate pe rol în care să se pună această problemă de drept.

Opiniile specialiștilor
 
Într-o primă opinie, s-a apreciat că în ipoteza executării obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014 nu se aplică dispoziţiile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, introduse prin Legea nr. 138/2014.

Într-o altă opinie, s-a apreciat că dispoziţiile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, introduse prin Legea nr. 138/2014, se aplică şi în ipoteza executării obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014, în raport cu data începerii executării silite.

Raportul asupra chestiunii de drept
 
Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat, referitor la admisibilitatea sesizării, în raport cu dispoziţiile art. 519 din acelaşi cod, că sunt îndeplinite condiţiile pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Pe fondul sesizării, soluţia propusă este aceea că dispoziţiile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, introduse prin Legea nr. 138/2014, se aplică şi în ipoteza executării obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a acestei din urmă legi.

DOWNLOAD FULL CHAPTER