Cui profită actuala verificare și regularizare a cererii în procesul civil?
Sache Neculaescu - noiembrie 1, 2017Concret, termenul poate fi „optim”, privit doar dintr-o anumită perspectivă subiectivă, în timp ce „rezonabil” este doar cel care corespunde percepției unei majorități semnificative. Susținerea potrivit căreia procesul echitabil ar include judecarea cauzei în termen rezonabil, nu are acoperire în niciun enunț de referință dintre cele mai sus menționate, printre care și Constituția României, art. 21 alin. (3), care distinge între procesul echitabil și termenul rezonabil.
Aceeași opinie a fost exprimată și de un distins magistrat și profesor de drept, potrivit căruia „și în opinia noastră, acest nou concept, asimilat legislativ doar în NCPC, intrat în vigoare la 15 februarie 2013, nu poate înlocui și suprima substanța termenului rezonabil consacrat de Convenție, experimentat și dezvoltat în jurisprudența CEDO, precum și în practica judiciară a statelor membre ale Consiliului Europei”[4].
Raportat la discuția care interesează analiza de față, așa cum este reglementată, regularizarea este optimă doar pentru judecător, care este scutit de o discuție nemijlocită cu reclamantul. Ea mai este optimă și pentru bugetul statului, interesat de cât mai multe taxe de timbru, nu și pentru justițiabili, care se văd nevoiți să suporte o taxă de timbru sporită și, pe de-asupra, să aștepte rezoluția judecătorului de-a lungul unor termene deloc „rezonabile”.
6. Sub un alt aspect, contrar scopului anunțat la instituirea ei, procedura de regularizare este și nejustificat de relaxată, în condițiile în care nu sunt instituite constrângeri privind termenul înăuntrul căruia se poate ea finaliza. Dacă, potrivit dispoziției de la art. 200 alin. (1), completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, doar dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute de art. 194-197, pentru regularizarea cererii, nu se prevede niciun termen. Cât de operativă ar putea fi o asemenea verificare, dacă avem în vedere că, potrivit îndrumării date de CSM la întâlnirea cu președinții secțiilor civile ale curților de apel și Înaltei Curți (minuta din 7-8 mai 2015), „instanţa va proceda la verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată, independent dacă din lecturarea acesteia rezultă cu certitudine faptul că aceasta nu are competenţa materială sau teritorială exclusivă să o soluţioneze”?
Este un aspect care contravine plenitudinii logice a normelor de drept. Ne putem întreba, ce rost mai are regularizarea unei cereri de chemare în judecată când rezultă cu certitudine că nu este de competența instanței căreia îi este adresată?
7. Una dintre cerințele cuprinsului cererii de chemare în judecată, prevăzută în art. 194 lit. d) C. pr. civ., sub sancțiunea anulării acesteia, privește „arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea”.
– Dacă este firesc ca lipsa motivelor de fapt să justifice anularea cererii, aplicarea aceluiași tratament juridic pentru lipsa motivelor de drept contravine principiului privind „rolul judecătorului în aflarea adevărului”, instituit la art. 22 C. pr. civ. Potrivit dispoziției de la alin. (4) al acestui articol, „judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă”.
8. Reglementările privitoare la nulitatea cererii sunt exagerat de rigide, lăsând să se creadă că finalitatea lor exclusivă ar fi aceea de a sancționa conduita procesuală a reclamantului, când de fapt, rostul lor este acela de a remedia pe cât se poate cererea, salvând-o de la anulare, așa cum rezultă și din dispoziția de la art. 177 alin. (1) C. pr. civ. privitor la îndreptarea neregularităților actului de procedură, potrivit căreia „ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării, fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităților”.
– Mai mult, art. 179 C. pr. civ. privitor la efectele nulității, dispune la alin. (2) că, „dacă este cazul, instanța dispune refacerea actului de procedură, cu respectarea tuturor condițiilor de validitate”. Cum se vede, textul vorbește de „refacere”, nu de „anulare”. Or, dacă, de principiu, un act de procedură nul, poate fi refăcut cu respectarea condițiilor impuse de lege, de ce nu s-ar putea considera că, deși nulă la momentul primei verificări, cererea ale cărei deficiențe au fost înlăturate până la reexaminare, poate fi salvată, constatându-se că a fost refăcută, în condițiile în care au dispărut neregularitățile inițial constatate, evitându-se astfel o nouă aventură în justiție, cu atât mai mult cu cât nu se pune problema unei vătămări. (O asemenea refacere menită a salva actul juridic o regăsim și în dreptul substanțial la art. 1259 C. civ. privind refacerea contractului nul).
9. Argumentul invocat îndeobște de autorii care au aprobat această reglementare susținând că procedura de verificare și regularizare a cererii ar fi necontencioasă, nu poate fi primit.
9. 1. În primul rând, verificarea și regularizarea cererii sunt reglementate în cadrul procedurii contencioase prin dispozițiile din Cartea a II-a a Codului, în timp ce procedurii necontencioase îi sunt rezervate prevederile din Cartea a III-a aceluiași Cod.
Așa cum am arătat, aspectele care privesc regularizarea cererii, precum determinarea competenței funcționale a completului, calificarea obiectului cererii, stabilirea temeiului de drept incident, sunt aspecte care presupun aplicarea dreptului la o situație dată, evocând conflictul de interese. Ele reprezintă rezolvări de principiu importante în economia soluționării cauzei pe fond, care exced procedurii necontencioase. Însăși timbrarea cererii, este ea însăși o chestiune litigioasă, care nu poate fi indiferentă pârâtului. Privarea lui de dreptul de a face obiecții la timbrare, încalcă principiul contradictorialității, de esența oricărui proces civil. Sunt aspecte care au determinat pe unii autori să fie mai concesivi în calificarea acestei proceduri.
9. 2. Apoi, caracterul necontencios sau contencios al unei cereri, rezultă din cuprinsul cererii, și nu din operațiile premergătoare pe care le face judecătorul chemat să regularizeze cererea. Potrivit art. 531 C. pr. civ., instanța va respinge cererea care, prin însuși conținutul ei, (s.n.) are caracter contencios.
9. 3. Nu poate fi susținut nici argumentul potrivit căruia „drepturile și obligațiile instanței și ale părților, deşi născute încă de la introducerea cererii, au o existenţă latentă, putându-se manifesta abia în cadrul procesual rezultând după stabilirea primului termen de judecată”, cum afirmă un distins magistrat[5]. În realitate, chiar latente fiind, drepturile pârâtului sunt afectate, aspect definitoriu pentru calificarea regularizării acțiunii ca făcând parte din procedura contencioasă.
În peisajul atât de divers al opiniilor exprimate pe acest subiect, s-a susținut și că această procedură „este parte din procesul contencios început odată cu înregistrarea acţiunii, nu abordează fondul şi nu tranşează excepţii şi, cu toate că nu afectează încă situaţia juridică a pârâtului, îi profită în cazul anulării acţiunii, profit dedus din unghiul de vedere al raportului juridic de drept material existent între părţi şi care nu ajunge încă în examinarea instanţei competente”[6]. Concluzia autorului este că „ar trebui să considerăm că procedura regularizării este o procedură judiciară formală, nici administrativă, nici necontencioasă, nici mixtă”[7].
Dar, chiar dacă necontencioasă de ar fi, nu există niciun motiv rațional care să explice de ce sunt preferate comunicările scrise cu reclamantul printr-o corespondență, de multe ori defectuos și confuz redactată, ceea ce creează dificultăți de înțelegere chiar și pentru avocați, și de ce trebuie evitată discuția nemijlocită cu reclamantul, cu mult mai rapidă, mai eficientă și mai edificatoare, atât pentru instanță, cât și pentru reclamant.
Apoi, potrivit art. 536 alin. (1) C. pr. civ., „dispoziţiile art. 527-535 referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii”. Putem oare afirma că obligația de citare a celui care a formulat o cerere în justiție este incompatibilă cu natura necontencioasă a cererii, mai ales când se pune problema anulării ei?
9. 4. Chiar și în cadrul procedurii necontencioase, art. 533 C. pr. civ. dispune că „cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului și a persoanelor arătate în cerere, dacă legea o impune”. Date fiind consecințele considerabile pe care le antrenează anularea cererii pentru neremedierea neregularităților, nu s-ar putea spune că citarea reclamantului nu se impune, mai ales când în discuție este aplicarea unei sancțiuni procedurale atât de energice, cum este anularea cererii.
Sunt toate acestea motive pentru care cred că modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 138/2016, aruncă în aer întreaga procedură de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată. În starea actuală a prevederilor de la art. 200 C. pr. civ., ieșirea dintr-un asemenea impas nu poate avea loc decât prin revenirea la sistemul clasic de citare a părților, urmând ca întreaga suită de măsuri menite să responsabilizeze faza preliminară a judecății, să se realizeze cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, și nu în disprețul lor.
[4] M. Voicu, Avataruri procedurale (I). Termen rezonabil vs. termen optim și previzibil, juridice.ro, 27 martie 2015.
[5] Gh. L. Zidaru, Unele privind regularizarea cererii de chemare în judecată și noua reglementare a taxelor judiciare de timbru, juridice.ro, 22 noiembrie 2013.
[6] I. Domilescu, Stabilirea instanței competente în cadrul procedurii scrise premergătoare primului termen de judecată (I), juridice.ro, 19 septembrie 2014.
[7] Ibidem.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.