Contribuții la studiul regimului juridic al crescătoriilor de vânat și al complexurilor de vânătoare, precum și al exemplarelor de faună sălbatică aflate în acestea

4. Regimul juridic al crescătoriilor de vânat și complexurilor de vânătoare

4.1. Regimul juridic al crescătoriilor de vânat și complexurilor de vânătoare, din perspectiva dreptului comun în materie

Competența de autorizare a înființării de crescătorii de vânat și complexuri de vânătoare aparține autorității publice centrale care răspunde de silvicultură^[33], documentațiile privitoare la propunerile de înființare fiind avizate și înaintate spre aprobare de către Garda Forestieră^[34]. Deși calitatea de solicitant poate aparține, lato sensu, deopotrivă persoanelor fizice și juridice^[35], observăm că, în virtutea legii, tipul persoanelor juridice ce au vocație de a înființa și exploata crescătorii de vânat și complexuri de vânătoare este limitat^[36].

Dintre documentele solicitate de către autorități, ne aplecăm atenția asupra actului prin care solicitantul autorizației de înființare a crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare face dovada existenței acordului gestionarului fondului cinegetic pe a cărui rază teritorială intenționează edificarea unității, document care trebuie prezentat de către orice solicitant, altul decât gestionarul fondului de vânătoare sau proprietarul terenului, document cu privire la care ne menținem opinia potrivit căreia are un vădit caracter discriminatoriu între categoriile de solicitanți și nu-și găsește justificarea în interesul superior al protecției faunei sălbatice^[37].

Condițiile generale pentru autorizarea crescătoriilor de vânat și a complexurilor de vânătoare privesc obligativitatea edificării lor în exclusivitate în extravilanul localităților – categoria de folosință a terenurilor neprezentând importanță din perspectiva legii-cadru în materie, accentul fiind pus pe acordul proprietarului, respectiv administratorului fondului funciar – și, în ceea ce privește complexurile de vânătoare, de utilizarea unei suprafețe de teren de minim 150 ha., respectiv de compartimentarea în cel puțin două spații distincte, cu destinații precise – înmulțirea faunei de interes cinegetic, respectiv recoltarea acesteia –, care să permită exercitarea controlului asupra schimbului de exemplare dintre el^[38].

Condițiile speciale pe care trebuie să îndeplinească crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare destinate asigurării exemplarelor necesare acțiunilor de populare a fondurile cinegetice constau în utilizarea unor „tehnologii adecvate păstrării caracterului sălbatic” al exemplarelor de faună, în edificarea lor „pe categorii de teren cu condiții compatibile celor existente în mediul natural de viață al speciilor de vânat” și, respectiv, în coordonarea activității de către un specialist în domeniul cinegetic^[39].

La baza înființării și funcționării crescătoriilor de vânat și complexurilor de vânătoare se găsesc principiile utilizării unor tehnologii care să asigure un randament ridicat activității de creștere, al izolării exemplarelor deținute de efectivele acelorași specii aflate în libertate, respectiv cel al asigurării asistenței medicale veterinare în scopul prevenirii epizootiilor, densitatea ridicată a efectivelor din interiorul împrejmuirilor fiind de natură să potențeze apariția unor astfel de evenimente^[40].

4.2. Regimul juridic al crescătoriilor de vânat și complexurilor de vânătoare conform dreptului silvic și cinegetic. În scopul înființării de crescătorii de vânat și complexuri de vânătoarea, R.N.P. – Romsilva poate utiliza, în condițiile legii, terenurile forestiere proprietate publică a statutului, aflate în administrarea sa^[41], stabilite prin hotărârea consiliului de administrație^[42]. Dreptul de utilizare al terenurilor forestiere proprietate publică a statutului este limitată la perioada în care R.N.P. – Romsilva exercită administrarea acestora, dovada administrării făcându-se cu amenajamentele silvice aprobate de autoritatea publică centrală ce răspunde de silvicultură^[43] și condiționată de inexistența unor cereri de retrocedare^[44], responsabilitatea respectării regimului silvic revenind instituției^[45], spre deosebire de situația în care R.N.P. – Romsilva a procedat la închirierea terenurilor forestiere proprietate publică a statutului aflate în administrarea sa în scopul edificării de crescătorii de vânat și complexuri de vânătoare și în care responsabilitatea este partajată cu locatarul^[46].

Închirierea terenurilor forestiere proprietate publică a statutului aflate în administrarea R.N.P. – Romsilva în scopul edificării de crescătorii de vânat și complexuri de vânătoare se face prin licitație publică^[47], o cotă-parte de 20% din sumele percepute cu titlul de chirie fiind reținută de R.N.P. – Romsilva și reprezentând venituri proprii ale instituției, în vreme ce restul de 80% se face venit la bugetul de stat^[48].

Contractele de închiriere terenurilor forestiere proprietate publică a statutului aflate în administrarea R.N.P. – Romsilva se încheie pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii acestora și care conțin în mod „obligatoriu clauze asigurătorii în vederea susținerii de către locatar a cheltuielilor care pot apărea ca urmare a unor efecte neprevăzute inițial asupra ecosistemelor forestiere”^[49].

Fondul forestier național include și „terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora”^[50], printre care se numără și crescătoriile de vânat^[51]. Arboretele din interiorul crescătoriilor de vânat și complexurilor de vânătoare sunt incluse în categoria funcțională Grupa I – Păduri cu funcții speciale de protecție, Subgrupa 1.4. Păduri cu funcții de protecție, predominant sociale, poziția i)^[52].

Prin intrarea în vigoare a Codului silvic, dreptul comun în materia crescătoriilor de vânat și complexurilor de vânătoare a suferit modificări^[53].

„Păsările și animalele din crescătorii”, respectiv „fauna de interes cinegetic ținută în captivitate pentru colonizări sau repopulări” se numără printre obiectivele instalate în fondul forestier, motiv pentru care intră sub incidența Normei metodologice privind modul de prevenire, constatare, evaluare și aprobare a pierderilor provocate de fenomene meteorologice periculoase și de alți factori vătămători fondului forestier național, vegetației forestiere din afara fondului forestier național și obiectivelor instalate în acestea din 06.09.2007, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 766/2007^[54].

În virtutea legislației cinegetice^[55], R.N.P. – Romsilva, în calitate de administrator al pădurilor proprietate publică a statului, îi incumbă obligația asigurării, cu titlu gratuit, în fondul forestier proprietate publică a statului, de terenuri libere de vegetație forestieră la data intrării în vigoare a legii cadru a vânătorii și protecției fondului cinegetic, necesare, printre altele, amplasării construcțiilor și instalațiilor vânătorești, inclusiv a crescătoriilor de vânat, destinate producerii de material biologic pentru popularea fondurilor cinegetice, sub sancțiunea diminuării „(…) sumelor datorate statului, pentru pădurile statului, proporțional cu procentul de nerealizare a obligației (…)”. Suprafața minimă a acestor terenuri, raportată la fiecare 1.000 ha de pădure, în funcție de etajul altitudinal la care este situat fondul cinegetic, este de 1 ha. în zona de munte, 2 ha. în cea de deal și respectiv, 3 ha. în cea de câmpie.

5. Concluzii și propuneri de lege ferenda

― Compararea conținutului noțiunilor de „crescătorie de vânat” și „complex de vânătoare” existente în dreptul român cu conținutul noțiunilor ce definesc instituții similare în dreptul național al altor state, relevă diferențe semnificative (inclusiv în dreptul francez a cărui înrâurire definitorie asupra dreptului nostru intern este unanim recunoscută), motiv pentru care, în considerația importanței subiectului, considerăm că s-ar impune reglementarea problematicii, la nivel european, printr-un Regulament.

― Analiza prevederilor Legii nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, ale O.G. nr. 81/2004, cu modificările și completările ulterioare, în ansamblul lor, precum și a reglementărilor cuprinse în alte acte normative de o mai mică importanță, relevă numeroasele inadvertențe existente în legislația de protecție a faunei sălbatice.

― Considerăm că principala distincție dintre regimul juridic al exemplarelor speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic aflate în libertate și cel al celor deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare este dată de apartenența primelor la categoria bunurilor publice, categorie din care exemplarele speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare sunt excluse în virtutea prevederilor art. 52 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care propunem de lege ferenda ca la o viitoare modificare a O.G. nr. 81/2004, cu modificările și completările ulterioare, să fie reglementat și regimul juridic al acestora.

Ca o consecință firească a stabilirii regimului juridic al exemplarelor din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare considerăm că, pentru identitate de rațiune cu soluția adoptată în cazul faunei acvatice, unde dobândirea ilegală a peștilor și a altor viețuitoare acvatice aflate în habitatele piscicole naturale este calificată ca infracțiune de „braconaj piscicol”, în vreme ce dobândirea ilegală a peștilor și ai altor viețuitoare acvatice aflate în amenajările piscicole este calificată drept „furt piscicol”, considerăm că și în acest caz reglementările în materie ar trebui să facă distincția și, în considerația valorii apărate, să sancționeze furtul având ca obiect exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic deținute în crescătoriile de vânat și complexurile de vânătoare, cu limitele minime și maxime speciale ale pedepsei mai ridicate față de infracțiunea de furt și furt calificat prevăzute de art. 228 și 229 C.pen., în cazul faunei sălbatice de interes cinegetic aflate în libertate fiind aplicabile prevederile Legii nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la infracțiunea de braconaj.

Ca urmare a cercetărilor întreprinse pe parcursul studiului nostru apreciem ca necesară modificarea unora dintre reglementările existente, motiv pentru care am înțeles să emitem o serie de propuneri de lege ferenda. Menționăm, cu titlul exemplificativ:

― propunerea de acordare de facilități fiscale și implementarea unor proceduri simplificate (inclusiv în ceea ce privește schimbarea categoriilor de folosință) în cazurile în care dezvoltatorii proiectelor investiționale vizând edificarea de crescătorii de vânat și complexuri de vânătoare își asumă refacerea unor ecosisteme degradate sau reconstrucția ecologică;

― în considerația situațiilor de fapt reținute în jurisprudență, în care grupuri de indivizi au pătruns, fără drept, prin escaladarea împrejmuirii, în incinta crescătoriilor de vânat și complexurilor de vânătoare și au deranjat exemplarele de faună de interes cinegetic în scopul fotografierii lor (fapte care nu pot fi sancționate contravențional potrivit Legii nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, așa cum, în mod eronat, s-a încercat), deși apreciem că în astfel de situații își pot găsi aplicarea prevederile art. 225 C.pen. (violarea sediului profesional), dat fiind faptul că relațiile sociale ocrotite ar fi limitate prin aplicarea acestei din urmă prevederi la cele privind apărarea libertății persoanei, întrucât nu putem face abstracție de valoarea socială reprezentată de fauna de interes cinegetic, am considerat necesară sancționarea violării incintelor crescătoriilor de vânat și/sau complexurilor de vânătoare, motiv pentru care am propus introducerea în O.G. nr. 81/2004, cu modificările și completările ulterioare, după art. 17, a unui nou articol, art. 17¹, cu următorul conținut: „Violarea incintelor crescătoriilor de vânat și/sau complexurilor de vânătoare” (titlu marginal) „(1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, în incinta crescătoriilor de vânat și/sau complexurilor de vânătoare ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptățite se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (2) În cazul în care fapta este săvârșită de o persoană înarmată, în timpul nopţii ori prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani”.