Contractul de donație (I)

- noiembrie 1, 2017

Legea amintită reglementează condițiile specifice privind prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatorul în viaţă[26], precum și de la donatorul decedat[27].

În acest context trebuie menționate prevederile art. 66 C. civ., text de lege care stipulează că orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absolută, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 68 C. civ., prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatori în viaţă se fac exclusiv în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres al acestora şi numai după ce au fost informaţi, în prealabil, asupra riscurilor intervenţiei. În toate cazurile, donatorul poate reveni asupra consimţământului dat, până în momentul prelevării. Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la minori, precum şi de la persoanele aflate în viaţă, lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, în afara cazurilor expres prevăzute de lege.

2.4. Cauza

În ceea ce privește cauza contractului de donație sunt aplicabile regulile generale în materia cauzei actului juridic[28]. Astfel, potrivit art. 1236 C. civ., cauza trebuie să existe, să fie licită și morală. Cauza contractului de donație sau motivul determinant pentru care donatorul face liberalitatea reprezintă un element variabil de la contract la contract. Astfel, donatorul poate fi animat de sentimente de recunoștință față de beneficiar, de afecțiune față de acesta ori poate face liberalitatea în considerarea legăturii de rudenie sau afinitate dintre ei etc. Donația având o cauză imorală sau ilicită este lovită de nulitate absolută. În practica judiciară[29] s-a stabilit că donația făcută în scopul de a genera începerea unei relații de concubinaj sau în scopul menținerii unei astfel de relaţii, are o cauză imorală, fiind sancționată cu nulitatea absolută. Cauza este ilicită atunci când este contrară legii și ordinii publice [art. 1236 alin. (2) C. civ.] ori în ipoteza fraudei la lege (art. 1237 C. civ.).

3. Concluzii

Contractul de donație reprezintă unul dintre cele mai răspândite contracte translative de proprietate, de aceea în prezentul studiu am definit acest contract, am punctat caracterele sale juridice, pentru ca în final să analizăm particularitățile pe care acest contract le prezintă în privința condițiilor sale de validitate, analizând capacitatea părților, consimțământul, obiectul și cauza. Am făcut, de asemenea, o scurtă prezentare cu privire la donarea de sânge, organe, țesuturi sau celule de origine umană.

Bibliografie:

– G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012;
– G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2017;
– Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 1996;
– M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei RSR, București, 1966;
– C. Murzea, E. Poenaru, Donația și testamentul. Studiu de doctrină și jurisprudență, Ed. Hamangiu, București, 2007;
– T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012;
– A.P. Coman, Jurisprudență. Moștenirea. Donația. Testamentul. Partaj succesoral, Ed. Moroșan, București, 2008;
– R. Matefi, Teoria actului juridic civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2017.

[26] Potrivit art. 144 din Legea nr. 95/2006, prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatorul în viaţă se face în următoarele condiţii:

a) prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viaţă, având capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1. Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la persoane fără capacitate de exerciţiu;

b) consimţământul se semnează numai după ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregătire de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării;

c) donatorul poate reveni asupra consimţământului dat, până în momentul prelevării;

d) prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană ca urmare a exercitării unei constrângeri de natură fizică sau morală asupra unei persoane sunt interzise;

e) donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană nu pot face obiectul unor acte şi fapte juridice, în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură.

f) donatorul şi primitorul vor semna un act legalizat prin care declară că donarea se face în scop umanitar, are caracter altruist şi nu constituie obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.

[27] Potrivit art. 147 din Legea nr. 95/2006, prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatorul decedat se face în următoarele condiţii:

1. se defineşte ca donator decedat fără activitate cardiacă persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabilă şi ireversibilă, confirmată în spital de 2 medici primari. Confirmarea donatorului decedat fără activitate cardiacă se face conform protocolului de resuscitare, prevăzut în anexa nr. 6, excepţie făcând situaţiile fără echivoc;

2. se defineşte ca donator decedat cu activitate cardiacă persoana la care s-a constatat încetarea ireversibilă a tuturor funcţiilor creierului, conform protocolului de declarare a morţii cerebrale prevăzut în anexa nr. 3;

3. declararea morţii cerebrale se face de către medici care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană;

4. prelevarea de organe, ţesuturi şi/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu consimţământul scris a cel puţin unu dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ, părinte, copil, frate, soră. În absenţa acestora, consimţământul va fi luat de la persoana autorizată, în mod legal, conform legislaţiei în domeniu, să îl reprezinte pe defunct; în ambele situaţii se procedează conform modelului prevăzut în anexa nr. 4;

5. prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare sau înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5;

6. prelevarea nu se poate face sub nici o formă dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donării, prin act de refuz al donării avizat de medicul de familie sau prin înscrierea în Registrul naţional al celor care refuză să doneze organe, ţesuturi şi celule. Actul de refuz al donării, avizat de medicul de familie, va fi prezentat de către aparţinători coordonatorului de transplant.

[28] Pentru mai multe considerente privind cauza actului juridic civil, a se vedea R. Matefi, Teoria actului juridic civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2017, p. 120 şi urm.

[29] Trib. jud. Timiș, s. civ., dec. nr. 1273/1971 în I.G. Mihuță, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem și a altor instanțe judecătorești pe anii 1969-1975, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 145-146.

Lasă un răspuns

1 2 3