Contractul de donație (I)

2.1.2. Incapacități de a dispune prin donații

Legiuitorul a prevăzut existența unor incapacități de a dispune prin donații în privința următoarelor categorii de persoane:

a) Minorii și persoanele puse sub interdicție prin hotărâre judecătorească.

Potrivit art. 988 alin. (1) C. civ., cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin liberalităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Astfel, minorii și interzișii judecătorești nu vor putea dispune prin donații, nici personal și nici prin reprezentant legal. Minorii nu vor putea dispune prin donații nici dacă au încuviințarea părinților și autorizarea instanței de tutelă. Instituirea acestei incapacități de a dispune prin donații în privința acestor categorii de persoane, urmărește protejarea lor împotriva actelor de liberalitate ce le-ar putea afecta patrimoniul. Sancțiunea care intervine în cazul nesocotirii acestei incapacități, este nulitatea relativă.

Prin excepție, minorii și persoanele puse sub interdicție prin hotărâre judecătorească pot face donații de mică valoare, în temeiul prevederilor art. 41 alin. (3) și art. 43 alin. (3) C. civ. Astfel, aceștia vor putea face daruri manuale de mică valoare^[15]. Este vorba despre daruri obișnuite pe care minorul le poate face cu ocazia zilelor de naștere, de nume etc., în măsura în care acestea sunt potrivite cu posibilitățile acestuia^[16].

Potrivit art. 272 alin. (2) C. civ., este permisă căsătoria minorului între 16-18 ani, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Minorul dobândește, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu, în temeiul art. 39 C. civ., ceea ce înseamnă că acesta va putea dispune prin donații ulterior încheierii căsătoriei. Situația se prezintă în mod similar și în ipoteza minorului între 16-18 ani care se emancipează în temeiul art. 40 C. civ., căruia legea îi recunoaște capacitatea de exercițiu anticipată. Așadar, ulterior dobândirii capacității de exercițiu anticipată, minorul va putea dispune prin donații. În concluzie, incapacitatea de a dispune prin donații nu se aplică minorilor între 16-18 ani care s-au căsătorit sau emancipat, după caz.

Trebuie precizat că persoana care nu este pusă sub interdicție judecătorească, chiar dacă nu este în deplinătatea facultăților mintale, poate dispune de bunurile sale prin intermediul donației, în acest caz incapacitatea nefiind operantă. În ceea ce privește soarta unui astfel de contract, este de subliniat că deși condiția privind capacitatea dispunătorului este respectată, atâta timp cât acesta nu este pus sub interdicție judecătorească, cu toate acestea, contractul este anulabil pe motivul lipsei discernământului^[17].

b) Foștii minori și foștii interziși judecătorești, chiar și după dobândirea capacității depline de exercițiu

Sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa., potrivit art. 988 alin. (2) C. civ. Așadar, foștii minori și foștii interziși judecătorești, chiar și după dobândirea capacității depline de exercițiu, nu vor putea face donații în favoarea reprezentantului ori ocrotitorului legal, decât după ce aceștia au primit descărcarea de gestiune de la instanța de tutelă. Instituirea acestei incapacități de a dispune prin donații în privința acestor categorii de persoane, urmărește a-l proteja pe dispunător de influențele exercitate asupra sa de către reprezentantul ori ocrotitorul său legal. Sancțiunea care intervine în cazul nesocotirii acestei incapacități, este nulitatea relativă, potrivit art. 988 alin. (2) C. civ.

Prin excepție, în situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului, donațiile sunt admise. În ipoteza în care reprezentantul ori ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului, se prezumă că relațiile de rudenie și afecțiune exclud influențele de genul celor cărora au stat la baza instituirii interdicției.

c) Persoana insolvabilă

Potrivit art. 12 alin. (2) C. civ., nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil. Așadar, persoana insolvabilă (atât persoana fizică, cât și persoana juridică) nu poate dispune prin donații. Rațiunea acestei interdicții este aceea de a-i proteja pe creditorii dispunătorului de actele de donație făcute de acesta din urmă în frauda intereselor lor. Sancțiunea nesocotirii acestei interdicții este nulitatea relativă.

2.1.3. Incapacități de a primi donații

Legiuitorul a prevăzut existența unor incapacități de a primi donații în privința următoarelor categorii de persoane:

a) medici, farmaciști precum și alte persoane asimilate acestor categorii;

Potrivit art. 990 alin. (1) C. civ., sunt anulabile liberalităţile făcute medicilor, farmaciştilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului. Incapacitatea se referă la faptul că medicii, farmaciștii precum și alte persoane asimilate acestor categorii, nu pot primi donații de la persoana pe care o îngrijesc pentru boala care este cauză a decesului. O primă observație la care textul legal ne trimite, este aceea că sunt avute în vedere atât îngrijirile acordate în mod direct dar și la cele acordate în mod indirect. Sunt supuse acestei incapacități și persoanele care practică în mod ilegal profesia de medic, dacă acestea acordă tratament medical. În categoria „altor persoane asimilate acestor categorii”, pot fi incluse asistentele medicale și infirmierele, în măsura în care, cu depășirea abilitărilor legale, acordă tratament medical^[18]. O a doua observație privește întinderea în timp a îngrijirilor acordate dispunătorului. Textul legal are în vedere îngrijirile medicale acordate dispunătorului cu caracter de continuitate, iar nu cele prestate în mod izolat în cursul bolii. Astfel, dacă dispunătorul a beneficiat de un consult medical, în timpul bolii care este cauza decesului, incapacitatea medicului respectiv de a primi donația, nu este operantă. Cu atât mai mult, incapacitatea nu îl vizează pe alt medic, care nu l-a tratat pe dispunător în cursul ultimei sale boli, acesta putând fi gratificat prin donații.

Rațiunea pentru care legiuitorul a instituit această incapacitate de a primi donații, are în vedere protecția dispunătorului, dat fiind că acesta se găsește într-o stare de vulnerabilitate accentuată, putând foarte ușor să devină victima manoperelor dolosive a persoanelor care îi acordă îngrijire cu caracter de continuitate. Această incapacitate se bazează pe o prezumție absolută de captație și sugestie, neadmițându-se proba contrară, pentru a dovedi că voința dispunătorului a fost liber exprimată.

Sancțiunea nerespectării acestei incapacități este nulitatea relativă, potrivit art. 990 alin. (1) C. civ.

Prin excepție, sunt valabile, nefiind deci anulabile, potrivit art. 990 alin. (2) C. civ.:

– liberalităţile făcute soţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi;
– liberalităţile făcute altor rude până la al patrulea grad inclusiv, dacă, la data liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi.

b) preoții sau alte persoane care acordau asistență religioasă dispunătorului.

Potrivit art. 990 alin. (3) C. civ., preoţii sau alte persoane care au acordat asistenţă religioasă dispunătorului în timpul bolii care este cauză a decesului, nu pot primi donații de la acesta. Prin „alte persoane care au acordat asistenţă religioasă” vom înțelege spre exemplu, călugării, monahii etc., în această categorie fiind incluse și acele persoane care, în funcție de specificul fiecărei religii, pot acorda asistență religioasă. Și în acest caz este avută în vedere asistența religioasă acordată cu caracter de continuitate iar nu cea acordată în mod izolat.

Rațiunea pentru care legiuitorul a instituit această incapacitate de a primi donații, are în vedere protecția dispunătorului, dat fiind că acesta se găsește într-o stare de vulnerabilitate accentuată, putând foarte ușor să devină victima manoperelor dolosive a persoanelor care îi acordă asistență religioasă cu caracter de continuitate. Această incapacitate se bazează pe o prezumție absolută de captație și sugestie, neadmițându-se proba contrară, pentru a dovedi că voința dispunătorului a fost liber exprimată.

Sancțiunea nerespectării acestei incapacități este nulitatea relativă.

Prin excepție, sunt valabile, nefiind deci anulabile:

– liberalităţile făcute soţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi;
– liberalităţile făcute altor rude până la al patrulea grad inclusiv, dacă, la data liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi.

Textul art. 990 alin. (4) și (5) C. civ. reglementează acțiunea în anularea donației. Acțiunea în anularea donației este o acțiune prescriptibilă extinctiv. Astfel, pentru ipoteza în care donatorul s-a restabilit din boala de care suferea, acţiunea în anularea donaţiei poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data la care dispunătorul s-a restabilit. Pentru ipoteza în care donatorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescripţie de 3 ani privind dreptul la acţiunea în anularea donației, curge de la data la care moştenitorii au luat cunoştinţă de existenţa liberalităţii.

2.2. Consimțământul

 În ceea ce privește consimțământul părților contractului de donație se aplică regulile generale în materie. Astfel, consimțământul trebuie să fie serios (exprimat cu intenția de a produce efecte juridice), liber (să nu fie afectat de vreun viciu de consimțământ) şi exprimat în cunoştinţă de cauză (să provină de la o persoană cu discernământ). În materia donației, în principiu, consimțământul poate fi afectat de eroare^[19], dol ori violență, leziunea nefiind incidentă.

Dintre viciile de consimțământ dolul prezintă anumite particularități în cazul contractului de donație. Dolul, în materia liberalităților îmbracă forma specifică a sugestiei sau captației. Sugestia sau captația constă în utilizarea unor manevre frauduloase și oculte în scopul de a sădi în mintea dispunătorului ideea de a face o liberalitate, pe care în alte condiții, din proprie inițiativă, nu ar fi făcut-o și nici nu ar avea motive să o facă^[20]. În ipoteza sugestiei sau captației, elementul obiectiv al dolului se realizează prin fapte comisive de speculare a afecțiunii și pasiunii donatorului pentru a-l determina să facă o donație^[21]. Elementul obiectiv al dolului poate fi opera donatarului sau a unui terț. Sancțiunea incidentă în materia dolului este nulitatea relativă a donației. Potrivit art. 1257 C. civ., în caz de violenţă sau dol, cel al cărui consimţământ este viciat are dreptul de a pretinde, în afară de anulare, şi daune-interese sau, dacă preferă menţinerea contractului, de a solicita numai reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţit. Cu alte cuvinte, cel al cărui consimțământ a fost viciat prin dol poate promova atât o acțiune în anularea donației, cât și o acțiune prin care solicită daune-interese, acțiuni ce pot fi formulate împreună, potrivit art. 1257 C. civ.

2.3. Obiectul

În ceea ce privește obiectul contractului de donație sunt aplicabile regulile generale în materia obiectului actului juridic. Vom avea în vedere, cu alte cuvinte, obiectul contractului precum și obiectul obligației. Obiectul contractului^[22] îl reprezintă operațiunea juridică, respectiv donația. Obiectul contractului de donație trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute, potrivit art. 1225 alin. (2) C. civ. Obiectul obligației^[23], respectiv prestația la care se obligă donatorul, trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit, potrivit art. 1226 alin. (2) C. civ. Obiectul obligației trebuie de asemenea să existe sau să poată exista în viitor, să fie posibil și să fie în circuitul civil.

Bunurile obiect al donației pot fi, după caz, bunuri mobile, imobile, corporale, incorporale, prezente sau viitoare. În privința bunurilor viitoare, sunt excluse de la a constitui obiect al donației doar moștenirile nedeschise. Ulterior deschiderii moștenirii moștenitorul va putea transmite prin acte cu titlu oneros sau gratuit, deci inclusiv prin intermediul donației, întreaga universalitate moștenită, o cotă-parte din aceasta sau bunuri determinate din moștenire privite ut singuli.

Pentru ipoteza în care obiectul donației este un bun individual determinat, este necesar ca donatorul să dețină calitatea de proprietar al bunului respectiv. Donația lucrului altuia este nulă absolut întrucât donatorul se poate abține să dobândească proprietatea lucrului altuia și pe cale de consecință donația contravine principiului irevocabilității^[24].

Există dispoziții speciale în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu privire la donarea de sânge, organe, țesuturi sau celule de origine umană^[25]. Potrivit art. 141 din Legea nr. 95/2006, prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se fac în scop terapeutic.