Contractul de donație (I)

1. Noțiuni introductive

1.1. Noţiunea contractului de donație, precizări privind liberalitățile, sediul materiei în privința contractului de donație

Art. 985 C. civ. definește donația ca fiind contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numită donatar.

Titlul III al Codului civil reglementează materia liberalităților^[1]. Liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane, stipulează art. 984 alin. (1) C. civ. Liberalitățile pot fi făcute exclusiv prin donație sau prin legat cuprins în testament, potrivit art. 984 alin. (2) C. civ. Elementul de diferențiere între donație și legat are în vedere faptul că donația este o liberalitate între vii iar legatul este o liberalitate pentru cauză de moarte. Contractul de donație se încadrează în rândul contractelor cu titlu gratuit^[2], ca de altfel și contractul dezinteresat. Elementul de diferențiere între donație și contractul dezinteresat este acela că în ipoteza donației patrimoniul donatorului se micșorează cu bunul de care a dispus în favoarea donatarului, pe când în ipoteza contractului dezinteresat patrimoniul rămâne intact, folosul gratuit oferit neafectând structura patrimoniului. Ca exemple de contracte dezinteresate amintim mandatul gratuit, împrumutul de folosință (comodatul), împrumutul de consumație fără dobândă sau depozitul cu titlu gratuit.

Sediul principal al materiei în privința donației este reprezentat de dispozițiile art. 1011-1033 C. civ. Donația fiind însă o liberalitate, i se aplică și dispozițiile comune din materia liberalităților, respectiv cele ale art. 984-1010 C. civ., în măsura în care acestea sunt compatibile.

1.2. Caractere juridice

Din definiția contractului de donație se desprind caracterele sale juridice, după cum urmează:

a) Contract cu titlu gratuit. Astfel cum am menționat anterior, donația se încadrează în categoria contractelor cu titlu gratuit. Donatorul, cu intenția de a gratifica, transmite donatarului, unul sau mai multe drepturi, fără a obţine în schimb vreun avantaj. Intenția de a face o donație sau de a gratifica este cunoscută sub denumirea de animus donandi. Micșorarea patrimoniului donatorului, corelativ cu mărirea patrimoniului donatarului, cu aceleași drepturi, are drept cauză intenția liberală sau animus donandi, caracteristică donației ca specie de liberalitate^[3].

Se impun a fi făcute anumite precizări în privința donației cu sarcină. Donația cu sarcină^[4] este acel contract în care donatorul impune donatarului să dea, să facă sau să nu facă ceva, corelativ cu transmiterea către acesta din urmă a dreptului sau drepturilor ce fac obiectul contractului. Sarcina impusă donatarului (spre exemplu, să plătească o sumă de bani determinată către X^[5]), în limita valorii acesteia, transformă donația într-un contract cu titlu oneros, în care obligațiile părților, născute din contractul de donație, sunt reciproce și interdependente (contract sinalagmatic^[6]). Stipularea unei sarcini de o valoare mică raportat la valoarea bunului donat, nu va afecta caracterul de contract cu titlu gratuit al donației, însă în ipoteza unei sarcini care se apropie ca valoare de bunul donat, în mod evident este afectat caracterul de liberalitate al donației.

b) Contract unilateral. Donația reprezintă un act juridic bilateral întrucât pentru încheierea sa valabilă necesită exprimarea voinței ambelor părți (a donatorului și a donatarului) și este un contract unilateral deoarece creează obligații doar pentru una dintre părțile contractante (donator)^[7]. Astfel, donatorul se obligă să transmită donatarului un drept real sau de creanță, după caz. Donatarul, prin ipoteză, nu își asumă nicio obligație, însă cu toate acestea donatarului îi incumbă o obligație morală, de recunoștință față de donator, obligație ce prezintă caracter continuu. Existența obligației de recunoștință nu afectează însă caracterul de contract unilateral al donației. Cu toate acestea, nerespectarea obligației de recunoștință de către donatar poate atrage revocarea donației pentru ingratitudine, în condițiile prevăzute la art. 1023 C. civ.^[8].

Prin excepție însă, în ipoteza donației cu sarcină, contractul creează obligații reciproce și interdependente pentru părți, având caracter sinalagmatic. În acest caz, existența sarcinii va transforma contractul de donație din unilateral în bilateral. Prin urmare, donației cu sarcină i se vor aplica dispozițiile legale din materia contractelor sinalagmatice, în caz de neexecutare a sarcinii de către donatar.

c) Contract solemn. Potrivit 1011 alin. (1) C. civ., donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute. Așadar, regula este reprezentată de încheierea donației prin înscris autentic, aceasta constituind o condiție de validitate (ad validitatem). Nerespectarea formei autentice a donației atrage sancțiunea nulității absolute a acesteia. Regula enunțată se aplică și în ipoteza încheierii donației între persoane absente, forma autentică fiind impusă atât ofertei de donație, cât și acceptării acesteia. Forma autentică a donației este o măsură de protecție a voinței donatorului, care dispune în mod actual și irevocabil de un drept în favoarea altei persoane, fără ca acel activ să fie înlocuit în patrimoniul său printr-o valoare echivalentă^[9].

Prin excepție de la această regulă, nu sunt supuse formei solemne donaţiile indirecte, cele deghizate şi darurile manuale [art. 1011 alin. (2) C. civ.].

În privința darurilor manuale se impune a face o precizare. Potrivit art. 1011 alin. (4) C. civ., bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţe al părţilor, însoţit de tradiţiunea bunului. Astfel, textul legal amintit impune, pentru valabila încheiere a donației, ca darul manual să fie însoțit de tradițiunea bunului, ceea ce înseamnă că ne aflăm în prezența unui contract real^[10]. În alte cuvinte, încheierea valabilă a donației sub forma darului manual, are loc odată cu predarea bunului ce face obiectul acesteia.

d) Contract translativ de proprietate. Donația este un contract translativ de proprietate. Prin încheierea contractului de donație, donatarul devine titularul dreptului de proprietate, a altui drept real sau de creanță, după caz. Transferul proprietății în cazul contractului de donație se supune regulilor de drept comun. Transferul dreptului de proprietate către donatar se produce în momentul încheierii contractului, în ipoteza în care părțile nu au convenit în alt fel. Cu alte cuvinte, părțile pot amâna transferul dreptului de proprietate. Menționăm că transferul proprietății către donatar nu este condiționat de predarea bunului, donația nefiind un contract real. Prin excepție, în ipoteza darului manual transferul dreptului de proprietate nu poate fi amânat, acesta având loc în momentul încheierii contractului și al predării bunului.

e) Contract, în principiu, irevocabil. Potrivit a 1270 alin. (1) C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. Textul legal instituie principiul forței obligatorii a contractului legal încheiat față de părțile contractante. Potrivit art. 1270 alin. (2) C. civ., contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege. Acest text legal instituie principiul irevocabilității contractului, potrivit căruia contractului nu i se poate pune capăt prin voința numai a uneia dintre părți, manifestată în sens contrar. Așa cum s-a surprins în doctrină, irevocabilitatea decurge din principiul forței obligatorii a contractului, fiind în același timp, o garanție a acestui principiu^[11].

Însă în materia contractului de donație irevocabilitatea este mai accentuată decât forța obligatorie a contractului amintită anterior. Astfel, irevocabilitatea donației ține de esența acestui contract, reprezentând o condiție de validitate pentru formarea acestui contract și nu privește doar efectele contractului. Potrivit art. 1015 alin. (1) C. civ., purtând denumirea marginală „principiul irevocabilităţii”, donaţia nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voinţa sa. În alte cuvinte, prin irevocabilitatea donației vom înțelege că aceasta odată făcută, nu este permis donatorului să mai revină asupra manifestării sale de voință. Stipularea unor clauze care ar permite donatorului să revoce donația atrag nulitatea contractului de donație^[12]. În acest context trebuie precizat că revocarea donației pentru ingratitudine sau pentru neexecutarea sarcinii reprezintă cauze legale de revocare a donației, cu titlu de sancțiune, fie pentru comportamentul necorespunzător al donatarului, fie pentru neexecutarea culpabilă a sarcinilor asumate de donatar. În aceste cazuri revocarea donației nu operează deci prin manifestarea de voință a uneia dintre părți, neconstituind pe cale de consecință excepții de la principiul irevocabilității donației.

2. Condiții de validitate ale contractului de donație

Donația este un contract, ceea ce înseamnă că aceasta trebuie să îndeplinească condițiile esențiale pentru validitatea contractului prevăzute de art. 1179 C. civ., respectiv cele privind capacitatea de a contracta; consimţământul părţilor; un obiect determinat şi licit; o cauză licită şi morală. În cele ce urmează vom prezenta doar particularitățile acestui contract, fără a mai insista asupra chestiunilor generale.

2.1. Capacitatea părților

2.1.1. Aspecte generale

Potrivit art. 987 alin. (1) C. civ., orice persoană poate face şi primi liberalităţi, cu respectarea regulilor privind capacitatea. Aceasta înseamnă că în materia contractului de donație capacitatea reprezintă regula. Cum pentru donator a face o donație reprezintă, în principiu, un act de dispoziție asupra patrimoniului, acestuia i se cere să aibă capacitate deplină de exercițiu.

De la regula capacității există și excepții, legiuitorul prevăzând anumite incapacități atât de a dispune prin donații, cât și de a primi donații. Aceste incapacități sunt însă de strictă interpretare.

Urmează a stabili care este momentul concret la care trebuie îndeplinită condiția capacității, atât a celei de a dispune prin donații, cât și a celei de a primi donații.

Momentul îndeplinirii cerinței privind capacitatea de a dispune prin donație nu ridică probleme dacă donația se materializează într-un singur act. Astfel, potrivit art. 987 alin. (2) C. civ., condiţia capacităţii de a dispune prin liberalităţi trebuie îndeplinită la data la care dispunătorul îşi exprimă consimţământul. Dacă ne raportăm însă la ipoteza încheierii unei donații între absenți, prin acte separate, capacitatea dispunătorului se apreciază atât la momentul la care face oferta de donație, cât și la momentul acceptării ofertei de donație. În concluzie, condiţia capacităţii de a dispune prin liberalităţi trebuie îndeplinită nu numai la data la care dispunătorul îşi exprimă consimţământul, așa cum statuează art. 987 alin. (2) C. civ. în materie de liberalități în general, ci, în cazul încheierii donației între persoane absente, și la data acceptării ofertei de donație, având în vedere că incapacitatea ofertantului atrage, potrivit art. 1013 alin. (1) teza finală C. civ., caducitatea acceptării^[13].

Condiţia capacităţii de a primi o donaţie trebuie îndeplinită la data la care donatarul acceptă donaţia, potrivit art. 987 alin. (3) C. civ. Pentru ipoteza încheierii donației între absenți, donatarul nu trebuie să îndeplinească condiția capacității la momentul la care donatorul face oferta de donație, ci doar la data la care o acceptă^[14].

DOWNLOAD FULL ARTICLE