Contextul istoric și actual al protecției și respectării drepturilor omului pe plan intern – studiu de caz, Statele Unite ale Americii

1. Noțiuni introductive

Controversele în ceea ce privește modalitatea în care sunt respectate drepturile omului pe teritoriul Statelor Unite ale Americii trenează de mai bine de o jumătate de secol, fiind, în permanență, alimentate de o serie de evenimente nefericite, care reușesc să submineze idealul de comportament social pe care primele zece amendamente din Constituția S.U.A. au dorit să îl promoveze în rândurile cetățenilor americani. În prezentul articol tratăm evoluția pe care acest subiect a avut-o în cursul timpului, punând accent pe schimbările majore care au intervenit în materia protejării și promovării drepturilor omului în societatea americană.

2. Modificările survenite în decursul istoriei

Constituția Statelor Unite ale Americii este, fără îndoială, cea mai longevivă constituție scrisă la nivel mondial, care produce efecte juridice și este aplicată, fără întrerupere, încă de la momentul intrării sale în vigoare, în martie 1789^[1]. După cum este foarte bine cunoscut, în materia drepturilor omului, Legea Fundamentală a S.U.A. a suferit o serie de modificări de la momentul intrării în vigoare și până în prezent. Au fost adăugate prevederi constituționale ale căror unic scop a fost realizarea unei Legi Supreme în nucleul căreia să se regăsească cetățeanul american.

Constituția originară, din anul 1789, a fost rigidă în ceea ce privește protejarea cetățeanului american, primordială fiind legiferarea în materia consolidării relațiilor între statele americane, uniformizarea modalității de alegere al reprezentanților, precum și pe modalitatea în care se vor judeca procesele la nivelul Curții de justiție. De menționat este și faptul că, în Articolul al V-lea din Constituție era prevăzută procedura de amendare a Legii Supreme din S.U.A. Aceasta oferă posibilitatea unei majorități, formate din cel puțin două treimi a membrilor celor două Camere reunite, de a propune unele amendamente pe care le consideră necesare pentru a completa Legea Fundamentală, urmând întreaga procedură stabilită pentru a materializa în practică propunerea. Această procedură a fost aplicată în S.U.A. de 27 ori, iar ultima propunere de modificare a Constituției S.U.A., care a parcurs întreaga procedură, fiind ratificată complet la nivelul S.U.A., a avut loc în anul 1992.

Drepturile cetățeanului american au reprezentat o prioritate în discursurile politice, devenind obiectul central al dezbaterilor la nivelul societății americane. Acest subiect este și în prezent analizat, dezbătut și, credem noi, că și foarte controversat. După intrarea în vigoare a Constituției S.U.A., o parte a societății americane a interpretat greșit^[2] intenția legiuitorilor constituanți, aceasta deoarece în cuprinsul Articolelor Constituției nu erau prevăzute, în mod expres, drepturile de care se bucură cetățeanul american, motiv pentru care, în anul 1791, au fost introduse (fiind ratificate complet) primele zece amendamente la Constituția S.U.A., care aveau să fie cunoscute drept Declarația Drepturilor cetățeanului american (The Bill of Rights, în limba engleză).

Prin intermediul acestor Zece Amendamente s-a transmis un mesaj foarte puternic în rândul cetățenilor americani, garantându-le acestora exercitarea în mod liber și neîngrădit a drepturilor și libertăților fundamentale. Cu toate acestea, realitatea societății americane de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea a confirmat faptul că, deși erau edificate în sistemul juridic american o parte^[3] din drepturile fundamentale ale omului, au existat discriminări în funcție de rasă și gen, care au demonstrat o aplicare discreționară a celor Zece Amendamente. Concret, în perioada menționată erau practicate tranzacțiile cu sclavi, preponderent cu cetățeni afro-americani, munca silnică pentru un stăpân, dar și interzicerea dreptului de a vota pentru aceștia, precum și pentru femei.

Momentul crucial care a marcat istoria S.U.A., care a dovedit faptul că pentru a putea evolua și pentru a crea o armonie în rândul tuturor cetățenilor, a fost votul pentru intrarea în aplicabilitate a celui de-al treisprezece-lea Amendament al Constituției S.U.A.^[4] (intrat în vigoare în luna decembrie 1865). Prin acesta, eforturile susținute ale Președintelui american Abraham Lincoln^[5], de a promova noțiunea de emancipare colectivă, universală și general valabilă în rândurile tuturor cetățenilor americani, prin abolirea sclaviei, au dat roade și au constituit, astfel, al doilea pas important făcut de către S.U.A., în sensul protecției și promovării drepturilor tuturor cetățenilor americani.

Următorul pas important pe care istoria S.U.A. îl consemnează în drumul său spre egalitatea în drepturi, general aplicabil și recunoscut între toți cetățenii S.U.A., este ratificarea, în anul 1868, a Protecției drepturilor cetățeanului^[6], prin intrarea în vigoare a Amendamentului XIV. Acel moment, putem afirma că a reprezentat debutul legiferărilor^[7], în ceea ce privește egalitatea între cetățenii americani, indiferent de rasă, culoare sau statut anterior. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că subiectul egalității între sexe a avut un drum anevoios și lung până la materializare.

Trecerea timpului a marcat, la începutul anilor 1900, inițiativa recunoașterii dreptului de vot pentru femei, prin adoptarea unui nou amendament în Constituție^[8]. Reținem realitatea juridică a vremii, aceea că femeilor le era refuzată recunoașterea dreptului de vot, iar nu că acesta nu era prevăzut. Dezbaterile pe marginea acestei situații juridice incerte au fost purtate inclusiv înainte de anul 1776, perioadă în care femeile aveau dreptul de a vota în mai multe colonii (ce vor urma să devină Statele Unite ale Americii), dar până în 1807, fiecare stat, prin propria Constituție, a refuzat chiar și votul limitat. Spectrul juridic care înconjura acest subiect a prins contur în urma intervențiilor puternice ale unor activiste în protejarea drepturilor femeilor, cum ar fi Susan B. Anthony^[9]. După o serie de eforturi în ceea ce privește promovarea adoptării proiectului privind recunoașterea dreptului femeilor de a alege, în vara anului 1920 a intrat, în cele din urmă, în aplicare pe întreg teritoriul S.U.A., cel de-al XIX-lea Amendament.

Anul 1920 avea să fie anul în care Constituția S.U.A. devine un reper mondial^[10] în materia protejării și respectării drepturilor omului, având în vedere îndelungul proces de reformare și completare (aproximativ 130 de ani) pe care l-a suferit Legea Supremă a S.U.A.

În ultimele decenii ale secolului XX au avut loc așa-numitele „Mișcări pentru drepturile civile”^[11], eforturi organizate de către cetățenii afro-americanii cu scopul de a pune capăt acțiunilor de discriminare rasială și de a obține drepturi egale în condițiile legii. Aceste manifestații au început la sfârșitul anilor 1940 și s-au încheiat spre sfârșitul anilor 1960^[12]. Urmare a Mișcărilor pentru drepturile civile ale cetățenilor americani au fost adoptate o serie de acte normative prin aplicarea cărora drepturile constituționale ale fiecărui american sunt protejate, indiferent de culoare, rasă, sex sau origine națională a acestuia.

Dintre actele normative adoptate între anii 1964-1968, amintim Legea Drepturilor Civile (Civil Rights Act) care a abolit o foarte mare parte a formelor de discriminare față de cetățenii afro-americani, precum și față de femei, la care se adaugă și segregarea rasială, elemente care dovedesc faptul că, deși Constituția S.U.A. prevedea, la momentul respectiv, protejarea drepturilor tuturor cetățenilor și egalitatea în drepturi ale acestora, prevederile constituționale nu erau în totalitate aplicate.

În anul 1965 nemulțumirile cetățenilor afro-americani erau din ce în ce mai pronunțate, protestele fiind modalitatea prin care erau prezentate acestea, iar ca urmare a faptului că exista o discriminare rasială în ceea ce privește exercitarea dreptului la vot (Voting Rights Act), Președintele american L. B. Johnson a semnat Legea privind dreptul la vot, care avea să completeze prevederile constituționale amendate în urmă cu aproape un secol.

În aceeași ordine de idei, asasinarea activistului afro-american Martin Luther King Jr., la data de 4 aprilie 1968, avea să conducă la adoptarea unei Legi reper pentru istoria recentă a S.U.A., Legea Drepturilor Civile din 1968^[13], o completare firească a Legii din 1964. Prevederile acestui act normativ stabilesc egalitatea tuturor cetățenilor americani în ceea ce privește achiziționarea, închirierea sau vânzarea unor bunuri (în special, imobile).

 3. Amprenta asupra legislației a evenimentelor recente

În vederea practicării unitare a prevederilor legale adoptate^[14], prezentate în rândurile de mai sus, Curtea Supremă a S.U.A. a statuat în legătură cu interpretarea și corecta aplicare a noțiunilor cuprinse în legislația ce vizează protejarea și promovarea drepturilor cetățeanului american. Pentru exemplificare, amintim speța Grosjean vs. American Press Company^[15] din 1935 (obiectul cauzei fiind libertatea presei), speța Regents of University of California vs. Bakke^[16] din 1978 (obiectul cauzei fiind neconstituționalitatea unei probe suplimentare la admiterea într-un ciclu superior de învățământ pentru candidații de culoare), cauza Adarand Constructors, Inc. vs. Peña^[17] din 1995 (obiectul cauzei fiind clasificarea rasială în contractele guvernamentale), precum și speța Schuette vs. Coalition to Defend Affirmative Action^[18] din anul 2014, care a avut ca obiect discriminarea bazată pe rasă și sex în procesul de admitere în universitățile publice etc.

Raportându-ne la această scurtă incursiune în timp a evoluției legislației americane în materia protecției și promovării drepturilor cetățeanului american, puteam fi în măsură a opina ideea că, existând un cadrul legislativ clar, prin care respectarea drepturilor fiecărui cetățean american este garantată și aplicată în egală măsură, armonia în interiorul granițelor S.U.A. avea să se instaleze grație respectării fiecărui act normativ în vigoare. Istoria, în schimb, a infirmat această idee întrucât Era care a precedat Mișcările pentru Drepturile Civile, din anii 1960, avea să fie caracterizată de confruntări violente, în special între polițiștii americani și cetățenii afro-americani, care erau în continuare marginalizați. Amintim aici, Revoltele din Miami din anii 1980 și 1989, Revolta din Brooklyn din anul 1991, Revoltele din Los Angeles din primăvara anului 1992, soldate cu sute de victime, dar și mai recentele evenimente din anii 2010, cum sunt Protestele din Baltimore din 2015 sau Revoltele din Milwaukee din anul 2016. Cu toate că se poate remarca faptul că amploarea acestor revolte/proteste este cu mult mai redusă în comparație cu evenimentele din anii 1900-1970, atât în numărul victimelor, cât și din punct de vedere al efectelor juridice care le-au precedat, cadrul juridic rămânând același, apariția rețelelor de socializare a făcut ca mobilizarea cetățenilor să își schimbe locul de manifestare, desfășurându-se, în prezent, preponderent în spațiul virtual.

Mobilizările în cazurile de încălcare a drepturilor cetățenilor sunt mult mai rapide, manifestările organizându-se cu o viteză sporită, având loc chiar de la o zi la alta.

În prezent, conform ultimelor rapoarte ale organizației non-guvernamentale pentru monitorizarea modalității în care sunt respectate drepturile omului la nivel mondial, Human Rights Watch, din perioada anilor 2016-2019^[19], în S.U.A. există, în continuare, probleme serioase în ceea ce privește capitolul discriminării rasiale, al inegalității de șanse, dar și al modului în care autoritățile guvernamentale americane respectă drepturile non-cetățenilor (imigranților). Aceste rapoarte ale Human Rights Watch atrag atenția asupra unei realității care este consemnată atât în rândul cetățenilor americani, cât și în spațiul mediatic, confirmată uneori și de discursurile politice ale oamenilor de stat americani. Realitatea este aceea că, inclusiv în anul 2019, S.U.A. au continuat să facă pași înapoi în respectarea unitară, egală și nediscriminatorie a drepturilor, „administrația actuală derulând politici în materie de imigrație, considerate inumane promovând declarații publice prin care perpetuează rasismul și discriminarea”.

Mai reiese din Raportul instituției, pe anul 2020^[20], faptul că au fost subminate drepturile femeilor și persoanelor din comunitatea L.G.B.T.^[21], dar și faptul că politicile S.U.A. au continuat să slăbească tot mai mult capacitatea cetățenilor americani de a obține accesul facil la procedurile de îngrijiri medicale adecvate. Mai mult decât atât, S.U.A. este, în continuare, una dintre țările în care pedeapsa capitală reprezintă forma cea mai dură de sancționare a faptelor grave, fiind aplicabilă în 29 de state^[22]. La toate acestea se adaugă și conduita pe care administrația Președintelui S.U.A. a avut-o în relația cu Consiliul Drepturilor Omului al O.N.U.^[23], organism internațional din care S.U.A. s-a retras în luna iunie 2018^[24], urmare a unor conflicte politice.

Putem remarca faptul că, în cei aproape 230 de ani de la primele Amendamente aduse Constituției S.U.A. și până în anul 2021, legislația în materia drepturilor cetățeanului american a suferit numeroase modificări, urmare a unor serii de evenimente fie ele violente, fie non-violente prin care cetățenii nedreptățiți solicitau adoptarea acestora. Cu toate acestea, realitățile cotidiene au rolul de a confirma faptic că modificările operate cadrului constituțional nu au avut impactul dorit și asupra modului în care cetățeanul american de rând percepe aceste reglementări, le acceptă și le respectă. Majoritatea covârșitoare a manifestațiilor care au ca deviz apărarea respectării drepturilor omului/cetățeanului american, izvorăsc din nerespectarea regulilor de conviețuire socială de către cetățeni înșiși sau din exercitarea abuzivă a forței coercitive a statului.

La momentul redactării prezentului articol^[25] erau în desfășurare o serie de proteste și revolte în S.U.A., care au ajuns să fie susținute și mai multe zone ale globului^[26], cauzate de moartea unui cetățean afro-american în timpul arestării sale în statul Minneapolis^[27]. Acest eveniment tragic a avut ca efect declanșarea acestor proteste prin care sunt solicitate măsuri legislative punitive cu scopul încetării brutalității poliției dublate de rasismul împotriva minorităților. Revoltele care au izbucnit în urma acestui eveniment au fost violente și orientate către întreaga poliție americană s-au soldat cu decese și pagube materiale însemnate.

4. Concluzii

În concluzie, procedura legislativă de la nivelul S.U.A. în materia protejării, promovării și respectării drepturilor cetățeanului american este într-o continuă schimbare, realitățile contemporane creează situații juridice noi, a căror legiferare este necesară. Progresul istoric pe care legislația din S.U.A. l-a realizat în cei 230 de ani de la primele Amendamente aduse Constituției S.U.A. au demonstrat că, pentru a fi garantată respectarea în integralitate fără discriminare de niciun fel, a tuturor drepturilor omului, nu este suficient un cadru legislativ atotcuprinzător, ci este necesară aplicarea rațională a acestuia în societate, precum și conștientizarea efectelor nerespectării sale de către toți cetățenii americani. Evenimentele din ultimii ani au demonstrat faptul că nemulțumirile generale care preced protestele și revoltele cetățenești din societatea americană pornesc de la tratamente inegale, discriminatorii față de cetățeni, iar nu de la lacune legislative care să favorizeze un astfel de comportament.