Considerațiuni juridice și de ordin practic privind detașarea personalului silvic contractual
Mihai Pașca - octombrie 1, 2016De altfel, aceste considerente au fost reținute și prin Deciziile Curții Constituționale nr. 319 din 29 martie 2007 (publicată în M. Of. nr. 292 din 3 mai 2007) și prin Decizia nr. 383 din 7 iulie 2005 (publicată în M. Of. nr. 792 din 31 august 2005), dar şi prin Decizia nr. 1243 din 22 septembrie 2011.
Este evident obligatoriu și strict procedural, ca instanțele de judecată care înțeleg rolul pe care îl au în societate și au în vedere și aspectele realităților cotidiene care apar în raporturile dintre părțile litigante, iar atunci când aceasta se impune, cenzurează dispozițiile care creează un cadru vădit comisiv-favorabil, nelegal, abuziv și discriminatoriu în beneficiul uneia dintre părți.
Numai așa se poate concluziona și aprecia că instanță de judecată este o instanță europeană și deplin imparțială.
Potrivit normelor procedurale, hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să cuprindă, printre alte mențiuni, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților litigante, sens în care sunt avute în vedere și incidente prevederile art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1), art. 4, art. 6 alin. (1), art. 7-8, art. 22, art. 398 alin. (1), art. 425, din Legea nr. 134/2010 actualizată.
Un proces civil finalizat prin hotărârea judecătorească care dezleagă și lămurește inclusiv fondul dedus judecății, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția europeană privind drepturile omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței competente material și teritorial, obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor, susținerilor, aprecierilor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt.
De asemenea, obligația de motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de circumstanțele acesteia, stilul judiciar și tipologia actului de justiție. Motivarea unei hotărâri judecătorești este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de părți, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția juridică dispusă. Conform jurisprudenței CEDO, instanței i se cere fără echivoc să dea un răspuns detaliat fiecărui argument al părților, iar întinderea obligației de motivare poate să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze.
De altfel, în ședința din data de 27 octombrie 2015, Plenul CSM a hotărât, în temeiul art. 38 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, că se impune consolidarea independenței justiției, creșterea calității actului de justiție și îmbunătățirea organizării sistemului judiciar, în contextul profundei reforme a legislației care constituie principalul instrument de lucru al sistemului judiciar. Trebuie avut în vedere faptul că justiția este un serviciu public care trebuie să contribuie la consolidarea ordinii de drept prin aplicarea corectă a legii situațiilor concrete aflate pe rolul organelor judiciare, iar hotărârile judecătorești trebuie să permită justițiabilului să înțeleagă modul în care „s-a spus dreptul” în cauza sa. De asemenea, ÎCCJ a apreciat în cuprinsul Deciziei nr. 752 din 6 martie 2014 că „motivarea hotărârii judecătorești presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate”. Astfel, soluția juridică și motivarea sentinței civile trebuie să se conformeze acestor cerințe legale, trebuind a examina efectiv apărările și susținerile părților, confirmând în termeni concreți și deplin juridici, situația de fapt și dezlegarea în drept care trebuie a fi pronunțată.
Trebuie reținută și noțiunea de interes legitim, alături de dreptul subiectiv, care își găsește protecția atât în Constituție – art. 52 alin. (1): „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate, printr-un act administrativ-dispozitiv, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim”. Mai mult, art. 8 din Declarația universală a drepturilor omului arată că „orice persoană are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituție sau lege.”
De asemenea, principiul speranței legitime este indisolubil legat de statul de drept. În virtutea acestui principiu, entitatea juridică angajatoare prin prepușii acesteia, trebuie și este obligată să acționeze în conformitate cu dispozițiile legale incidente și aplicabile și să respecte prevederile legale și normele convenționale în vigoare, partea interesată putând conta pe aplicabilitatea previzibilă și justă a normelor legale și convenționale adoptate.
În privința acestei categorii de personal, văzând normele derogatorii anterior evidențiate, se poate reține și condițiile unei detașări atipice.
Astfel, detașarea este atipică, întrucât s-a produs în cadrul aceleiași unități, fiind impusă de necesitatea realizării unui nou proiect de investiții al angajatorului. În sprijinul calificării ca detașare, poate fi menționată și împrejurarea că salariile personalului detașat nu s-au plătit din fondul de salarii, iar posturile persoanelor detașate au fost blocate, urmând ca acestea să revină și să fie reîncadrate pe posturile respective. Așadar, mutarea salariatului, pentru o durată limitată de timp, respectiv până la recepția lucrărilor, în cadrul noii direcții pentru realizarea investiției, constituie o detașare atipică. (C. Ap. București, S. a VII-a civ. și pentru cauze privind confl. de mun. şi asig. soc., dec. civ. nr. 1474/R/2005, publicată în RRDM nr. 3/2005, pp. 152 şi 153).
Este deplin adevărat faptul că specialia generalibus derogant, ca și principiu juridic, determină faptul că norma specială e cea care derogă de la norma generală și că norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv, aceasta și în condițiile în care norma generală reprezintă situația de drept comun, iar norma specială constituie excepția; astfel trebuie valorificate concluziile în sensul că:
– norma specială derogă de la norma generală – specialia generalibus derogant,
– norma generală nu derogă de la norma specială – generalia specialibus non derogant.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a României, în Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în M. Of. nr. 108 din 23 februarie 2009 a stabilit că „în virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acest fapt nu este prevăzut expres în legea specială, și că, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate”.
Conflictul dintre legea specială anterioară și legea generală ulterioară se rezolvă prin aplicarea conjugată a principiilor potrivit cărora norma specială se aplică cu prioritate față de norma generală – specialia generalibus derogant –, iar o normă specială nu poate să fie modificată sau abrogată decât în mod expres printr-o normă generală ulterioară.
Dar pentru claritate dispozitivă și de edictare neechivoce, cerințe și condiții necesar a fi realizate de către entitățile juridice interesate și care au prerogative de inițiator legislativ, aceasta și pentru existența efectivă a condițiilor de corespondență și similitudine legislativă necesare a normelor de drept aplicabile, dar mai ales pentru evitarea practicii neunitare ca urmare a unor interpretări și aplicării diferențiate a celor care spun și realizează dreptul, și evident pentru toate motivele, considerațiunile și aprecierile astfel evidențiate în prezentul script, apreciez că se impune inclusiv prin forța evidenței reglementative, ca prin propuneri de lege ferenda ca norme generale ulterioare, care urmează a fi promovate, agreate, susținute și adoptate și implicit intrate în circuitul necesar de publicitate, să se procedeze la modificarea prin completare a legislației speciale derogatorii astfel cuprinse în dreptul comun incident în materie, privind lămurirea condițiilor de dispunere, cerințe și condiții inclusiv de ordin repetitiv a detașării personalului contractual, posibilitatea reglementată expres a felului muncii pe perioada detașării în cadrul aceleași unități silvice, dar în altă locație, prin eventualitatea modificării prerogativelor, competențelor, obligaților și răspunderilor profesionale cu consecința modificării inclusiv a fișei postului, condițiile și posibilitatea expresă de refuz al detașării la altă direcție silvică și/sau în cadrul aceleași unități silvice, toate acestea trebuie circumscrise faptului că, în mod evident, comportamentul personalului silvic trebuie să se caracterizeze prin disciplină și prin respectarea întocmai a dispozițiilor legale, iar potrivit art. 35 din O.U.G. nr. 59/2000 actualizată, personalul silvic este obligat să cunoască și să aplice întocmai prevederile Codului silvic, precum și pe cele cuprinse în actele normative în vigoare, specifice domeniului silviculturii.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.