Considerații teoretice și practice cu privire la infracțiunea de braconaj

- noiembrie 19, 2024

Infracțiunea de braconaj, prevăzută de dispozițiile art. 42 din Legea nr. 407/2006[1], reprezintă una dintre normele de incriminare mai puțin întâlnite în teoria și practica judiciară. În cuprinsul prezentului material am procedat la analiza normei de incriminare, într-o primă parte a materialului analiza fiind realizată în mod generic, abordând conținutul legal prin prisma multiplelor forme de săvârșire a infracțiunii (cu referire inclusiv la soluții din practica judiciară și la interpretarea normei în jurisprudența Curții Constituționale a României) în scopul formulării unei concluzii cu privire la reglementarea uneia sau a mai multor infracțiuni distincte în dispozițiile art. 42 din Legea nr. 407/2006, precum și obiectul acestei infracțiuni. În cea de-a doua parte a materialului am analizat infracțiunea de braconaj punctual, pornind de la fiecare dintre cele douăzeci și două de reglementări din cuprinsul articolului, arătând care sunt aspectele punctuale care le diferențiază, respectiv care sunt elementele comune, urmând ca în cadrul concluziilor să fie sintetizate problemele identificate în legătură cu norma de incriminare și soluțiile considerate optime pentru viitoare modificări legislative.

Aspecte generale privind conținutul legal

Infracțiunea de braconaj este reglementată în cuprinsul art. 42 din Legea nr. 407/2006[2]. Numărul mare de modalități reglementate de către legiuitor (nouăsprezece pentru primul alineat și trei pentru cel de-al doilea) determină încadrarea cu dificultate în categoria incriminărilor ce au conținut alternativ sau a celor ce prezintă conținuturi alternative.

Infracțiunile ce au conținuturi alternative sunt acele infracțiuni în cazul cărora legiuitorul regrupează, sub aceeași denumire, două sau mai multe infracțiuni de sine stătătoare, autonome[3]. Acestea presupun „incriminări de sine stătătoare prin intermediul cărora se poate aduce atingere, în modalități normative diferite şi lipsite de echivalență juridică, aceleiași valori sociale”[4]. Astfel, au fost considerate cu titlu de exemplu în doctrină incriminări ce au conținuturi alternative cele regăsite în art. 278 alin. (1) lit. a)-g) C.pen. sau în art. 208 alin. (1) și (2) C.pen.[5]

În sprijinul ideii că aceasta este o normă de incriminare ce are conținuturi alternative putem arăta faptul că variantele reglementate de către legiuitor sunt variate, incluzând totodată condiții diferite sub aspectul subiectului activ, situației premisă sau chiar a elementului material, după cum vom analiza pe parcursul articolului. Din această perspectivă infracțiunea analizată ar putea avea mai multe conținuturi reglementate de către legiuitor în cuprinsul aceluiași articol, așa încât săvârșirea mai multor modalități alternative în același context spațio-temporal să dea naștere unui concurs ideal de infracțiuni.

Infracțiunile cu un conținut alternativ sunt acele infracțiuni pentru care legea prevede variante alternative ale elementului material din cadrul laturii obiective, variante echivalente sub aspectul semnificației lor penale[6]. În doctrină s-a reținut că „infracţiunea cu un conţinut constitutiv (normativ) alternativ prezintă, potrivit prevederii legale, mai multe variante normative la nivelul conținutului constitutiv-după caz: de bază (mai multe forme tip), agravat/calificat (mai multe forme agravate/calificate) sau atenuat (mai multe forme atenuate). Aceste alternative sunt echivalente ca valoare juridică. Prin urmare, în cazul comiterii lor cumulate, în condiţii de unitate spaţio-temporală şi pe latură subiectivă, se va menţine unitatea infracţională, neluând naştere o pluralitate de infracţiuni”[7].

Distincția dintre cele două tipuri de categorii de incriminări se realizează cu dificultate inclusiv în doctrina și practica judiciară[8]. Această dificultate este sporită în cazul infracțiunii de braconaj având în vedere că nu toate dintre variantele prevăzute de lege au caracter omogen.

Revenind la cuprinsul art. 42 din Legea nr. 407/2006, apreciez că legiuitorul incriminează în principiu o infracțiune ce are conținut alternativ – cu mai multe variante alternative de comitere, echivalente sub aspectul semnificației penale[9]. Astfel, obiectul juridic este unul comun, indiferent de varianta normativă la care ne raportăm[10] și se va produce o singură vătămare a obiectului juridic ocrotit, inclusiv în ipoteza săvârșirii braconajului în mai multe dintre formele prevăzute de lege în aceleași împrejurări de timp și de loc, nefiind îndeplinite condițiile concursului ideal art. 38 alin. (2) C. pen.

Considerăm că este evident în această situație că intenția legiuitorului a fost aceea de a reglementa o infracțiune cu modalități alternative de comitere, care au aceeași semnificație penală. Prin urmare, fapta va fi tipică drept infracțiune de braconaj unică, indiferent că este vorba despre îndeplinirea uneia dintre modalitățile alternative sau a mai multora dintre ele, urmând ca diferența să fie valorificată în cadrul operațiunii de individualizare judiciară[11].

În același sens, în Decizia nr. 75/2018 din 22.02.2018 a Curții Constituționale[12] s-a apreciat că „legiuitorul (…) a înțeles să incrimineze prin lege în art. 42, în limitele art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, infracțiunea de braconaj, prin mai multe modalități normative de realizare a elementului material al laturii obiective, stabilind astfel, în acord cu art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, pedeapsa corelativă” (paragraful 26, s.n.).

Astfel, faptele reglementate de dispozițiile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 ar putea fi concurente doar în cazul unui concurs real de infracțiuni – când ar fi comise în împrejurări diferite, prin acțiuni distincte.

Concluzia aceasta se desprinde cu atât mai evident în cazul formelor infracțiunii care presupun același element material – acțiunea de a vâna [forme pe care le regăsim la lit. a), b), c), d), f), g), h), i), k), l), m), n), p), q), r) și s) din art. 42 alin. (1) Legea nr. 407/2006]. Cu privire la acestea, în mod cert legiuitorul a reglementat mai multe împrejurări (de loc, de timp, de mod) care atribuie vânătorii caracter infracțional. Dacă legiuitorul ar fi fost consecvent în legiferare și ar fi păstrat doar aceste modalități care pornesc de la același element material (acțiunea de a vâna, în prezenta situație), încadrarea în categoria infracțiunilor ce au conținut alternativ ar fi fost simplificată. Dacă o persoană vânează la o anumită dată fără a avea permis, în afara perioadelor legale de vânătoare pentru specia respectivă și folosind capcane neautorizate, nu putem considera că au existat multiple lezări ale obiectului juridic ocrotit prin norma de incriminare, astfel încât pare justificată, logică și în concordanță cu scopul reglementării opțiunea de a considera că este săvârșită o unică infracțiune de braconaj.

Legiuitorul a reglementat în cadrul acestui articol și unele variante care nu pornesc de la același element material precum: emiterea de autorizații de vânătoare în condițiile prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. e) Legea nr. 407/2006, urmărirea vânatului rănit pe alt fond cinegetic ori trecerea pe un alt fond cinegetic în condițiile art. 42 alin. (1) lit. j) Legea nr. 407/2006, utilizarea unor substanțe chimice în condițiile art. 42 alin. (1) lit. o) Legea nr. 407/2006[13]. Cu privire la acestea, apreciem că este dificil a le considera forme alternative ale aceleiași infracțiuni fiind evident faptul că acestea au caracter eterogen față de celelalte șaisprezece modalități[14], de exemplu, prin emiterea unor autorizații de vânătoare se aduce atingere obiectului juridic într-un sens diferit decât prin efectuarea unei vânători la lumina farurilor și, de asemenea, este mai puțin probabilă suprapunerea formelor infracționale în aceleași împrejurări de loc și de timp.

Din acest motiv, apreciez că ar fi necesară o intervenție a legiuitorului, care să separe conținutul legal al infracțiunii de braconaj – reglementând separat variantele de comitere care pornesc de la acțiunea de a vâna (care să fie astfel indiscutabil forme alternative ale aceluiași element material), față de celelalte acțiuni care aduc atingere relațiilor sociale referitoare la protejarea fonului cinegetic, însă dintr-o altă perspectivă – și care astfel să poată fi concurente (chiar în condițiile unui concurs ideal de infracțiuni) cu cele din prima categorie.

În fine, din perspectiva conținutului legal trebuie să avem în vedere și dispozițiile art. 1 lit. d) din Legea nr. 407/2006 definește braconajul ca reprezentând tentativa sau acțiunea desfășurată în scopul dobândirii sau capturării vânatului, finalizată cu rezultat sau nu, cu încălcarea prevederilor prezentei legi. Vom observa pe parcursul materialului prezentat faptul că această normă va conduce la încadrarea acestei infracțiuni în categoria celor de consumare anticipată, fapta fiind tipică în forma sa perfectă – consumată – și dacă vânatul nu a fost capturat.

În jurisprudența Curții Constituționale a României (Decizia CCR nr. 75/2018[15]) s-a concluzionat că dispozițiile art. 1 lit. d) din Legea nr. 407/2006 au rolul de a defini o noțiune (aceea de braconaj) și nu au valența unei norme de incriminare, așa încât să atragă regimul sancționator al tentativei prevăzut de dispozițiile art. 33 C. pen. De asemenea, instanța de control constituțional a arătat că termenul utilizat are sensul obișnuit – o încercare sau acte care nu au fost finalizate, adică o acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii (para. 25). Prin urmare, putem aprecia că voința legiuitorului a fost aceea de a incrimina braconajul, indiferent dacă a vizat o încercare sau un act finalizat de a vâna cu nerespectarea legii.

Din perspectiva conținutului legal trebuie să menționăm că nu toate modalitățile normative de comitere a faptei sunt reglementate prin norme complete – dimpotrivă, cele mai multe dintre formele de săvârșire a infracțiunii sunt reglementate prin norme incomplete[16] – norme cadru[17] (în alb) sau norme de referire/trimitere[18].

În continuarea analizei noastre, ne vom raporta la fiecare dintre cele 22 de modalități alternative de comitere a infracțiunii de braconaj, cu trasarea în prealabil a aspectelor referitoare la obiectul juridic al acestei infracțiuni. Vom analiza în comun doar obiectul juridic, întrucât modalitățile alternative de comitere diferă din mai multe puncte de vedere, așa încât materialul va fi mai ușor de parcurs în această modalitate.

Obiectul juridic al infracțiunii de braconaj este reprezentat de relațiile sociale care ocrotesc valori referitoare la fauna de interes cinegetic – resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național şi internațional[19]. În doctrină se arată că prin norma de incriminare se urmărește „conservarea biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului natural împotriva faptelor de braconaj care atrag diminuarea ilicită a fondului cinegetic național”[20].

Apreciez că infracțiunea de braconaj nu are obiect material, având în vedere faptul că activitatea infracțională nu se exercită în concret/nemijlocit asupra unei entități corporale. Nici vânatul nu poate fi considerat obiect material[21] al infracțiunii pentru că fapta va avea caracter infracțional și dacă nu a fost ucis niciun animal, precum în situația în care vânătoarea s-ar realiza prin pândire. În aceste situații, nu avem o acțiune îndreptată în mod nemijlocit asupra unui animal din categoria speciilor de vânat ocrotite de lege. Uneori fapta poate avea și obiect material, în situațiile în care este ucis un astfel de animal.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

[1] Publicată în M. Of. nr. 944 din 22.11.2006, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 10.10.2024.

[2] Pentru o mai ușoară parcurgere a materialului, redăm conținutul constitutiv al infracțiunii:

(1) Constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, următoarele fapte:

a) vânătoarea practicată de persoane care nu posedă permis de vânătoare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 32;

b) vânătoarea fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare;

c) tentativa de a practica sau practicarea vânătorii fără a fi înscris în autorizaţia de vânătoare individuală sau colectivă eliberată în condiţiile legii de gestionar, pentru fondul cinegetic respectiv;

d) practicarea vânătorii cu laţuri, ogari sau metişi de ogari;

e) emiterea de autorizaţii de vânătoare prin care se depăşesc cotele de recoltă şi cifrele de intervenţie aprobate pentru fiecare gestionar;

f) vânarea speciilor de vânat strict protejate în alte condiţii decât cele legale;

g) vânătoarea în Rezervaţia Biosferei «Delta Dunării», în parcuri naţionale, în rezervaţii ştiinţifice, în zonele cu protecţie strictă sau în zonele de protecţie integrală din celelalte arii naturale protejate, altfel decât în condiţiile art. 39^1;

h) vânătoarea în perimetrul intravilan construit sau împrejmuit, altfel decât în condiţiile art. 34;

i) vânătoarea păsărilor migratoare de apă în ariile de protecţie specială avifaunistică în care vânătoarea este interzisă şi a speciilor care fac obiectul protecţiei în ariile speciale de conservare cuprinse în fondurile cinegetice, fără respectarea prevederilor referitoare la vânătoare, din planurile de management ale ariilor protejate;

j) urmărirea vânatului rănit pe alt fond cinegetic aparţinând altui gestionar, fără acordul acestuia, ori trecerea pe un asemenea fond cu arma de vânătoare neînchisă în toc şi în afara căilor de comunicaţie;

k) vânătoarea pe alt fond cinegetic decât cel pe care vânătorul este autorizat să vâneze;

l) vânarea în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă, conform anexei nr. 1 şi prevederilor art. 36 sau aprobării date pentru speciile din anexa nr. 2;

m) vânătoarea la lumina farurilor sau a dispozitivelor de iluminare, cu excepţia situaţiilor de urgenţă stabilite prin derogări acordate de autoritatea publică centrală care răspunde de mediu pentru recoltarea exemplarelor din specia mistreţ în vederea prevenirii pagubelor sau pentru combaterea epizootiilor, şi vânătoarea prin folosirea dispozitivelor prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. a-d);

n) vânarea mamiferelor şi păsărilor cu mijloace neautorizate;

o) utilizarea, indiferent de scop, a substanţelor chimice care provoacă intoxicarea, sterilitatea sau moartea exemplarelor de faună cinegetică, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 1 lit. a-d);

p) vânarea urşilor la nadă sau la bârlog;

q) accesul în fondurile cinegetice sau practicarea vânătorii cu capcane neautorizate, păsări de pradă şi arcuri;

r) accesul în fondurile cinegetice sau vânătoarea cu arbalete, arme la care percuţia cartuşului se realizează pe ramă ori cu alte arme decât cele autorizate sau omologate, după caz, pentru vânătoare în România;

s) practicarea vânătorii cu armă altfel decât ţinută în mână.

(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă au fost săvârşite:

a) de o persoană cu atribuţii de serviciu în domeniul vânătorii, precum şi de reprezentanţii persoanelor juridice care au în obiectul de activitate ocrotirea vânatului sau vânătoarea;

b) recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică strict protejate de pe suprafeţele din intravilan, din zona strict protejată şi din zona-tampon din cuprinsul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, altfel decât în condiţiile derogărilor stabilite conform legii;

c) vânătoarea pe timp de noapte, cu excepţia speciilor la care vânătoarea este permisă în acest interval, conform reglementărilor privind organizarea şi practicarea vânători.

[3] În același sens, M. Udroiu, Sinteze de Drept penal. Partea generală, Ediția 3, volumul I, Editura C.H. Beck, București, 2022, p. 175, precum și considerentele Deciziei nr. 25/2017 a ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în M. Of. nr. 936 din 28.11.2017.

[4] M. I. Mărculescu-Michinici, M. Dunea, Drept penal. Partea generală. Curs teoretic în domeniul licenței (I), Editura Hamangiu, București, 2017, p. 514.

[5] A se vedea în acest sens, de exemplu, M. Udroiu, op. cit., p. 175 și practica judiciară indicată.

[6] N. Neagu, Drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2019, p. 198; M. Udroiu, op.cit., p. 174-175.

[7] M.I. Mărculescu-Michinici, M. Dunea, op. cit., p. 513.

[8] Problematica încadrării în această categorie a altor norme de incriminare a fost supusă atenției și completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța supremă apreciind că suntem în prezența unor infracțiuni cu un conținut unic, alternativ. Indicăm cu titlu de exemplu:

Decizia nr. 25/2017 pronunțată de ICCJ în soluționarea unei chestiuni de drept în materie penală (publicată în M. Of. nr. 936 din 28.11.2017), decizie în care s-a concluzionat că acțiunile și inacțiunile enunțate în art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, care se referă la aceeași societate comercială, reprezintă variante alternative de săvârșire a faptei, constituind o infracțiune unică de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din legea anterior menționată;

Decizia nr. 3/2017 a ICCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în M. Of. Nr. 259 din 13.04.2017) prin care s-a decis că în interpretarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000 săvârşirea, în aceeaşi împrejurare, a unei singure acţiuni dintre cele enumerate în alineatul (1) al acestui articol, care are ca obiect atât droguri de risc, cât şi droguri de mare risc, reprezintă o infracţiune simplă, ca formă a unităţii naturale de infracţiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ;

Decizia nr. 11/2022 a ICCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în M. Of. nr. 430 din 03.05.2022) prin care s-a decis că fapta unei persoane de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge şi aflându-se sub influența unor substanțe psihoactive, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) şi (2) din Codul penal, infracțiune unică.

[9] Aplicând mutatis mutandis considerentele ICCJ, completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Decizia nr. 25/2017, citată supra.

[10] Aplicând mutatis mutandis considerentele ICCJ, completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Decizia nr. 11/2022, citată supra.

[11] În practica judiciară s-a reținut încadrarea sub forma unității naturale de infracțiune, indicând cu titlu de exemplu: C. Ap. Craiova, s. pen., Decizia nr. RJ 59537924e/2024 din 19.04.2024 (disponibilă online pe www.rejust.ro) în care s-a reținut infracțiunea de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. d) și m) din Legea nr. 407/2006; C. Ap. Pitești, s,pen., Decizia nr. RJ 39ddg727g/2023 din 18.05.2023 (disponibilă online pe www.rejust.ro) în care s-a reținut infracțiunea de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. d), lit. m) și alin. (2) lit. c) din Legea nr. 407/2006; C. Ap. Suceava, s. pen., Decizia nr. RJ 23d853358/2024 din 31.01.2024, (disponibilă online pe www.rejust.ro) în care s-a reținut infracțiunea de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) și lit. m) din Legea nr. 407/2006; C. Ap. Brașov, s. pen. Decizia nr. RJ 23e43g37e/2023 din 30.05.2023 (disponibilă online pe www.rejust.ro) în care s-a reținut o infracțiune unică prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b), k), r) din Legea nr. 407/2006; C. Ap. Craiova, s. pen., Decizia nr. RJ 6232d7645/2023 din 11.05.2023 (disponibilă online pe www.rejust.ro) prin care s-a reținut o infracțiune unică prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. d), l), m) și alin. (2) lit. c) din Legea nr. 407/2006.

În sensul unei pluralități de infracțiuni sub forma concursului, indicăm C. Ap. Cluj, s.pen., Decizie nr. RJ g87685988/2024 din 15.02.2024, disponibilă online pe www.rejust.ro, în care instanța de apel a fost învestită cu un concurs de infracțiuni între infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. l) rap la art. 42 alin. (2) din Legea 407/2006 și infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. c) rap la art. 42 alin. (2) din Legea nr. 407/2006. De menționat este că soluția instanței de apel a fost de trimitere a cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond nu se pronunțase cu privire la una dintre acuzații.

[12] Publicată în M. Of. nr. 573 din 06.07.2018.

[13] Inclusiv în jurisprudența Curții Constituționale a României s-a reținut printre considerentele Deciziei nr. 630/2022 (publicată în M. Of. nr. 397 din 09.05.2023) că „elementul material al laturii obiective a infracţiunii de braconaj, Curtea reţine că acesta se circumscrie, în principal, activităţii de vânătoare desfăşurate fără respectarea condiţiilor legale, iar în cazul anumitor variante alternative, emiterii de autorizaţii de vânătoare prin care se depăşesc cotele de recoltă şi cifrele de intervenţie aprobate pentru fiecare gestionar, urmăririi vânatului rănit pe alt fond cinegetic aparţinând altui gestionar, fără acordul acestuia, trecerii pe un asemenea fond cu arma de vânătoare neînchisă în toc şi în afara căilor de comunicaţie sau utilizării, indiferent de scop, a substanţelor chimice care provoacă intoxicarea, sterilitatea sau moartea exemplarelor de faună cinegetică” (para. 18, s.n.).

[14] În doctrină (C. Duvac, Concursul de norme penale, Editura Universul Juridic, București, 2016, p. 65) s-a arătat că vom fi în situația reținerii unei infracțiuni unice în acele ipoteze în care acțiunile sau inacțiunile sunt „fungibile”, respectiv că vom avea un concurs de infracțiuni în situațiile în care norma penală prevede acțiuni „eterogene”. Până la o intervenție ulterioară a legiuitorului cu privire la norma de incriminare, apreciez că putem aplica această derogare pentru a reține că uneori faptele prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. e), lit. j) și lit. o) din Legea nr. 407/2006 pot fi reținute în concurs cu celelalte forme ale art. 42 alin. (1) din Legea nr. 407/2006.

[15] Publicată în M. Of. nr. 573 din 06.07.2018.

[16] În doctrină (a se vedea, spre exemplu M.I. Mărculescu-Michinici, M. Dunea, op. cit., p. 85) se indică faptul că „normele incomplete sunt acele norme penale care nu prezintă toate elementele de structură internă necesare pentru aplicarea lor stătătoare, fiind imperativ necesară completarea lor cu alte norme juridice de la care preiau elemente de structură lipsă”.

[17] Specific normei cadru este faptul că în principiu aceasta are elementele de structură ale unei norme penale, dar își autolimitează sfera de aplicare (M.I. Mărculescu-Michinici, M. Dunea, op. cit., p. 85). De asemenea, în principiu norma penală în alb poate fi completată și de acte normative inferioare celor ce pot fi calificate drept izvoare ale legii penale – cu privire la acest aspect a se vedea și distincțiile între normele în alb proprii sau improprii în Fl. Streteanu, D. Nițu, Drept penal. Partea Generală. Vol. I, editura Universul Juridic, București, 2014, p. 93.

[18] În acest sens vom avea în vedere și dispozițiile art. 5 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal (publicată în M. Of. nr. 757/12.11.2012) care prevăd că modificarea legii completatoare atrage și modificarea normei incomplete, însă abrogarea normei completatoare nu atrage abrogarea normei incomplete, ci faptul că aceasta din urmă va păstra elementele preluate (inclusiv limitele de pedeapsă) așa cum erau reglementate de norma completatoare la data abrogării. În doctrină (M.I. Mărculescu-Michinici, M. Dunea, op. cit., p. 88) se reține că urmare a acestei prevederi legale norma incompletă se va comporta ca o normă de referire în caz de modificare a normei completatoare și ca o normă de trimitere în caz de abrogare a normei completatoare. Potrivit unei alte orientări doctrinare (Fl .Streteanu, D. Nițu, op. cit., p. 96) norma de referire este aceea care preia dispoziția de la o altă normă de incriminare, pe când norma de trimitere preia sancțiunea.

[19] Decizia CCR nr. 75/2018 citată supra.

[20] M. Gorunescu în M. Hotca (coord.), Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Comentarii și explicații, Ediția 5, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2019, p. 432.

[21] În sens contrar, a se vedea M. Gorunescu în M. Hotca (coord.), op. cit., p. 433.

Lasă un răspuns

1 2 3 4