Considerații în legătură cu modificările aduse noului Cod de procedură civilă în materia reprezentării convenționale
Ioan Leș - septembrie 1, 20203. Despre o posibilă reconsiderare a soluțiilor promovate de instanța constituțională
Mai sunt actuale aceste soluții de neconstituționalitate ? Răspunsul nu poate fi din punct de vedere normativ decât unul pozitiv. Aceasta nu înseamnă însă că în perspectivă aceste soluții nu pot fi reconsiderate. Dar o atare reapreciere se află într-un raport inevitabil de dependență față de nivelul de trai al națiunii.
Doctrina a evidențiat soluții legislative din dreptul altor țări europene în care reprezentarea în fața unor instanțe supreme sau chiar și în fața unor curți de apel ori tribunale este obligatorie. Fără a intra în detalii asupra unor considerente de drept comparat ne limităm să precizăm că atare soluții sunt promovate în marea majoritate a țărilor democratice din Europa Occidentală și nu numai[9]. Noile coduri de procedură civilă adoptate în ultimul deceniu nu au renunțat la asemenea soluții normative.
Situația actuală a României, mai cu seamă din perspectivă economică, nu poate reprezenta un argument solid pentru revenirea la reglementarea inițială a noului Cod de procedură civilă în raport cu obligativitatea reprezentării sau, după caz, asistării părților printr-un avocat. Asistența judiciară nu este aptă, în prezent, astfel cum remarca și instanța constituțională, să asigure în mod efectiv dreptul la apărare al părților, aceasta fiind limitată la persoanele care îndeplinesc condițiile extrem de restrictive impuse de lege (Ordonanța nr.51/2008). Pe de altă parte, în dreptul nostru principiul gratuității justiției este departe de a se realiza în mod integral și nici nu credem că o atare abordare este previzibilă sau chiar dezirabilă, căci ar încuraja procesivitatea excesivă a unor persoane[10].
Justiția este costisitoare, iar acest lucru este valabil chiar și în cele mai avansate democrații occidentale. Nu ne propunem să realizăm, în contextul de față, o determinare concretă a diferitelor categorii de cheltuieli ce pot fi implicate de o procedură judiciară. În context ne este greu să ignorăm faptul că declanșarea unei proceduri judiciare implică și taxe judiciare de timbru, care uneori sunt greu de suportat de către o mare parte a justițiabililor. Or, atare cheltuieli sunt obligatorii, iar dacă la acestea am adăuga și cheltuielile tot mai mari impuse de angajarea unui avocat avem imaginea unei limitări evidente a accesului liber la justiție. România a fost chiar criticată de CEDO pentru caracterul excesiv al taxelor judiciare de timbru[11].
Or, trebuie să observăm că potrivit pct. 12 din Rezoluția nr. 81 (7) a Comitetului Miniștrilor către Statele Membre privind mijloacele de facilitare a accesului la justiție: ”În măsura în care cheltuielile de procedură constituie un obstacol evident pentru accesul la justiție, dacă este posibil ele trebuie reduse sau eliminate. Sistemul cheltuielilor de procedură trebuie examinat în vederea simplificării sale”.
De la adoptarea celor două decizii de neconstituționalitate nu s-au realizat progrese importante în privința diminuării cheltuielilor de procedură, ci dimpotrivă ele continuă să fie excesive. Pe de altă parte, nivelul de trai al cetățenilor români este departe de a fi unul care să poată suporta cheltuielile pe care le-ar implica o procedură judiciară care include în conținutul lor și un onorariu de avocat pentru susținerea recursului. Or, în țările democratice în care reprezentarea sau asistarea printr-un avocat este obligatorie nivelul de trai al populației este unul incomparabil cu cel din România.
Demersul nostru a fost promovat în considerarea faptului că în cursul anului trecut au fost întreprinse unele măsuri semnificative pentru creșterea salariilor în sistemul bugetar, iar salariul minim a fost stabilit la o sumă mai rezonabilă, respectiv de cca. 2. 100 de lei (cca. 450 de Euro). În România există însă și un număr de cca. 5.000.000 de pensionari. Tot în cursul anului trecut a fost adoptată o nouă Lege a pensiilor de asigurări sociale (Legea nr.127/2019), în care s-a prevăzut o creștere substanțială a pensiilor, de cca. 40%. Situația este însă departe de cea pe care o întâlnim în alte țări europene[12].
Unele exemple pot justifica o atare constatare. Astfel, de pildă, în Spania pensia minimă, în anul 2019, a fost de 677,40 Euro, iar cea maximă a ajuns la 2.614,96 Euro lunar. Acordarea unei asemenea pensii era condiționată de un stagiu de cotizare de 36,6 ani. În Franța situația era foarte apropiată de cea din Spania. În acest stat, în anul 2019 pensia minimă era de 868,20 Euro, iar cea maximă de bază de 1688,50. Cele două state se proclamă în plan constituțional ca state democratice și sociale (art. 2 din Constituția Franței și art. 1 alin. 1 din Constituția Spaniei). O observație particulară raportată la pensiile dintre cele două țări este aceea că ele au instituit în plan normativ un raport de maximă raționalitate între pensiile minime și cele maxime. Un astfel de raport este în Spania de sub 1 la 4, iar în Franța de sub 2 la 1, soluție legislativă demnă de un stat social și democratic.
O situație apropiată întâlnim și în Italia, țară în care pensia minimă este de 780 Euro. Fără îndoială că țările la care ne-am referit au o dezvoltare economică incomparabilă cu cea din România. Situația noastră economică din punct de vedere al venitului intern brut este, într-o anumită măsură apropiată de cea a Portugaliei. În anul 2019 România a avut un produs intern brut mai mare decât cel al Portugaliei, ceea ce constituie un semnal pozitiv, dar nu putem totuși ignora o altă realitate anume aceea că România este o țară mai mare decât Portugalia, atât ca teritoriu, cât și ca populație. Precizez în acest context că pensia minimă în Portugalia a fost anul trecut de 395,57 Euro.
Sistemul de pensii de tip Bismark este peste tot în Europa în criză, dar în pofida acestui fapt majoritatea statelor membre ale uniunii Europene asigură cetățenilor proprii un nivel de trai decent atât prin sistemul de salarizare, cât și prin cel de pensii. România se află în coada clasamentului, fiind urmată probabil numai de Bulgaria.
Dacă majorările de pensie anunțate pentru data de 1 septembrie s-ar realiza, în mod efectiv, creșterea ar putea fi considerată ca una substanțială. Situația rămâne însă dificilă din punct de vedere economic căci noile autorități guvernamentale au anunțat în mod repetat lipsa de fonduri pentru asigurarea majorărilor dispuse prin lege. La data definitivării acestui studiu majorarea anunțată de guvern este de doar 14 %, fără însă ca legea să fie modificată în acest sens. Respectarea legii pare un demers tot mai dificil în democrația noastră actuală.
Nesustenabilitatea sistemului de pensii este suținută cu foarte multă vigoare, cu deosebire de la începutul acestui an, de factori importanți de decizie de la nivel guvernamental sau al altor entități publice. Iar aceasta în pofida faptului că România a avut în anul 2019 una dintre cele mai semnificative creșteri economice din cadrul Uniunii Europene. În acest sens s-a remarcat, adeseori, că majorările salariale și de pensii nu pot fi mai mari decât creșterea economică din anul trecut. O atare opțiune economică este sprijinită și de Comisia Europeană care ne avertizează asupra nesustenabilității sistemului de pensie. Asemenea aserțiuni sunt departe de a exprima un adevăr absolut, atâta timp cât, astfel cum am remarcat deja România alocă doar un procent de cca. 7% din PIB pentru sistemul de pensii. O tare constatare poate fi ilustrată foarte bine și cu situația din alte țări membre ale Uniunii Europene în care au avut loc majorări semnificative de pensii deși creșterea economică a acestora a fost una mult mai redusă decât cea din România. Cel mai recent exemplu este acela al Germaniei, țară în care la începutul acestui an pensia minimă, pentru persoanele cu o vechime în muncă de peste 40 de ani, a crescut de la 512 la 960 de Euro[13].
Sistemul actual de pensii, regândit în anul 2019, păstrează încă inechități majore și unele greu de înțeles pentru un stat democratic și social, astfel cum proclamă și art. 1 alin. (1) din Constituția României. Astfel, raportul dintre pensia minimă și cea maximă este în prezent de cca. 1 la 22, iar această aserțiune vizează doar sistemul de pensii bazat pe contributivitate. Este o disproporție uriașă dacă ne raportăm la raportul dintre pensia minimă și cea maximă în Spania și Franța. Dacă ne raportăm la toate pensiile din România ținând însă seama că o persoană încasează o pensie de peste 73.000 lei (cca. 15.000 Euro), raportul antereferit este de 1 la 100, un veritabil record mondial în materie.
În privința salarizării s-au înregistrat totuși progrese mai însemnate, acestea fiind majortate în sistemul public în mod substanțial, iar raportul dintre salariul minim și cel maxim este statornicit prin lege. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 153 din 28 iunie 2018 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: „În sectorul bugetar, raportul dintre cel mai mic salariu de bază şi cel mai mare salariu de bază, soldă de funcţie/salariu de funcţie, indemnizaţie de încadrare, indemnizaţie lunară este de 1 la 12”. Este un raport ce trebuie să fie considerat ca unul rațional. Un raport asemănător ar trebui statuat și în legea pensiilor
Sistemul de salarizare nu este însă nici el la adăpost de orice critică, nivelul veniturilor continuând încă să fie mult scăzut față de media din Uniunea Europeană, iar inechitățile sunt departe de a fi înlăturate. În opinia noastră în sistemul public de salarizare cel mai mare salariu ar trebui să aparțină Președintelui României, indiferent de persoana care exercită cea mai importantă demnitate întru-un stat democratic. Numai că și în această materie nu lipsesc excepțiile statornicite prin diferite acte normative speciale. Pe de o parte, întâlnim multe companii cu capital de stat, societăți comerciale sau instituții financiare în care există salarii care se apropie uneori de acelea ale unor șefi de stat sau de guverne din țări democratice cu un potențial economic uriaș, ca Germania, Franța, Rusia etc.[14]. Pe de altă parte, adeseori se folosește sistemul primelor sau sporurilor la salarii, care induc inechități și mai mari și care nu arareori sfidează normele constituționale și cele mai elementare reguli de moralitate publică, întrucât ele pot conduce la dublarea veniturilor. Un atare sistem este folosit și în materia pensiilor, astfel că adeseori pensia este mult mai mare decât ultimul salariu avut înainte de pensionare, ceea ce ni se pare inadmisibil. Din păcate nu există voința politică de a institui ordine în aceste domenii și de a asigura tuturor cetățenilor un nivel de trai decent, astfel cum dispune și art. 47 alin. (1) din Constituție.
Revenind la sistemul de pensie opinăm că obiecțiunile legate de lipsa fondurilor care să susțină majorările din sistem nu reprezintă decât o jumătate de adevăr, atîta timp cât România alocă pentru fondul de pensii doar cca 7 % din produsul intern brut, iar media Uniunii Europene este de cca. 13 %. Doar după majorarea pensiilor din septembrie vom ajunge undeva în apropierea mediei europene. Și atunci ne putem întreba ce se întâmplă cu bugetul României ? Este o întrebare dificilă și la care un răspuns pertinent ar trebui să ne ofere autoritățile guvernamentale competente. Întrebarea este de maximă actualitate atât timp cât sectoare importante, cum sunt sănătatea și educația sunt subvenționate. Lipsa unei infrastructuri demne de mileniul al treilea justifică și ea o atare întrebare. Colectarea impozitelor și taxelor datorate statului este și ea extrem de deficitară, ceea ce se repercutează negativ asupra veniturilor statului. Toate aceste constatări ne demonstrează că suntem încă departe de a realiza acele nivel de dezvoltare economică care să ne permită să ne apropiem de standardul de trai din țările occidentale.
În atare condiții, apreciem că încă nu sunt create premisele necesare pentru o revenire la prevederile procedurale ce au instituit, în forma inițială a Codului de procedură civilă, obligativitatea reprezentării sau, după caz, asistării persoanelor fizice printr-un avocat. Dacă însă sporirea continuă și constantă a veniturilor populației va fi promovată de autoritățile competente, evident și în raport cu situația economică a națiunii, o revenire la soluția anterioară este posibilă și dezirabilă, astfel cum am mai subliniat.
O abordare mai flexibilă ar trebui promovată însă în privința reprezentării, respectiv asistării, persoanelor juridice. Cu un alt prilej am apreciat că abordarea constituțională realizată prin decizia nr. 485/2015 putea fi privită și dintr-o altă perspectivă, anume în sensul că persoanele juridice posedă resurse financiare incomparabile cu cele ale persoanelor fizice[15]. Socotim că într-o perspectivă apropiată ar putea fi examinată posibilitatea reinstituirii obligativității reprezentării sau, după caz, asistării persoanelor juridice printr-un avocat sau consilier juridic. O abordare asemănătoare ar putea fi realizată și în privința reprezentării sau, după caz, asistării persoanelor fizice în recurs numai prin avocat. Insistăm însă în a considera că o atare abordare ar trebui realizată numai în măsura continuării procesului de majorare a salariilor și pensiilor.
Pe de altă parte, considerăm că abordarea la care ne referim ar trebui realizată, la început, numai în privința recursurilor de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. O atare abordare credem că este una realistă, căci în urma modificărilor aduse Noului Cod de procedură civilă, prin Legea nr. 310/2018, competența instanței supreme a fost restrânsă, într-o anumită măsură, ea nemaifiind reputată ca o instanță de drept comun în materie de recurs.
[9] A se vedea pentru referințe de drept comparat I. Leș, S. Spinei, loc. cit., p. 84-85.
[10] A se vedea I. Leș, D.Ghiță, Instituții judiciare contemporane, Ediția 2, Universul Juridic, București 2019, p. 65.
[11] A se vedea cauzele Weissman și a c. României și Iordache c. României.
[12] Unele din considerațiile noastre privitoare la salarii și pensii au fost formulate și în cadrul studiului nostru Statul de drept și justiția socială la începutul mileniului III, publicat în Portal Juridic/Universul Juridic din 7 mai 2020.
[13] A se vedea Explained: What are Germany’s planned new pension reforms ?, apud www. thelocal.de/20200219).
[14] Mass-media a prezentat uneori și salariile de care beneficiază lideri importanți ai unor state democratice (SUA, Germania, Franța, Rusia, etc.). O privire sumară asupra unor asemenea venituri ar conduce la constatarea că ele se situează undeva la 20.000 de dolari lunar. Or, cu certitudine că în România există venituri apropiate de cele menționate și poate chiar mai mari. Și nu avem, în vedere veniturile din mediul privat, ci din cel public sau al entităților cu capital majoritar de stat.
[15] I. Leș, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Ediția 2, C.H.Beck, București 2015, p.168.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.