Condițiile de validitate ale actului de opțiune succesorală – obiectul și cauza. Forma actului de opțiune succesorală

1. Obiectul actului de opțiune succesorală

Obiectul actului de opțiune succesorală are în vedere operațiunea juridică constând fie în acceptarea, fie în renunțarea la moștenire^[1]. Menționăm că obiectul acceptării sau renunțării la moștenire privește întotdeauna o moștenire deschisă. Potrivit art. 956 C. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absolută actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei moşteniri nedeschise încă, precum actele prin care se acceptă moştenirea sau se renunţă la aceasta, înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea moştenirii.

2. Cauza actului de opțiune succesorală

Potrivit art. 1236 C. civ., cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală. Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice. Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri. De asemenea, trebuie să avem în vedere și prevederile art. 1325 C. civ., care statuează că dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale.

În ceea ce privește existența cauzei este de precizat că aceasta există dacă succesibilul, la momentul manifestării sale de voință are reprezentarea motivului petru care face acest lucru – fie că acceptă sau renunță la moștenire^[2].

Potrivit art. 1239 alin. (2) C. civ., existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară. Spre exemplu, în literatura de specialitate^[3], s-a arătat că renunțarea unui moștenitor rezervatar la o moștenire ce cuprinde un imobil, în favoarea unui alt moștenitor rezervatar, care devine în acest mod singurul succesor al defunctului, în considerarea greșită că acesta din urmă s-a obligat la un contraechivalent bănesc în schimbul renunțării, are o cauză falsă și deci se poate cere anularea ei.

Coroborând art. 1325 C. civ. cu art. 1238 alin. (1) C. civ., lipsa cauzei va atrage anulabilitatea actului de opțiune succesorală.

În ceea ce privește cauza licită și morală arătăm că, potrivit art. 1238 alin. (2) C. civ., cauza ilicită sau imorală a actului de opțiune succesorală atrage nulitatea absolută. Având în vedere că actul juridic unilateral de opțiune succesorală emană de la succesibil, cauza ilicită și imorală se raportează la acesta, și nu la eventualii beneficiari ai actului de opțiune succesorală^[4].

3. Forma actului de opțiune succesorală

Vom prezenta, în continuare, forma pe care actul de opțiune succesorală o va îmbrăca în cazul acceptării exprese, a acceptării tacite, precum și în ipoteza declarației de renunțare la moștenire.

Potrivit art. 1108 alin. (2) C. civ., acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. Remarcăm, alături de alți autori^[5], că în ipoteza acceptării exprese ne aflăm în prezența unui act consensual.

Dacă acceptarea moștenirii se face prin înscris autentic, autenticititatea va privi identitatea părții, exprimarea consimțământului succesibilului cu privire la conținutul actului, semnătura acestuia și data înscrisului, așa cum prevede art. 269 alin. (1) teza II C. pr. civ. Potrivit art. 1109 C. civ., în situaţia în care acceptarea este făcută printr-un înscris autentic, declaraţia de acceptare se va înscrie în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii. Această înscriere privește opozabilitatea actului față de terți.

Potrivit art. 1108 alin. (2) C. civ., acceptarea moștenirii se poate face și prin înscris sub semnatură privată. Înscrisul sub semnătură privată va dobândi dată certă în condițiile prevăzute de art. 278 C. pr. civ^[6].

Nerespectarea formei scrise a actului de acceptare expresă a moștenirii (spre exemplu, acceptarea prin declarație verbală) atrage nulitatea absolută, dar în acest caz, dacă succesibilul mai este în termenul de opțiune succesorală, va putea să îți exercite din nou dreptul de opțiune^[7].

Potrivit art. 1108 alin. (3) C. civ., acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor. Art. 1110 C. civ. enumeră actele cu valoare de acceptare tacită, după cum urmează:

Actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia. Sunt astfel de acte:

a) înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii;

b) renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi;

c) renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi.

De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire.

Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor.

Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii.

Prin excepție, succesibilul care intenţionează să îndeplinească un act ce poate avea semnificaţia acceptării moştenirii, dar care doreşte ca prin aceasta să nu fie considerat acceptant, trebuie să dea în acest sens, anterior îndeplinirii actului, o declaraţie autentică notarială, astfel cum statuează art. 1111 C. civ.

În ceea ce privește renunțarea la moștenire, potrivit art. 1120 C. civ., renunţarea la moştenire nu se presupune, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1112^[8] şi art. 1113 alin. (2)^[9].

Declaraţia de renunţare se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.

Pentru informarea terţilor, declaraţia de renunţare se va înscrie, pe cheltuiala renunţătorului, în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.

Așadar, declarația de renunțare nu se poate face decât cu respectarea condiției de formă impuse ad validitatem, aflându-ne în prezența unui act solemn. Dacă renunțarea la moștenire se face prin înscris sub semnătură privată, nefiind respectată condiția de formă impusă de lege, sancțiunea care intervine va fi nulitatea absolută. De reținut că, în acest caz, nulitatea renunțării la moștenire nu are drept efect acceptarea moștenirii, ci succesibilul va putea opta în interiorul termenului de opțiune succesorală, fie în sensul acceptării moștenirii, fie în sensul renunțării la moștenire, însă cu respectarea cerințelor impuse de lege potrivit opțiunii sale^[10]. Acțiunea în constatarea nulității absolute a actului de opțiune succesorală este o acțiune imprescriptibilă, astfel cum statuează art. 2502 alin. (2) pct. 3 C. civ.

Înscrierea declarației de renunțare în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, are drept scop opozabilitatea față de terți și nu consituie o condiție de validitate a renunțării la moștenire.

4. Concluzii

Prezentul studiu și-a propus să analizeze o parte dintre condițiile de validitate ale actului de opțiune succesorală (obiectul și cauza), cât și condițiile de formă impuse de lege actului de opțiune succesorală. Forma actului de opțiune succesorală a fost prezentată atât în cazul acceptării exprese, cât și a acceptării tacite, precum și în ipoteza declarației de renunțare la moștenire.

Bibliografie:

1. Bacaci Al., Comăniță Gh., Drept civil. Succesiunile, Editura Universul Juridic, București, 2013

2. Boroi G., Anghelescu C.A., Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2021;

3. Boroi G., Anghelescu C.A., Nicolae I., Fișe de drept civil, Ed. a 7-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2022;

4. Nicolae I., Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.