Audierea martorilor. Aspecte controversate. Jurisprudență (Partea a II-a)
Anjie Diana Goh - iulie 1, 20206. Dacă o persoană audiată în calitate de martor face declarații neadevărate, iar ulterior dobândește calitatea de suspect, mai poate fi trasă la răspundere pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru declarațiile date anterior în calitate de martor?
După cum am anticipat, întrebarea apare în contextul în care un martor, dând declarațiile în cursul audierii în procesul penal, fie se autoincriminează prin declarațiile oferite organelor de urmărire penală, fie se află sub bănuiala rezonabilă că ar fi comis infracțiunea, sau că, cel puțin ar fi participat la comiterea infracțiunii, ca urmare a descoperirii altor probe care îl indică drept fiind mai mult decât un simplu martor la comiterea faptei. Aici trebuie menționat că, uneori, poziția martorului în plan faptic poate echivala în plan penal cu cea a unui veritabil complice moral care asistă pasiv la comiterea infracțiunii fără să încerce, în vreun fel, sa o împiedice sau să anunțe autoritățile. Un astfel de exemplu a fost dat în Subsecțiunea 5, Partea I a prezentului material. Revenind, însă, la actuala întrebare formulată mai sus, trebuie să avem în vedere două aspecte, care fac ca aceasta să ridice unele probleme.
Pe de o parte, dacă o persoană fiind audiată ca martor, face afirmații neadevărate sau nu declară tot ceea ce știe cu privire la faptele sau împrejurările esențiale în legătură cu care este întrebată, săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă[5], dacă și celelalte condiții cerute de lege sunt îndeplinite. Așa încât, chiar dacă ulterior acea persoana devine suspect în cauza în care a dat declarațiile, calitatea de suspect, cu toate drepturile și obligațiile aferente nu operează retroactiv, martorul având, cât timp poarta asupra sa această calitate procesuală, obligația legală de a spune adevărul. De asemenea, nu este prevăzută expres o cauză de neimpunitate pentru persoana care anterior ascultată în calitate de martor, devine suspect sau inculpat, putem deci deduce din cele spuse mai sus că, martorul mincinos, indiferent de calitatea procesuală dobândită anterior ar răspunde pentru fapta comisă sub această calitate procesuală, care, este, de altfel, în același timp, și o calitate specială cerută subiectului activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Pe de altă parte, așa cum am arătat în Subsecțiunea 2, Partea I, nu ne putem, în mod rezonabil, aștepta ca cel care a luat parte la comiterea unei fapte penale să spună adevărul cu privire la săvârșirea acelei infracțiuni (Nemo testis idoneus in re sua), întrucât intră în contradicție, după cum remarca și ilustrul criminolog Cesare Beccaria „două din «cele mai sfinte» datorii ale omului: cea față de instinctul de conservare, care îndeamnă la minciună, și cea față de divinitate, care impune cunoașterea adevărului”[6]. În același timp, dacă am admite că persoana care a luat parte sau a săvârșit nemijlocit o infracțiune, ar putea fi trasă la răspundere penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, deși ulterior este cercetată in personam în cauză, atunci am încălca unele dintre principiile fundamentale ale dreptului penal și procesual penal consacrate atât la nivel național, cât și internațional: prezumția de nevinovăție [art. 4 Cod proc. pen, art. 23, alin. (11) Constituția României, art. 6, apr. 2 Convenția Europeană a Drepturilor Omului], egalitatea armelor[7], dreptul la tăcere și de a nu se acuza (art. 78 raportat la art. 83 Cod proc. pen.) și dreptul la un proces echitabil [art. 8 Cod proc. pen., art. 21, alin. (3) Constituția României, art. 6, par.1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului]. În plus, cu atât mai mult cu cât actualul Cod de procedură penală a consacrat și dreptul martorului de a nu se acuza, a fortiori, este dreptul suspectului sau inculpatului de a nu se autoincrimina și de a nu fi obligat să testeze împotriva propriei persoane, prin urmare, considerăm că ar fi excesiv ca făptuitorul care declară mincinos sau incomplet, în timp ce are calitatea de martor, să fie incriminat și pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, pe lângă cea de care este, deja, acuzat în propria cauza penală, aceasta opinie fiind și cea adoptată jurisprudențial, totuși, cu unele valențe[8].
Elemente de jurisprudență ref. la pct. 6.
– „În practică există şi situaţia în care, persoana audiată în calitate de martor face afirmaţii neadevărate, fiind pusă în discuţie posibilitatea acuzării acesteia de mărturie mincinoasă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin secţia penală în dosarul nr. 213/2015 cu privire la persoana care este trimisă în judecată după ce anterior fusese audiată ca martor. Instanţa supremă a constatat că, persoana care a pierdut, astfel, calitatea de martor nu mai poate fi trasă la răspundere pentru afirmaţiile neadevărate făcute cu ocazia ascultării sale în calitate de martor.
– În acest caz, persoana poate fi acuzată „numai pentru activităţile infracţionale în care a fost implicată, excluzându-se o răspundere suplimentară sau alternativă a acesteia pentru mărturie mincinoasă în legătură cu declaraţia de martor dată, căreia îi va fi aplicabilă întotdeauna dispoziţia art. 118 C. pr. pen.”[9].
– „Dar, în cazul infracţiunilor de mărturie mincinoasă cu privire la persoana care este audiată în calitate de suspect, sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, situaţia este diferită în sensul că, «audierea ulterioară a inculpatului în calitate de învinuit, sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, nu a reprezentat un impediment la audierea ulterioară a acestuia, în calitatea pe care a avut-o iniţial în cauza şi anume aceea de martor, în cazul relatării unor aspecte ce nu corespund adevărului, acesta putând fi cercetat pentru comiterea unei noi infracţiuni de mărturie mincinoasă»”[10].
Tot aici, este interesant de menționat și faptul că, recent[11], s-a ridicat problema dacă martorul denunțător beneficiar al cauzei de nepedepsire, prevăzute la art. 290, alin. (3) Cod pen. (Darea de mită), poate să fie subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă sau al infracțiunii de favorizare a făptuitorului. Dată fiind tema acestui material, ne vom îndrepta atenția către prima dintre tezele acestei întrebări, cea care antamează posibilitatea reținerii infracțiunii de mărturie mincinoasă în sarcina martorului care se bucura de cauza de nepedepsire, în cazul infracțiunii de dare de mită, ca urmare a faptului că denunță din proprie inițiativă comiterea infracțiunii, înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat în legătură cu această faptă. Problema stringentă asupra căreia au purtat, în mare parte, considerentele deciziei Înaltei Curți a fost cea a îndeplinirii, de către denunțătorul infracțiunii de dare de mită, a calității procesual penale de martor, calitate care, dacă este dobândită, atrage după sine și posibilitatea tragerii la răspundere penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, infracțiune cu subiect activ special: martorul.
– Pe de o parte, „denunțătorul”, despre care art. 290, alin, (3) face vorbire, este în fapt un participant (sau chiar autor) la comiterea infracțiunii de dare de mită, care, cel mai probabil urmărind exonerarea sa de sub influența răspunderii penale, realizează denunțul cu privire la comiterea infracțiunii de dare de mită. Faptul că, drept urmare a realizării denunțului, acesta devine latto sensu „denunțător”, nu echivalează cu faptul că acesta este un denunțător în sensul legii procesual penale, așa cum este prevăzut la art. 290 Cod proc. pen.[12], în definitiv el fiind în continuare unul dintre participanții la comiterea infracțiunii. Deși este adevărat că, urmare a acestei încunoștințări, făptuitorul beneficiază de o cauză de nepedepsire și iese de sub incidența răspunderii penale, totuși, credem că ar fi exagerată ascultarea acestuia ca martor în propria cauză (Nemo testis idoneus in re sua), din moment ce, în definitiv, el are doar formal calitatea unui denunțător imparțial care a luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni. În plus, așa cum a propus și instanța de trimitere, chiar dacă făptuitorul-denunțător beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută de legiuitor, fiind un „beneficiar al soluției de clasare”, nu trebuie să uitam că această soluție adoptată în faza urmăririi penale este vulnerabilă unor eventuale modificări, din moment ce nu se bucură de autoritate de lucru judecat în cazul unei eventuale redeschideri a urmăririi penale [13]. În susținerea acestei opinii, vine și Curtea Constituțională care, în Decizia 59/22.01.2019 statuează că trebuie să se facă o diferențiere între denunțătorii obiectiv imparțiali, care nu au niciun interes în cauză si cei care ajung în rolul denunțătorului pentru a-și satisface diferite interese personale, în cauză făcându-se referire la cei care sunt asimilați unor „persoane vătămate”.
– „În acest din urmă caz, Curtea distinge două situații, după cum există sau nu există un interes în obținerea unui beneficiu din perspectiva tragerii acestora la răspundere penală.Astfel, în cazul în care denunțătorul nu are niciun beneficiu din perspectiva tragerii sale la răspundere penală, declarația sa dată în calitate de martor este comparabilă, din perspectivă procesuală, cu declarația oricărui alt martor, beneficiind de același tratament”[14].
Credem că, deși, considerentele Curții Constituționale se referă, mai degrabă, la aspectul de „lucrum cessans” (beneficiul nerealizat, și urmărit de denunțătorul-victimă), situația este asemănătoare și în ipoteza simetrică „damnum emergens” (pierderea suferită, ce se dorește a fi evitată, de denunțătorul-făptuitor, ce urmărește ușurarea propriei situații în procesul penal).
Pe de altă parte, opinia îmbrățișată de Înalta Curte de Casație și Justiție înclină în sens contrar, apreciindu-se că „beneficiul impunității exclude «încălcarea dreptului de a nu contribui la propria acuzare»” din moment ce denunțătorul deja beneficiază de cauza de nepedepsire care îl face să nu mai fie tras la răspundere penală, chiar dacă ar s-ar incrimina ulterior cu privire la darea de mită, de care este oricum exonerat prin cauza specială de neimpunitate prevăzută la art. 290, alin. (3) Cod pen. În același timp, Înalta Curte apreciază că, din moment ce făptuitorul-denunțător nu se mai află sub influența răspunderii penale, audierea acestuia în calitate de martor va purta doar asupra faptei corelative de luare de mită, la care nu este participant „calitatea de martor a denunțătorului privește infracțiunea de luare de mită la săvârșirea căreia nu are calitatea de participant, neputând contribui prin declarațiile date la propria acuzare”. După cum am anticipat, soluția a fost dată în sensul că, persoana care beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 290, alin. (3) Cod pen. poate fi subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă.
[5] Art. 273, alin. (1) Cod pen. – Mărturia mincinoasă.Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
[6] Cioclei V., Manual de criminologie, Ed. a 8-a, Editura C. H. Beck, p. 67.
[7] Dreptul la „egalitatea de arme” a fost consacrat pentru prima dată de către Curtea Europeană prin Hotărârea din 27 iunie 1968, în cauza Neumeister c. Suediei (…). De origine anglo-saxonă, „egalitatea de arme” a fost evocată – ca expresie autonomă a unui proces echitabil – încă din 1959 de către fosta Comisie(Avizul Comisiei din 30 iunie 1959, în cauza Szwabowicz c. Suediei)- organ de primă jurisdicţie al Convenţiei Europene – şi, apoi, constant reafirmată în hotărârile instanţei europene, în diferite circumstanţe. În considerentele unora dintre hotărârile instanţei europene, rectiliniu şi cu totul justificat se exprimă exigenţa „egalității de arme”: „principiul egalității de arme reprezintă un element al noţiunii mai largi de proces echitabil, care include, de asemenea, dreptul fundamental la caracterul contradictoriu al judecăţii” – Deleanu I., Egalitatea de arme (…), Pandectele Romane, nr. 6/2011, sintact.ro.
A se vedea: Hotărârea din 26 februarie 2002, în cauza Frette c. Franţei, par. 47; Hotărârea din 27 aprilie 2004, în cauza Gorrais Lizarraga ş.a. c. Spaniei, par. 55-56; Hotărârea din 18 februarie 1997, în cauza Nideröst-Hubber c. Elveţiei, par. 23; Hotărârea din 27 octombrie 1993, în cauza Dombo Beheer B.V. c. Ţărilor de Jos, par. 32. În acelaşi sens, de exemplu: Hotărârea din 4 octombrie 2007, în cauza Forum Maritim S.A. c. României, par. 132; Hotărârea din 20 aprilie 2010, în cauza Bălaşa c. României, par. 66, apud. Deleanu I., op.cit.
[8] A se vedea Curtea de Apel Oradea, Decizia penală nr. 22/2017, www.rolii.ro: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin secţia penală în dosarul nr. 213/2015 cu privire la persoana care este trimisă în judecată după ce anterior fusese audiată ca martor”; Curtea de Apel Craiova, Decizia penală nr. 1391/2015, www.rolii.ro; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia 1/16.01.2020 referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă martorul denunțător beneficiar al cauzei de nepedepsire, prevăzute la art. 290 alin. (3) din Codul penal, poate fi subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 din Codul penal, sau de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 din Codul penal”, www.legislatie.just.ro.
[9] Curtea de Apel Oradea, Decizia penală nr. 22/2017, www.rolii.ro.
[10] Curtea de Apel Craiova, Decizia penală nr. 1391/2015, www.rolii.ro.
[11] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia 1/16.01.2020 referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă martorul denunțător beneficiar al cauzei de nepedepsire, prevăzute la art. 290 alin. (3) din Codul penal, poate fi subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 din Codul penal, sau de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 din Codul penal”, www.legislatie.just.ro.
[12] Art. 290, alin. (1) Cod proc pen – Denunțul.
Denunțul este încunoștințarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni.
[13] A se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia 1/16.01.2020: „soluție care nu are autoritate de lucru judecat din punct de vedere procesual, putându-se dispune reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere a urmăririi penale pentru cazurile prevăzute la art. 335 din Codul de procedură penală, anume când, ulterior emiterii soluției de clasare, se constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea ori au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea”,www.legislatie.just.ro.
[14] Curtea Constituțională, Decizia nr.59/22.01.2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală raportat la art. 2 lit. a) pct. 1 și art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, www.legislatie.just.ro.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.