Aspecte etice și juridice ale dezvoltării și utilizării roboticii și inteligenței artificiale. Protecția drepturilor omului în era globalizării și a digitalizării

Oamenii trebuie să depășească această anxietate cu privire la viitorul pieței muncii și să conștientizeze că au mai existat astfel de stări de panică încă de la începutul primei revoluții industriale (Industria 1.0. – 1760-1840), perioadă caracterizată prin trecerea de la focalizarea pe munca manuală efectuată de oameni și ajutată de animalele de muncă, la o formă mai optimizată a muncii, efectuată de oameni dar prin utilizarea unor mașini precum motoarele cu apă, cu aburi etc. Evoluția socio-economică ne-a demonstrat că, în realitate, locurile de muncă au crescut. Și aici am putea exemplifica perioada în care s-a inventat mașina cu aburi și a înlocuit roțile cu apă ca sursă de energie în producție în anul 1800, motiv pentru care, deși se preconiza că acest lucru va duce la scăderea numărului de muncitori în producție, sectorul s-a extins de șapte ori, de la 1,2 milioane de locuri de muncă în 1830, la 8,3 milioane până în 1910. Dacă ne raportăm la sectorul agriculturii, domeniu în care era implicată mai mult de jumătate din forța de muncă existentă la începutul anilor 1900, vom constata că, în prezent, datorită mecanizării și digitalizării exploatării culturilor regăsim mai puțin de 2% din populație implicată în acest sector, ceea ce nu înseamnă însă că oamenii nu s-au reorientat către alte sectoare care, dimpotrivă, au creat mai multe locuri de muncă, cumva situația echilibrându-se pe parcurs.

Dacă ne raportăm la perioada Industriei 2.0 (1870-1914), cea de-a doua revoluție industrială, cunoscută ca revoluția tehnologică, vom constata că și aceasta a condus la transferul mai rapid al oamenilor și al ideilor prin dezvoltarea rețelelor feroviare extinse sau telegraf, electricitatea fiind din ce în ce mai prezentă în ariile de producție, ceea ce a permis electrificarea fabricii și linia de producție modernă. Totodată, Industria 3.0, care a avut loc la sfârşitul secolului XX sub denumirea de revoluţia digitală, a marcat profund evoluția umanității prin apariția calculatoarelor și a automatizării, acestea acaparând „scena” industrială.

Se pare că am bifat și „a patra revoluție industrială”, cunoscută și sub denumirea de Industria 4.0., introdusă pentru prima dată în 2015 de către Klaus Schwab, președintele executiv al Forumului Economic Mondial, într-un articol din Foreign Affairs. Termenul reprezintă a patra epocă industrială majoră de la Revoluția industrială inițială a secolului al XVIII-lea și „se caracterizează printr-o fuziune a tehnologiilor, fuziune care estompează liniile dintre sferele fizice, digitale și biologice”. A patra (r)evoluție mizează pe automatizare și schimbul de date în tehnologii și procesele de fabricație care includ sistemele ciber-fizice (CPS), internetul lucrurilor (IoT), internetul industrial al lucrurilor (IIoT), cloud computing, calculul cognitiv și inteligența artificială^[24].

Dacă o privim ca pe o evoluție, și nu ca pe o revoluție, vom înțelege că în această eră a digitalizării, toată abundența izvorâtă din IA va extinde de fapt noi zone de lucru și interes pe piața muncii. Să luăm exemplul Germaniei și Japoniei, care deși sunt cele mai automatizate țări din lume, au reușit să scadă rata șomajului. De curând, Federația Internațională de Robotică (International Federation of Robotics – IFR) anunța că și India intră în top zece țări din lume în ceea ce privește instalațiile anuale de roboți, în timp ce stocul de roboți operaționali de pe tot globul a atins un nou record de aproximativ 3,5 milioane de unități, iar valoarea instalațiilor a ajuns la aproximativ 15,7 miliarde USD. Mai mult decât atât, într-un studiu realizat în anul 2016 de către Masachussetts Institute of Technology, se arată că o colaborare om-robot poate fi mai eficientă cu 85% decât munca realizată doar de om sau doar de robot^[25]. Tocmai de aceea vorbim de nevoia unor competențe hibride, de formare și educație, astfel încât să integrăm în mod armonios și avantajos IA în viața noastră, amplificând bunăstarea omenirii și bucurându-ne de progres, componenta umană fiind esențială.

Ca răspuns la toate aceste provocări, riscuri dar și oportunități, sunt necesare măsuri legislative urgente pentru a se asigura protecția drepturilor fundamentale și siguranța utilizatorilor, precum și încrederea în dezvoltarea și „îmbrățișarea” IA, reglementări care se află pe ordinea de zi a legiuitorului european și pe care le vom dezvolta în secțiunea următoare, atingând istoricul și tendințele de reglementare atât la nivel internațional, dar și unional, acestea fiind „oglinda” în care se va reflecta și va evolua noua realitate legislativă și la nivel național.

REGLEMENTAREA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE (IA) LA NIVEL INTERNAȚIONAL ȘI UNIONAL. STRATEGII ȘI PERSPECTIVE JURIDICE ÎN ARHITECTURA GLOBALĂ DE DECIZIE ȘI INFLUENȚĂ A VIITORULUI IA

Inteligența artificială este considerată un element central al transformării digitale a societății și a devenit o prioritate la nivel global, globalizarea accentuând tendințele de universalizare/uniformizare în reglementare, iar digitalizarea accentuând la rândul ei globalizarea. Factorul determinant în evoluția globalizării l-a reprezentat chiar revoluția în IA, în prezent acest fenomen având un impact deosebit asupra relațiilor internaționale și mai ales asupra reglementărilor regionale și mondiale^[26]. Acest lucru se datorează faptului că globalizarea universalizează, coagulează principiile și strategiile de reglementare, de viziune și tinde spre omogenizarea într-o singură cultură, cu respectarea, identității naționale și a suveranității. Desigur că se nasc o serie de argumente pro și contra față de impactul acestui fenomen fulminant, însă este o realitate pe care inevitabil trebuie să o „îmbrățișăm”, contopită fiind cu evoluția IA. De altfel, foarte multe reglementări regionale sau naționale „își trag seva” din aceste reglementări comune creionate de organismele internaționale, domeniul IA fiind vizat cu prioritate în ultimii ani.

Am putea spune că statele se găsesc încă la începutul drumului către descoperirea și valorificarea beneficiilor IA, contrabalansate de riscul afectării drepturilor și libertăților omului, identificarea unui echilibru în acest sens și realizarea unui „construct” juridic în domeniu reprezentând un punct sensibil aflat pe „masa” internațională dar și cea regională a negocierilor.

Încă din anul 2016 mai multe state își asumau strategii de alocare și „injectare” a unor sume mari în dezvoltarea IA, printre care SUA, Canada, China, Japonia, Rusia^[27]. Prima țară care a adoptat o strategie națională pentru IA a fost Canada, alocând în martie 2017, un buget de 125 milioane de dolari canadieni pentru primii cinci ani de implementare. Japonia este a doua țară care a adoptat o strategie IA după Canada, în martie 2017 lansând „Strategia pentru tehnologia inteligenței artificiale” și dezvoltând un model simbol, cu o valoare unică de inovare, ce a condus la acapararea piețelor industriilor audio-video, auto sau de comunicații, dar și crearea unui ecosistem productiv și versatil care interconectează multiple domenii, fiind în permanență cu un pas înaintea evoluțiilor globale. În iulie 2017, China și-a afirmat cu tărie ambiția de a deveni liderul global în cercetare și în dezvoltarea IA până în anul 2030, Guvernul chinez adoptând „Planul de dezvoltare a generației următoare de inteligență artificială”, care viza alocarea unor bugete de ordinul miliardelor de dolari pentru susținerea proiectelor IA.

Deși, potrivit Federației Internaționale de Robotică, în prezent, India intră în top zece țări din lume în ceea ce privește instalațiile anuale de roboți, aceasta a mizat inițial pe o viziune moderată asupra intențiilor sale privind IA, prin „Strategia națională pentru inteligența artificială” propunându-și să devină „atelierul a 40% din lume”, respectiv furnizorul de soluții IA la cerere pentru economiile în curs de dezvoltare și dezvoltate din lume.

Nici liderii UE nu au pierdut start-ul, iar în acest sens trebuie amintită și Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica, aceasta fiind un prim semnal de alarmă cu privire la evoluțiile fulminante ale IA care trebuie subsumate unor principii etice și juridice, prin definiții comune la nivelul Uniunii privind sistemele cibernetico-fizice sau roboții inteligenți autonomi, astfel încât să se asigure că normele de drept civil din domeniul IA sunt în conformitate cu Regulamentul privind protecția datelor și că sunt atinse domenii precum: răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de roboți, proprietatea intelectuală și fluxul de date, standardizarea, ocuparea forței de muncă și coordonarea instituțională și supravegherea.

După numeroase studii și cercetări, Comisia Europeană a adoptat în anul 2018 „Comunicarea privind inteligența artificială”, care viza numeroase măsuri pentru dezvoltarea capacităților tehnologice la nivelul UE. De altfel, la acel moment se recunoștea faptul că UE era în urmă în domeniul investițiilor în IA, cu un buget de cca 2,4-3,2 miliarde euro, comparativ cu 6,5-9,7 miliarde în Asia și 12,1-18,6 miliarde în America de Nord. Desigur că, alături de eforturile comune pentru transformarea digitală la nivelul UE, statele membre au adoptat si strategii naționale, în special Marea Britanie, Polonia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Estonia sau Letonia.

Totodată, în aprilie 2018, statele membre UE au semnat „Declarația de cooperare privind inteligența artificială”, declarație prin care statele semnatare, printre care și România, se angajau să depună eforturi pentru o abordare europeană cuprinzătoare și integrată, să sprijine finanțarea dezvoltării IA, să coopereze în privința consolidării centrelor de cercetare, să sprijine schimbul de bune practici, transferul de informații și accesul administrațiilor publice, profesioniștilor, IMM-urilor la astfel de evoluții și instrumente digitale, pentru o abordare comună a provocărilor IA, dar și pentru aspirația ocupării unui loc semnificativ în arhitectura globală de decizie a viitorului IA.

Totodată, la data de 19 februarie 2020, Comisia a publicat „Cartea alba privind IA – O abordare europeană a excelenței și a încrederii”^[28], prin care se angaja să permită progresul științific, să mențină poziția de lider tehnologic al UE și să asigure că noile tehnologii se află în serviciul tuturor europenilor, le îmbunătățește viața și le respectă drepturile, bunăstarea societății bazându-se din ce în ce mai mult pe valoarea creată de date. De altfel, la data de 20 octombrie 2020, Parlamentul European a adoptat trei rezoluții în domeniul IA, respectiv: Rezoluția conținând recomandări adresate Comisiei privind cadrul de aspecte etice asociate cu inteligența artificială, robotica și tehnologiile conexe, Rezoluția referitoare la drepturile de proprietate intelectuală pentru dezvoltarea tehnologiilor din domeniul inteligenței artificiale și Rezoluția conținând recomandări adresate Comisiei privind regimul de răspundere civilă pentru inteligența artificială.

Ulterior, la data de 9 martie 2021, Comisia Europeană a adoptat comunicarea cu titlul Busola pentru dimensiunea digitală 2030: modelul european pentru deceniul digital, care și-a propus să ofere o viziune asupra a ceea ce înseamnă o transformare digitală de succes până în 2030. Tot acest context a creat premisele inițierii la data de 21 aprilie a Propunerii de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Regulamentul privind inteligența artificială) și de modificare a anumitor acte legislative ale Uniunii, iar pe lângă aceasta, o inițiativă privind adaptarea normelor în materia răspunderii la era digitală și la inteligența artificială, urmând ca în iunie 2021 să fie inițiată o propunere de regulament în materia siguranței generale a produselor.

Și la nivelul Consiliului Europei s-au făcut demersuri, la data de 4 decembrie 2018 Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPE) adoptând Carta etică europeană privind utilizarea inteligenței artificiale în sistemele judiciare și mediul lor, prin care s-au creionat cinci principii etice sub forma unui ghid cu privire la abordarea IA pentru factorii de decizie, respectiv: principiul respectării drepturilor fundamentale, principiul nediscriminării, principiul calității și securității, principiul transparenței, neutralității și integrității intelectuale.

La data de 12 februarie 2019, Departamentul Apărării Statelor Unite anunța, într-o conferință, lansarea primei sale strategii privind IA, sincronizată cu dorința și afirmarea liderilor americani de a-și menține supremația în domeniul IA. De altfel, au existat încă din anul 2016 documente care argumentau prioritatea strategică a IA pentru SUA, fiind formulate încă de atunci 23 de recomandări pentru consolidarea rolului de lider global, printre care „înțelegerea și luarea în considerare a implicațiilor etice, legale și sociale ale inteligenței artificiale” sau „asigurarea siguranței și securității sistemelor de IA”, utilizarea IA în aplicațiile militare creând cea mai mare provocare de natură legală și etică în războaiele viitorului. Strategia IA lansată în 2019 sub denumirea „Folosirea IA pentru promovarea securității și prosperității” a dezvoltat și aspecte precum necesitatea securității cibernetice și a sistemelor de armament, sub considerentul că aplicațiile militare sunt justificate de tendința altor națiuni, precum China și Rusia, de a face investiții semnificative în IA.

În noiembrie 2021, cele 193 de state membre ale UNESCO au adoptat „Recomandarea privind etica inteligenței artificiale”^[29], acesta devenind un prim acord global în etica IA, un prim „set” de standarde comune, universale, izvorâte din fenomenul globalizării. Nucleul Recomandării rezidă în ideea că IA trebuie să fie centrată pe om și să servească interesului omenirii. La baza fundamentării acestei Recomandări au stat, desigur, instrumentele cadrului internaţional al drepturilor omului, respectiv Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948), inclusiv Convenţia privind statutul refugiaţilor (1951), Convenţia privind discriminarea (1958), Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), Pactul internaţional cu privire la drepturile civile și politice (1966), Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (1966) etc.

Scopul declarat a fost acela al definirii unor politici și cadre de reglementare care să asigure o utilizare echitabilă a IA, cu respectarea drepturilor omului, fiind construită în jurul a patru valori de susținere a unei IA etice: respectarea, protecția și promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a demnității umane, prosperitatea mediului și a ecosistemului, asigurarea diversității și incluziunii și traiul în societăți pașnice, juste și interconectate.

De asemenea, Recomandarea include 10 principii care guvernează reglementarea eticii în IA^[30], respectiv: proporționalitate, siguranță și securitate, corectitudine, sustenabilitate, dreptul la confidențialitate și protecția datelor, supravegherea și determinarea umană, transparență și explicabilitate, responsabilitate, conștientizare și educare, precum și guvernare adaptativă și colaborare. Prin această Recomandare s-a cristalizat un cadru universal de valori, principii și acţiuni care să ghideze statele în creionarea legislaţiei, politicilor sau a altor instrumente cu privire la IA în conformitate cu dreptul internaţional, fiind puse sub protecție drepturile omului și libertăţile fundamentale, demnitatea umană și egalitatea, inclusiv egalitatea de gen. Perspectiva Recomandării este aceea de a proteja interesele generaţiilor prezente și viitoare, de a conserva mediul, biodiversitatea și ecosistemele și de a respecta diversitatea culturală în toate etapele ciclului de viaţă al sistemului IA, fiind încurajat dialogul multidisciplinar și construirea de consens cu privire la aspectele etice legate de sistemele IA.