Aspecte etice și juridice ale dezvoltării și utilizării roboticii și inteligenței artificiale. Protecția drepturilor omului în era globalizării și a digitalizării

De lege ferenda, se impune reglementarea unor drepturi noi/drepturi digitale pentru consumatori/cetățeni. Tocmai de aceea problematica juridică generată de dezvoltarea IA „clocotește” atât la nivel internațional, cât și la nivel regional, legiuitorii fiind „somați” să ofere răspunsuri eficiente și adecvate, în timp ce judecătorul și doctrinarul se află încă în „malaxorul” informației abundente și complexe, greu de pătruns și „coagulat în liantul juridic prezent”. Riscul s-a acutizat întrucât, până nu demult, nu existau niciun fel de „bariere” legislative, putându-se crea orice cu IA, în sensul în care persoana care lansa un astfel de produs nu avea obligația legală de a menționa că acel produs a fost creat cu ajutorul IA, sau chiar realizat integral de IA. În curând ne vom bucura însă de o reglementare la nivelul Uniunii Europene, care va lăsa loc de dezbatere și perfecționare în „viitorul digital” și care va fi transpusă, desigur, la nivel național. Vom prezenta aceste demersuri în cadrul secțiunilor următoare. Cert este că am ajuns în punctul în care nu mai știm dacă omul sau „mașina” a creat sau nu un anumit produs, iar acest lucru se transpune în riscuri multiple. S-a lansat de curând un prim trailer generat de o inteligență artificială, respectiv The Great Catspy, în care scenariul a fost scris de către IA, la fel și vocile. De punctat că pentru realizarea lui nu au fost folosite camere video, nici aparate de fotografiat, nici lumini și nici măcar personaje, totul fiind generat de IA.^[11]

Pe cale de consecință, devine esențială identificarea unei utilizări echilibrate a inteligenței artificiale, întrucât, pe de-o parte, uzul redus poate reprezenta și el un pericol major în sensul de infrastructură deficitară, lipsă de inovare, investiții scăzute sau piețe digitale fragmentate, limitarea dezvoltării economice și a oportunităților cetățenilor, iar pe de altă parte, uzul excesiv poate duce fie la investiții inutile în aplicații IA, dar și riscuri de blocaj al echilibrului social și legal.

O mare provocare în reglementare rămâne și stabilirea responsabilității pentru daunele cauzate de un dispozitiv sau serviciu operat de IA. Exempli gratia, în cazul unui accident provocat de un automobil autonom, cine suportă daunele? Proprietarul, producătorul de automobile sau programatorul? Cu siguranță viața nu se poate rezuma la algoritmi, iar cifrele nu pot reprezenta realitatea socială complexă, IA putând genera poziții distorsionate și afecta în mod grav drepturile fundamentale. De exemplu, IA poate fi utilizată în echipamente de recunoaștere facială, urmărirea online sau crearea de profiluri ale persoanelor fizice, reușind să fuzioneze informații furnizate de o persoană și obținând noi date, date care pot concepe rezultate neașteptate pentru respectiva persoană, afectând dreptul la viața privată și protecția datelor cu caracter personal.

IA poate distorsiona realitatea prin simplul fapt că există posibilitatea de a fi create materiale video, audio dar și imagini false extrem de realiste, așa numitele „deepfakes”. Acestea pot dăuna reputației unor persoane, pot duce la polarizare și manipulare. Printre primele „deepfakes”, IA care s-au răspândit în întreaga lume a fost imaginea cu Donald Trump arestat și imaginea cu Papa Francisc într-o jachetă pufoasă albă, fiind vizate cu precădere celebritățile, figurile politice. Totodată, cu ajutorul IA s-a ajuns și la clonarea vocii, sau la realizarea de campanii de influență generate de IA, care pot fi utilizate de politicieni în scopul de a-și externaliza campaniile politice. Crearea unui deepfake va deveni la fel de simplă precum descărcarea unei aplicații, în prezent existând foarte puține restricții care îi împiedică pe oameni să facă rău, în special în cazul de furt de identitate.

Poate că cel mai sensibil și familiar subiect când vine vorba de IA este cel cu privire la impactul acesteia asupra forței de muncă. Vor fi sau nu oamenii înlocuiți de roboți? Ce job-uri poate înlocui IA-ul? La nivel mondial „pulsează” preocuparea oamenilor cu privire la posibilitatea înlocuirii acestora de către roboți, o serie de profesii, precum programatorii, inginerii de soft, analiștii de date, agenții de marketing, persoanele din industria media (creatori de conținut, publicitate, jurnalism) fiind susceptibile de a fi preluate de IA. În discuție sunt și funcțiile din domeniul financiar-contabil sau juridic, considerându-se că „meseriile viitorului se vor axa pe împletirea tehnologiei cu capacitățile umane, meseriile din zona contabilă, juridică, financiară urmând să fie preluate de roboți”^[12].

De altfel, consultanții anglo-saxoni specializați în informatică juridică avertizează demult că se impune ca profesiile juridice să integreze tehnologiile IA, întrucât există pericolul ca aplicațiile de tipul legal tech^[13] să îi depășească ulterior. De exemplu, în SUA s-a dezvoltat o tehnologie cognitivă care își propune să înlocuiască un tânăr avocat, prin oferirea unor servicii conexe și chiar realizarea unei reprezentări artificiale experimentale în instanță. Totodată, revistele juridice tradiționale pierd teren în fața performanței IA în materie de pertinență și rapiditate, precum aplicații de tipul Supra Legem, Case Law Analytics etc. La nivel european s-au efectuat numeroase studii cu privire la impactul IA asupra sistemelor de justiție, constatându-se că digitalizarea oferă reale oportunități serviciului public judiciar. De altfel, a fost dat deja startul confruntării dintre „avocații umani” și „avocații digitali”, apogeul fiind apariția lui Ross, primul avocat robot din lume, angajat chiar la o mare casa de avocatură, Baker&Hostetler, care oferă consultații în domeniul insolvenței.^[14]

Ross a fost programat „să înțeleagă limbajul uman, să postuleze ipoteze când este întrebat, să cerceteze și să genereze răspunsuri și referințe în cazul în care își argumentează concluziile”. Interesant este că Ross învață din propriile experiențe, poate parcurge toată legislația într-un domeniu și oferi un răspuns care include un caz, poate monitoriza non‑stop legislația și deciziile instanțelor de judecată, aflând imediat despre existența vreunui caz relevant pentru speța sa. Există și platforme de soluționare a litigiilor online în baza unor algoritmi informatici, cum este Demander-justice, care poate oferi soluții raportat la documentele introduse în sistem, pe lângă faptul că sunt sute de platforme în toată lumea care pun în contact direct clienții cu avocații, vorbindu-se tot mai mult de „uberizarea dreptului și a avocaturii”.

În domeniul justiției există într-adevăr stimulente puternice pentru utilizarea inteligenței artificiale, autoritățile publice din întreaga lume identificând deja beneficiile bugetare care ar putea fi obținute prin înlocuirea unei părți a personalului judiciar cu sisteme automatizate. Cu toate acestea, considerăm că un avocat robot nu poate atinge niciodată abilitățile avocatului uman, respectiv cele de comunicare, raționament, capacitate analitică, de cercetare, umană, perseverență și creativitate. Mai mult decât atât, utilizarea IA în procesele de luare a deciziilor judiciare, prin permiterea unor rezultate judiciare programabile și previzibile atrage, de asemenea, o multitudine de riscuri și provocări, în special cu privire la respectarea dreptului la un proces echitabil. În același timp putem avea în vedere însă și oportunități, precum creșterea nivelului de furnizare a justiției, a gradului de accesibilitate, justiția având calea deschisă spre a deveni mai rapidă și mai puțin costisitoare, stocarea și organizarea informației juridice disponibile în cantități imense fiind imposibil de controlat doar de mintea umană. IA își face simțită prezenta deja prin posibilitatea transmiterii online a ședințelor de judecată, audierea online în materie penală, efectuarea de reconstituiri digitale, comunicarea electronică a actelor de procedură, consultarea dosarului electronic, etc. Cu siguranță, revoluția digitală va schimba lumea juridică. Ne întrebăm dacă nu cumva va apărea judecătorul electronic – cyber justiția sau cum va arăta o propunere de reglementare realizată de către un robot.

Să nu uităm nici de alte strategii ale UE privind integrarea IA în sistemul judiciar, precum Regulamentul (UE) 2021/694 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a programului „Europa digitală”, obiectivele fiind: asigurarea cooperării transfrontaliere, îmbunătățirea accesului la justiție pentru cetățeni, întreprinderi și practicieni în domeniul dreptului prin furnizarea unor interconexiuni având interoperabilitate semantică cu baze de date, facilitarea soluționării extrajudiciare online a litigiilor, promovarea dezvoltării tehnologiilor inovatoare pentru instanțe și pentru profesia juridică, care se bazează, printre altele, pe soluții furnizate de IA .

Recent, știrea cu privire la Fedha, prima prezentatoare de știri artificială, a „zdruncinat” realitatea, jurnaliștii din întreaga lume fiind îngrijorați de posibilitatea pierderii locului de muncă într-un viitor atât de apropiat. Astfel, un site de știri din Kuweit a postat pe Twitter un videoclip în care apare prezentatoare virtuală Fedha, acesta reprezentând un test al companiei pentru un conţinut nou şi inovator.^[15]

Un semnal de alarmă care vizează polarizarea societății îl reprezintă și ideea creării unui statut juridic specific pentru roboți, idee stipulată în Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica [2015/2103 (INL)]^[16] , care pornește de la ideea că acești boți, roboți, androizi sau alte materializări ale IA au implicații, dar și efecte juridice și etice, care trebuie reglementate. Ideea că un robot ar putea avea un statut de persoană electronică responsabilă pentru a deține personalitate electronică, răspunde și repara prejudiciile pe care le cauzează atunci când ia decizii autonome sau interacționează independent, a generat în mediul științific o serie de dezbateri. Astfel, reglementarea privind asimilarea roboților cu o corporație sau persoană juridică, precum și dobândirea de drepturi și obligații, specific unei ființe umane, a fost respinsă printr-o scrisoare deschisă a unui grup de experți în IA, considerându-se că este absurdă și duce la încălcarea drepturilor omului: „Un statut juridic pentru un robot nu poate deriva din modelul de persoană fizică, deoarece robotul ar deține atunci drepturile omului, cum ar fi dreptul la demnitate, dreptul la integritatea acestuia, dreptul la remunerare sau dreptul la cetățenie, deci în confruntare directă cu drepturile omului. Aceasta ar fi în contradicție cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale”^[17].

Dacă rămânem în continuare în sfera roboților umanoizi, să ne amintim și știrea care ne-a șocat în anul 2017, cu privire la robotul Sophia care a dobândit cetățenie în Arabia Saudită, primind chiar mai multe drepturi decât femeile care trăiesc în aceeași țară^[18]. Reacțiile doctrinare nu au întârziat să apară, considerându-se că negarea unor drepturi în beneficiul roboților ar fi „în contra unuia dintre principiile moderne ale umanității noastre”^[19]. Rămâne totuși întrebarea dacă noi putem sau nu să fim stăpâni ai IA, să ne arogăm sau nu dreptul de a deține entități inteligente. Și aici ne aflăm deja la granița dintre realitate și literatura științifico-fantastică.

Totodată, trebuie să acordăm o atenție deosebită și posibilității creării unei legături emoționale între om și robot, declanșate poate de sentimente de singurătate, de nevoia umană de companie și atașament. Să evităm totuși să ajungem la nivelul la care ne vom strădui să fim umani într-o lume a mașinilor. De exemplu, în Japonia se încearcă o compatibilizare a tehnologiei cu omul pentru a se putea completa lipsa forței de muncă din domeniul îngrijirii persoanelor în vârstă, fiind creați roboți simpli care să-i ajute pe cetățenii mai fragili să se ridice din pat și să ajungă la scaunul cu rotile^[20]. Această colecție de algoritmi are capacitatea de a învăța întocmai ca o ființă umană, de a înțelege limbajul natural, vorbit dar și scris, fiind capabilă să simuleze capacitățile creierului uman, prin deprinderea unor abilități care pot excela în anumite domenii, comparativ cu oamenii.

Roboții umanoizi sunt capabili de o asimilare fabuloasă a informației, dar și de procesarea acesteia, oferind rezultate rapide spre deosebire de cercetătorii umani. De exemplu, de curând, mai precis în mai 2023, cercetătorii au descoperit cu ajutorul IA un nou antibiotic (abaucina) destinat uciderii unei superbacterii mortale din spitale, astfel cum se relatează în revista știinifică Nature Chemical Biology. Astfel, după ce oameni de știință au antrenat IA în scopul analizei compușilor, IA a folosit un algoritm pentru a examina mii de molecule antibacteriene și a încercat să precizeze noi clase structurale, analiza durând o oră și jumătate, în timp ce cercetătorii ar fi reușit să ajungă la acest rezultat poate pe parcursul mai multor ani. Iată un mod de a utiliza IA în beneficiul umanității, cercetătorii putând „explora rapid regiuni vaste ale spațiului chimic, crescând semnificativ șansele de a descoperi molecule antibacterine fundamental noi”. Un exemplu care ne demonstrează că IA are abilitatea de a învăța, evolua și de a rezolva probleme în mod rapid, cuprinzător și continuu. IA nu obosește, nu doarme noaptea, însă riscul apare atunci când realizăm că ea nu are nici conștiență de sine, conștiință sau valori morale, deși se încearcă educarea IA și în această direcție, nu își dă seama că este un program și noi oameni, și nici nu formează comunități. Când aceste IA vor forma comunități va trebui cu siguranță să ne îngrijorăm.

În mod cert extinderea automatizării va genera efecte directe asupra locurilor de muncă, în special asupra celor cu calificare mai redusă din sectoarele ocupaționale. Pe de altă parte, se preconizează că IA va da naștere unor noi locuri de muncă, dar în alte sectoare. Andrew Moore, decan al Facultății de Informatică de la Carnegie Mellon University, a susținut în cadrul Forumului Economic de la Davos din anul 2016, că mașinile vor efectua multe dintre „sarcinile plictisitoare ale funcționarilor”, iar computerele vor fi capabile să ajute avocații să pregătească milioane de documente pentru procese, motiv pentru care educația și formarea în domeniul digital și al IA devin esențiale în adaptarea la viitorul socio-economic.

Devine imperios necesar ca învățământul să prioritizeze dezvoltarea unor astfel de programe de formare și competențe. De altfel, și Cristopher Pissarides, deținătorul unui premiu Nobel în economie, avertiza încă din anul 2016 faptul că „autoritățile vor fi nevoite să reinventeze complet sistemele educaționale, pentru a se adapta schimbărilor care vor fi aduse de creșterea automatizării” și pentru a oferi o șansă echitabilă oamenilor de a găsi locuri de muncă pe o piață atât de schimbătoare. Mai mult, Consiliul UE a adoptat în decembrie 2021^[21] anumite Concluzii privind impactul IA asupra egalității de gen pe piața forței de muncă, care vizau inclusiv faptul că noile tehnologii vor intensifica participarea egală a femeilor pe piața forței de muncă. În acest sens, potrivit Consiliului, noile forme de muncă trebuie analizate și din perspectiva de gen, astfel încât să se asigure că „femeile și bărbații pot beneficia în mod egal de oportunitățile create de utilizarea IA în diferite domenii ale lumii muncii, inclusiv în ceea ce privește lucrul pe platforme online”.

Cu siguranță IA va revoluționa piața muncii și felul muncii, iar abilitățile digitale și colaborarea cu roboții, flexibilitatea și diversitatea în procesul muncii vor deveni o normalitate în viitorul apropiat. Forumul Economic Mondial estimează că până în anul 2025 vor fi create 97 de milioane de noi locuri de muncă cu ajutorul IA, în timp ce 85 de milioane vor fi înlocuite de procese automatizate, motiv pentru care jumătate din angajați vor avea nevoie de pregătire intensivă pentru a dobândi noi abilități în câmpul muncii, astfel încât viitorul să nu ne ia prin surprindere. În România, s-a estimat că 50% din timpul de lucru poate fi alocat unor sarcini automatizate, cum este, de exemplu, domeniul bancar, unde casieriile sunt deja înlocuite de servicii digitale^[22].

Într-o notă pozitivă, vicepreședintele Agenției pentru Digitalizare a României afirma de curând faptul că „nimeni nu își va pierde niciodată locul de muncă în fața tehnologiei, ci în fața unui om care știe să se folosească de tehnologie în vederea eficientizării muncii”^[23], iar pentru România, digitalizarea reprezintă ocazia unei revoluții de regândire a proceselor administrative, prin care să mutăm în digital toată birocrația, să dezvoltăm canale de distribuție, orașe inteligente și un sistem sanitar performant.