Actele cu caracter fiscal în reglementarea noului Cod de procedură fiscală
Cristina Oneț - decembrie 1, 2015Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiinţat în una din următoarele situaţii:
- ca urmare a îndreptării erorilor materiale;
- dacă se constată nulitatea actului administrativ fiscal;
- dacă se dovedeşte că titularul dreptului de proprietate asupra bunului sau valorii supuse impozitării este altă persoană decât cea indicată prin actul administrativ fiscal;
- ca urmare a desfiinţării sau modificării deciziei de impunere sub rezerva verificării ulterioare;
- în cazul în care intervine anularea sau îndreptarea actului de executare ori a titlului executoriu contestat ca urmare a soluţionării de către instanţa competentă a contestaţiei la executarea silită;
- dacă se pronunţă de către un organ fiscal sau o instanţă judecătorească desfiinţarea totală sau parţială a actului administrativ, ca urmare a unei contestaţii formulate de către contribuabil;
- dacă s-au stabilit în mod eronat creanţe fiscale accesorii, indiferent dacă au fost sau nu contestate de către contribuabil.
9. În situația în care, în conţinutul actului administrativ-fiscal s-au strecurat erori materiale[16], organul fiscal poate proceda la îndreptarea acestora, fie din oficiu, fie la cererea contribuabilului.
Legea definește eroarea materială ca fiind orice greșeală de redactare, omisiune sau mențiune greșită din actele administrativ fiscale, cu excepția celor care atrag nulitatea absolută a acestora fiscale, ori a celor care privesc fondul actelor administrativ fiscale.
În cazul în care îndreptarea erorii materiale survine după comunicarea actului administrativ-fiscal, organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului un act de îndreptare a erorii materiale.
Iniţiativa îndreptării erorii materiale poate să aparţină, aşa cum am arătat mai sus, organului fiscal, dar şi contribuabilului. Ele poate formula o cerere în acest sens. Dacă organul fiscal apreciază ca întemeiată cererea, va emite un act de îndreptare a erorii materiale, pe care îl va comunica contribuabilului. Dacă, însă, va aprecia cererea ca neîntemeiată, organul fiscal va emite în acest sens o decizie, pe care, de asemenea, o va comunica contribuabilului.
Atât actul de îndreptare a erorii materiale, cât şi decizia de respingere a cererii cu acest obiect, urmează regimul juridic al actului iniţial, ceea ce însemnează că ambele pot fi contestate în aceleaşi condiţii, de către contribuabilul nemulţumit de soluţia primită.
10. Toate aspectele prezentate anterior privitoare la actele administrativ fiscale, respectiv cele referitoare la forma scrisă, comunicarea, opozabilitatea şi îndreptarea erorilor materiale sunt aplicabile şi actelor de executare silită, dar şi altor categorii de acte emise de organele fiscale.[17] Considerăm superfluă o astfel de precizare câtă vreme, potrivit definiţiei legale a actelor administrativ-fiscale, acestea se emit cu ocazia stabilirii, modificării, ori stingerii obligaţiilor fiscale ale contribuabililor, deci şi cu ocazia executării silite.
11. În cadrul şi în desfăşurarea procedurii fiscale, pentru realizarea practică a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, datorită naturii lor obligaţionale, fiecare creanță fiscală se individualizează printr-un titlu de creanţă fiscală.
Titlul de creanţă fiscală a fost definit iniţial în literatura de specialitate[18], pentru ca ulterior să se realizeze acest lucru şi prin actele normative adoptate în această materie.
Astfel, prin Ordonanţa Guvernului României nr. 11/1996 (abrogată) legiuitorul a definit titlul de creanţă bugetară ca fiind actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetare, întocmit de organele de specialitate, sau de persoanele împuternicite, potrivit legii.[19]
La ora actuală legiuitorul reglementează titlul de creanţă fiscală şi nu titlul de creanţă bugetară aşa cum s-a procedat prin actul normativ anterior menţionat. Acesta îl defineşte ca fiind actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii[20]. Noul Cod de procedură fiscală care urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016 definește titlul de creanță fiscală ca fiind actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală[21], fără a mai face precizări cu privire la subiectul care le emite.
Cu privire la definiţia titlului de creanţă considerăm necesar a face următoarele precizări.
Astfel, titlul de creanţă nu trebuie să se limiteze doar la actele ce încorporează obligaţii faţă de bugetul statului. În acest sens subliniem faptul că tot titluri de creanţă sunt şi cele care încorporează obligaţii faţă de bugetul local sau faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat. Aşadar, titlul de creanţă încorporează orice obligaţie pecuniară datorată oricăruia dintre bugetele publice ce compun sistemul bugetar român.
Pe de altă parte, considerăm că titlul de creanţă nu se referă doar la obligaţiile fiscale (respectiv impozite şi taxe) el putând să cuprindă şi alte categorii de obligaţii de natură pecuniară, pe care diferite categorii de persoane fizice sau juridice le datorează bugetelor publice (cum ar fi de exemplu amenzile sau alte venituri nefiscale). Pentru acest motiv, considerăm că vechea terminologie de „titlu de creanţă bugetară” utilizată de O.G. nr. 11/1996 (abrogată) era mai cuprinzătoare decât cea de „titlu de creanţă fiscală” utilizată de Codul de procedură fiscală aflat încă în vigoare până la data de 31 decembrie 2015. Se pare că și legiuitorul a împărtășit, în cele din urmă, acest punct de vedere, astfel că noul Cod de procedură fiscală definește și noțiunea de titlu de creanță bugetară ca fiind actul prin care se stabilește și se individualizează creanța bugetară.[22]
Din aceste două definiții trebuie să extragem concluzia că legiuitorul distinge între creanțele fiscale și celelalte categorii de creanțe cu destinație bugetară publică, dar ne vedem obligați să precizăm că din punct de vedere conceptual, noțiunea de creanță fiscală este conținută în aceea de creanță bugetară, deoarece și creanțele fiscale au destinație bugetară publică, veniturile fiscale fiind doar o parte a ansamblului veniturilor bugetare. Așadar, relația dintre ele este de la parte la întreg, și nu cum s-ar putea crede că sunt două categorii distincte de creanțe, unele fiscale și celelalte bugetare.
Totuși considerăm un progres faptul că legiuitorul a acceptat să menționeze în cuprinsul noului Cod de procedură fiscală și celelalte categorii de creanțe cu destinație bugetară publică ce nu au caracter fiscal, deci nu sunt nici impozite, nici taxe și nici contribuții sociale.
Totodată, dorim să precizăm că toată analiza pe care am realizat-o în cele ce urmează se referă, în egală măsură, la titlurile de creanță fiscală și bugetară.
12. Vom expune în continuare trăsăturile titlului de creanţă fiscală și/sau bugetară în comparaţie cu cele ale actelor administrative, fapt care îndreptăţeşte concluzia că titlului de creanţă fiscală, deşi este un act financiar-fiscal, prezintă, totuşi, pregnante trăsături specifice actului administrativ.
A. Caracterul legal al titlului de creanţă fiscală și/sau bugetară este o primă trăsătură care rezultă din obligativitatea emiterii lui pe baza şi în conformitate cu legile în vigoare. Având în vedere că obligaţiile fiscale și/sau bugetare sunt instituite exclusiv prin legi sau alte acte normative şi că ele izvorăsc din acestea, titlul de creanţă constată şi nu creează obligaţia fiscală sau bugetară, după caz, ce revine unui anumit contribuabil/plătitor.
- În literatura juridică de drept financiar unilateralitatea sau liceitatea titlului de creanţă fiscală sau bugetară au fost exprimate sintetic prin caracterul declarativ al acestuia stabilindu-se că prin emiterea sau confirmarea sa de către organele competente se constată doar dreptul statului de a încasa sumele de bani datorate bugetului de stat şi obligaţia ce revine contribuabilului.[23]
Prin legea care reglementează un impozit sau o taxă se instituie o obligaţie ce va reveni oricărei persoane fizice sau juridice care îndeplineşte condiţiile cerute de acea lege. Odată ivite premisele stabilite de lege pentru naşterea obligaţiei de plată a impozitului sau a taxei, respectiv realizarea unui venit sau deţinerea unui bun, persoana fizică sau juridică va deveni contribuabil/plătitor. Ea va avea obligaţia de-a întocmi declaraţia de impunere sau taxare care constituie titlu de creanţă. Acesta va constata doar individualizarea faţă de o anumită persoană fizică sau juridică, a obligaţiei fiscale cu vocaţie generală reglementată de lege.
[16] Potrivit art. 53 alin. (2) din noul C. pr. fisc, prin erori materiale se înţelege orice greşeli de redactare, omisiuni sau menţiuni greşite din actele administrativ fiscale, altele decât acelea care atrag nulitatea actului, ori care privesc fondul actului administrativ fiscal.
[17] Art. 54 din noul C. pr. fisc.
[18] Titlul de creanţă a fost definit ca fiind “actul juridic care constată şi individualizează obligaţia pecuniară a fiecărui subiect impozabil, taxabil sau alt debitor al bugetului statului şi care este întocmit conform normelor de procedură fiscală” (Ioan Gliga, Dreptul finanţelor publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, p. 78). O altă definiţie care emană din doctrina dreptului financiar public caracterizează titlul de creanţă fiscală drept „actul juridic individual, cu caracter unilateral, prin care se constată şi se stabileşte obligaţia faţă de bugetul de stat a persoanei fizice sau juridice” (Dan Drosu Şaguna, Drept financiar şi fiscal, Ed. Oscar Print, Bucureşti 1994, p. 363).
[19] O.G. nr. 11/1996 privind executarea silită a creanţelor bugetare (abrogată), art. 4 alin. (1).
[20] Art. 101 alin. (3) din C. pr. fisc.
[21] Art. 1 alin. (1) pct. 37 din noul C. pr. fisc.
[22] Art. 1 alin. (1) pct. 38 din noul C. pr. fisc.
[23] Doina Petică Roman, op. cit., p. 71 și 72; Dan Drosu Şaguna, Drept financiar şi fiscal, Ed. Oscar Print, Bucureşti 1997, vol. II, p. 145; Ioan Condor, Drept fiscal şi financiar, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti 1996, p.449.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.