Liberul acces la jurisprudenţa de contencios administrativ
Gabriel Manu - august 1, 20201. Importanţa jurisprudenţei de contencios administrativ
În condiţiile globalizării economiei, intensificării schimburilor, amplificării circulaţiei bunurilor şi persoanelor şi ale mondializării dreptului, jurisprudenţa dobândeşte un rol regulator sporit şi o importanţă tot mai crescută în prevenirea şi soluţionarea contenciosului complex şi substanţial[1].
Analiza privind situaţia jurisprudenţei face, în mod traditional, obiect al studiului privind izvoarele dreptului.
Noţiunea de izvor al dreptului defineşte originea dreptului, modurile sale de creare şi de expresie[2], sub o dublă accepţiune: materială, ce reprezintă condiţiile sociale care determină adoptarea unor norme juridice şi formală, cu referire la formele juridice de exprimare a acestor norme. Ştiinţa dreptului investighează izvoarele formale ale dreptului[3].
Izvoarele dreptului administrativ sunt formele în care se exprimă normele sale, ce nasc, modifică sau sting raporturi de drept administrativ[4].
Izvoarele scrise sunt ierarhizate în cadrul sistemului naţional de drept, în raport de forţa juridică a actelor normative în care se regăsesc, respectiv de natura şi poziţia (nivelul) autorităţii publice de la care emană. Izvoarele scrise au o determinare constituţională, Constituţia fiind primul dintre acestea[5].
În raport de aceste criterii, izvoarele scrise ale dreptului administrativ sunt: Constituţia, legile (constituţionale, organice sau ordinare), decretele-legi adoptate pană în mai 1990, ordonanţele Guvernului, actele administraţiei ministeriale şi extraministeriale, actele administraţiei centrale autonome, ordinele prefecţilor, hotărârile consiliilor judeţene şi locale, dispoziţiile preşedinţilor consiliilor judeţene şi ale primarilor. Tratatele şi convenţiile internaţionale sunt izvoare ale dreptului administrativ, în anumite condiţii[6].
Jurisprudenţa de drept administrativ nu constituie, în sistemul nostru, un izvor formal de drept. Judecătorul se supune legii [art. 124 alin. (3) din Constituţia Romaniei] şi este chemat să o aplice, în litera şi spiritul ei, la situaţii concrete.
Sistemul romano-germanic, căruia îi aparţinem, acordă, în mod tradiţional, practicii judiciare un rol limitat. Cu toate acestea, jurisprudenţa are rolul de a găsi cele mai bune modalităţi de adecvare a dispoziţiilor legale la multitudinea şi diversitatea cazurilor concrete aduse în faţa instanţei. În acest scop, judecătorul interpretează şi adaptează legea la realităţile concrete, remediază golurile normative şi descoperă remedii care pot să-l inspire pe legiuitor[7].
Practica judiciară, în special a instanţelor ierarhic superioare, constituie un argument din ce în ce mai important în tranşarea litigiilor judiciare, fapt ce se înscrie într-un fenomen constatat şi la nivelul altor state, de consolidare a statutului său de izvor al dreptului, în general, şi al dreptului administrativ, în special.
În afara unor argumente de ordin subiectiv, precum tradiţia, se impun menţionate şi altele în legătură cu rolul jurisprudenţei în dreptul administrativ:
– rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cadrul sistemului judiciar românesc de a asigura „interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale” [art. 126 alin. (3) din Constituţia României]. Deciziile pronunţate în acest scop de instanţa supremă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar dezlegarea dată problemelor de drept, în cuprinsul acestora, este obligatorie pentru instanţe (art. 521 Cod procedură civilă şi art. 477 Cod procedură penală);
– efectele deciziilor judecătoreşti prin care se anulează acte administrative cu caracter normativ. „Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare” (art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004);
– caracterul obligatoriu erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale şi efectele acestora în privinţa dispoziţiilor din legi sau ordonanţe declarate neconstituţionale[8]. „Deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor” [art.11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992], iar „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept” [art. 31 alin. (3)].
În mod diferit, în sistemul de drept anglo-saxon, jurisprudenţa (precedentul judiciar) reprezintă veritabil izvor de drept, soluţiile pronunţate anterior, în aceeaşi materie, fiind obligatorii.
Jurisprudenţa, ca izvor de drept, are o situaţie specială în sistemele de drept în care există un sistem de justiţie distinct în domeniul administrativ. Este cazul celui francez, în care practica instanţei administrative supreme – Consiliul de Stat – este obligatorie, ceea ce face din dreptul administrativ unul jurisprudenţial[9].
2. Accesul la jurisprudenţa de contencios administrativ. Evoluţie şi stare actuală
După o perioadă de oarecare marginalizare ca vizibilitate şi preponderenţă, dar cultivare în mod judicios sub forma extraselor, notelor şi sintezelor de practică judiciară, dar aparent paradoxal cu o autoritate de orientare în câmpul judiciar sporită, în condiţiile concrete date, post-1989, asistăm la un reviriment extraordinar al fenomenului jurisprudenţial în toate sensurile sintagmei[10].
Adaptarea contenciosului administrativ la realităţile de organizare a Statului şi a administraţiei publice, dar şi la noile temeiuri constituţionale şi legale, a produs mutaţii semnificative şi în privinţa conţinutului şi formelor de comunicare publică a jurisprudenţei aferente materiei.
În această etapă, jurisprudenţa naţională, inclusiv cea din domeniul contenciosului administrativ, a fost supusă diseminării şi eventual, analizei critice, prin intermediul unor Repertorii de practică sau culegeri de jurisprudenţă[11].
Începând cu anul 2005, creşterea transparenţei a constituit o direcţie esenţială a strategiei de reformă a sistemului judiciar, inclusiv prin implementarea sistemului ECRIS, moment considerat a fi startul informatizării justiţiei şi a portalului electronic al instanţelor de judecată (http:/portal.just.ro/), destinat să furnizeze informaţii referitoare, intre altele, la jurisprudenţa relevantă. Prin modificarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, s-a stabilit obligaţia judecătorilor de a-şi selecta şi prelucra, dintre hotărârile pronunţate, pe cele relevante, soluţie criticată ca fiind anacronică şi de natură a limita mecanismul de facilitare a accesului la jurisprudenţă, în lipsa definirii caracterului relevant. Totodată, buletinele de jurisprudenţă ale curţilor de apel au început să fie publicate prin intermediul unor edituri de specialitate, fiind distribuite pe piaţa liberă, contra cost. La nivelul anului 2008 se constata că accesul la hotărârile judecătoreşti este relativ, depinzând exclusiv de preocuparea specialiştilor şi de resursele materiale de care dispun[12].
În acest context, a fost pusă în practică experimental[13] ideea serviciului JURINDEX-index de jurisprudenţă, întemeiată pe principiul accesului liber, general şi gratuit la hotărârile judecătoreşti, potrivit căruia cetăţenii au dreptul să cunoască orice hotărâre judecatorească pronunţată de instanţele din România, indiferent de gradul lor, iar autorităţile au obligaţia să garanteze exercitarea acestui drept prin publicarea în mod gratuit şi integral a tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate, în forma lor originală, fără vreo altă intervenţie decât eliminarea datelor cu caracter personal[14].
Premisele elaborării proiectului au constat, în opinia fondatorului său[15], în regula caracterului public al şedinţelor de judecată (art. 127 din Constituţia României, revizuită), al pronunţării hotărârilor [art. 11 alin. (2) din Legea nr. 304/2004] şi al conţinutului acestora şi importanţa punerii la dispoziţia publicului a tuturor hotărârilor judecătoreşti, ca instrument fundamental pentru dezvoltarea dreptului la informare şi realizarea drepturilor justiţiabililor, în conformitate cu practica acestora, obiectivul fiind accesul integral la toate hotărârile judecătoreşti, fără să se intervină asupra formei lor originale, prelucrarea, sub aspectul protejării datelor cu conţinut personal şi publicarea lor, urmând să se realizeze automatizat.
Ulterior, programul JURINDEX, a fost reorganizat într-un Portal național de centralizare a jurisprudenţei instanţelor, gestionat de Institutul Român pentru Informaţii Juridice-RoLII[16], conceput ca reprezentanţă locală a Mişcării mondiale pentru accesul liber la lege, propunându-şi punerea la dispoziţia publicului, în format deschis şi gratuit, a surselor primare şi secundare de drept, ca parte a patrimoniului comun naţional şi international, în scopul promovării justiţiei şi statului de drept.
Dezvoltările ulterioare, inclusiv poziţionarea Consiliului Superior al Magistraturii faţă de caracterul de informaţie de interes public al jurisprudenţei, au condus la atingerea doar parţială a obiectivelor proiectului RoLII, respectiv dreptul oricărei persoane de a avea acces general şi gratuit la totalitatea hotărârilor judecătoreşti, de a avea acces la forma originală şi completă a acestora, de a utiliza liber şi a disemina copii ale hotărârilor judecătorești, precum şi dreptul părților din dosare de a le fi protejate datele cu caracter personal şi datele de identificare[17].
Luând în discuție posibilitatea comunicării unei copii anonimizate a unei hotărâri judecătorești, către o persoană care nu a avut calitatea de parte în proces, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), prin comisii de specialitate, a adoptat, la 19 ianuarie 2015, un punct de vedere prin care lăsa la aprecierea instanței sesizate cu o asemenea cerere soluționarea sa, cu următoarea motivare:
– Consiliul nu are competența de a aprecia cu privire la caracterul public al informațiilor conținute într-o hotărâre judecătorească, în scopul comunicării acesteia la cererea oricărei persoane interesate (conform art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul de acces la informațiile de interes public). Consiliul are competenta, în schimb, de a comunica informațiile de interes public care privesc sau rezultă din activitatea sa;
– soluționarea unei astfel de cereri este de competența instanței care a pronunțat-o, prin intermediul Biroului de informare și relații publice, constituit la nivelul instanței (conform art. 77-81 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești)[18].
Un an mai târziu[19], printr-o schimbare semnificativă de poziție, răspunzând solicitărilor formulate de către terţe persoane privind comunicarea unor copii de pe hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie civilă, justificate de necesitatea cunoaşterii jurisprudenței instanţei, C.S.M. a stabilit că:
– hotărârea judecătorească priveşte raporturile dintre părţile cauzei şi nu reprezintă o informaţie de interes public, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, hotărârile judecătoreşti soluţionând, cu preponderenţă, litigii private;
– publicarea hotărârilor judecătoreşti anonimizate prin intermediul Fundaţiei RoLII, precum şi publicarea hotărârilor judecătoreşti relevante pe paginile de internet ale instanţelor oferă suficiente repere pentru cunoaşterea jurisprudenţei naţionale[20].
Analizând situația publicării jurisprudenței în România, documentul tehnic al Raportului Comisiei Europene privind progresele înregistrate în cadrul mecanismului de verificare și cooperare, aferent anului 2016[21], reține că disponibilitatea unui acces online și deschis la toate hotărârile judecătorești, care să permită folosirea funcției de căutare, a fost o recomandare reiterată în mai multe rapoarte privind MCV succesive, fiind considerată una dintre modalitățile prin care magistrații și toți justițiabilii pot face referire la cauze și hotărâri similare.
În prezent, la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, accesul la hotărârile sale se realizează utilizând rubrica „Jurisprudență” a portalului instanței[22], unde sunt menţionate ca surse Buletinul Casației[23], Buletinul Jurisprudenței[24] și este pusă la dispoziție o rubrică de căutare. Pe lista informațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 544/2004 întocmită de instanța supremă sunt menționate deciziile pronunțate de această instanță. Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie[25] stabilește că Serviciul legislaţie, studii şi documentare asigură selectarea şi rezumarea deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea publicării lor pe pagina de internet a acesteia şi în culegeri de jurisprudenţă sau alte publicaţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dacă la nivelul instanței supreme, din considerente care vizează în principal rolul său în unificarea practicii, accesul la jurisprudență este realizat într-o măsură determinabilă, instanțele inferioare oferă un asemenea serviciu public doar în mod limitat și selectiv.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Mircea Duţu, Nevoia „marilor hotărâri” judecătoreşti şi a rezonanţelor lor teoretice creatoare. Cazul Dreptului urbanismului, Revista „Studii şi cercetări juridice”, octombrie-decembrie 2019, vol. 64, p. 393-415.
[2] Ion Dogaru, Nicolae Popa, Dan Claudiu Dănişor, Sevastian Cercel, Bazele dreptului civil, Vol. I. Teoria generală, C.H. Beck, 2008, p. 79.
[3] Emil Bălan, Instituţii administrative, Editura C.H. Beck, 2008, p. 40.
[4] D. A. Tofan, Drept administrativ, Ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, 2008, p. 49.
[5] A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Vol. I, Ediţia 4, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 129-130.
[6] D. A. Tofan, op. cit., p. 49-50.
[7] Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 159, citată de Corneliu Manda, în Drept administrativ, Tratat elementar, Ediţia a V-a, Editura Universul Juridic, 2008, p. 77.
[8] Anca Niţă, Democraţia în stare de urgenţă şi cooperarea loială intre instituţiile statului, Revista „Universul Juridic” nr. 5, mai 2020, p. 47-57.
[9] Jean Rivero, Jean Waline, Droit administratif, 21 edition, Dalloz, 2006, p. 8.
[10] Mircea Duţu, Spre o valorificare superioară a concluziilor jurisprudenţei. De la comentariu la sinteza exhaustivă, publicat pe Juridice essentials, la data de 22.07.2020, disponibil la https://www.juridice.ro/essentials/4119/spre-o-valorificare-superioara-a-concluziilor-jurisprudentei-de-la-comentariu-la-sinteza-exhaustiva, accesat la 23 august 2020.
[11] Cu titlu de exemplu, a se vedea: Emanuel Albu, Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Contencios administrativ şi fiscal 2004, Ed. Lumina Lex, 2005; Dan Lupaşcu, Culegere de practică judiciară civilă. 1993-1998, Ed. All Beck, 1999.
[12] Judecător Adrian Neacşu, Accesul liber la hotărarile judecătoreşti. Evoluţii şi involuţii în impunerea unui principiu, publicat la 17.12.2008 pe Juridice.ro, disponibil la https://www.juridice.ro/38063/accesul-liber-la-hotararile-judecatoresti-evolutii-si-involutii-in-impunerea-unui-principiu.html, accesat la 19.08.2020.
[13] La nivelul Tribunalului Vrancea.
[14] Adrian Toni Neacşu, Portalul naţional de jurisprudenţă. De la Jurindex la Romanian Legal Information Institute RoLII, publicat pe Juridice.ro la data de 16.12.2015, disponibil la https://www.juridice.ro/413924/portalul-national-de-jurisprudenta-de-la-jurindex-la-romanian-legal-institute-rolii.html, accesat la 19 august 2020.
[15] Adrian Toni Neacşu, fost preşedinte al Tribunalului Vrancea, calitate în care a implementat programul JURINDEX, fondator al fundației Romanian Legal Institute Information (RoLII) şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii, poziţie din care a întreprins demersuri pentru impunerea accesului efectiv şi gratuit la hotărârile judecătoreşti.
[16] Organizat ca fundaţie, având ca membri fondatori Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Națională a Barourilor din România, Institutul Național al Magistraturii, Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Institutul Notarial Român și persoana fizică Adrian Toni Neacşu.
[17] Adrian Toni Neacşu, Nu există justiţie fără hotărâre judecătorească, publicat pe Juridice.ro la 29 mai 2013, disponibil la https://www.juridice.ro/262755/nu-exista-justitie-fara-hotararea-judecatoreasca.html, accesat la 19 august 2020.
[18] A se vedea „CSM ref. comunicarea pe mail a unei copii anonimizate a unei hotărâri judecătorești către o persoană care nu a fost parte în proces”, pe Juridice.ro, publicat la data de 27.01.2015, disponibil la https://www.juridice.ro/357821/csm-ref-comunicarea-pe-mail-a-unei-copii-anonimizate-a-unei-hotarari-judecatoresti-catre-o-persoana-care-nu-a-fost-parte-in-proces.html, accesat la 19 august 2020.
[19] În ședința din 17 decembrie 2016.
[20] Informație disponibilă la https://www.legal-land.ro/csm-hotararile-judecatoresti-pronuntate-materie-civila-nu-reprezinta-informatii-de-interes-public/, accesat la 19 august 2020.
[21] Disponibil la https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52016SC0016, accesat la 19 august 2020.
[22] https://www.scj.ro/.
[23] Revista oficială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, lansată în anul 2005, a urmărit asigurarea accesului la jurisprudenţa instanţei supreme, în special la soluţiile cu valoare de principiu pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiție în scopul unificării practicii judiciare.
[24] Conceput ca o culegere de decizii relevante, publicată anual.
[25] Republicat, cu modificări și completări, în M. Of. Partea I nr. 121 din 17 februarie 2020.
3. Cadrul legal incident naţional şi internaţional
Dezvoltarea mijloacelor tehnice de furnizare a informațiilor, în formă electronică, au permis mediului academic și neguvernamental, în special din spațiul anglo-saxon, să creeze o ideologie de furnizare gratuită a informațiilor juridice. În acest fel au apărut individual, iar apoi s-a dezvoltat o rețea[26] de Legal Institute Information (LII), terminologie ce desemnează un furnizor de informații juridice independent de guvern, ce oferă acces liber pe bază nonprofit, la mai multe surse de informații juridice esențiale, inclusiv legislație și jurisprudență[27]. În această mișcare s-a înscris și înființarea în România a Institutul Român pentru Informaţii Juridice-RoLII.
În plan european se cuvin semnalate Recomandările Consiliului Europei nr. R (83) 3 din 1983 privind protecţia utilizatorilor de servicii informatice juridice şi nr. R (95) 11 din 1995, cuprinzând principii referitoare la sistemul automatizat utilizat pentru aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor judecătoreşti[28].
La nivel național, subsecvent normelor constituționale privind dreptul la informație (art. 31 din Constituția României, revizuită), actul normativ cu incidență în materia supusă analizei este Legea nr. 544/2004 privind liberul acces la informațiile de interes public[29]. Dispozițiile sale nu se referă expres la situația hotărârilor judecătoreşti ca făcând parte din sfera informaţiilor de interes public, acestea din urmă fiind definite ca „orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei” [art. 2 lit. b)]. Este prevăzut dreptul persoanelor de a solicita şi obţine de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile legii, informaţiile de interes public și obligația corelativă a acestora de a asigura persoanelor, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal (art. 6).
Lipsa unei reglementări explicite a hotărârilor judecătorești ca informaţii de interes public şi a unui regim de acces la acestea, ori a obligației generale a instanțelor de a le face publice, din oficiu sau cerere, în mod integral, coroborate cu poziţiile contradictorii exprimate în timp de către Consiliul Superior al Magistraturii, au condus la o aplicare neunitară a Legii nr. 544/2004.
Într-o orientare jurisprudențială s-a reținut că informațiile solicitate de către reclamant, respectiv copii ale unor hotărâri judecătorești irevocabile, intră în categoria celor de interes public, prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, deoarece privesc sau rezultă din activitățile pârâtei, care este o instituție publică, nefiind necesar ca reclamantul să dovedească motivul pentru care se solicită informațiile. S-a avut în vedere că informațiile solicitate nu fac parte cele menționate la art. 12 din lege ca fiind exceptate de la accesul liber al cetățenilor[30].
Soluția contrară, adoptată frecvent, se întemeiază de principiu pe aprecierea că „o hotărâre judecătorească nu reprezintă o informație de interes public, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 și privește raporturile dintre părțile cauzei, iar hotărârile judecătorești soluționează, cu preponderență, litigii private”, iar „publicarea hotărârilor judecătorești anonimizate pe paginile de internet ale instanțelor oferă suficiente repere pentru cunoașterea jurisprudenței naționale”. În speţă, motivul invocat de reclamant, în sensul că dorea sa ii fie comunicata hotărârea judecătorească deoarece „efectuează studii si cercetări în interes propriu” a fost respins, instanța arătând că reclamantul nu a făcut dovada efectuării studiilor și cercetărilor în interes propriu sau de serviciu, ci este interesat din alte motive de hotărârea judecătorească solicitată[31].
4. Concluzii
Hotărârile instanţelor judecătoreşti rămân un indicator important al celor mai semnificative probleme juridice ale indivizilor şi societăţii, care îşi aşteaptă răspunsuri cât mai rapide şi mai complete. Jurisprudenţa se manifestă şi ca un factor de cunoaştere şi explicitare a mersului dreptului pozitiv, de motor de impunere şi exprimarea particularităţilor anumitor materii[32].
Importanța și rolul caracterului public al hotărârilor judecătorești, fără restricții și limitări din considerente de oportunitate ori în baza unor criterii subiective, sunt de necontestat. Raportat la domeniul contenciosului administrativ, acestea sunt și mai evidente, în considerarea unor elemente precum:
– rolul jurisprudenţei în structurarea şi dezvoltarea unei ramuri de drept (dreptul administrativ) ale cărei norme sunt caracterizate prin mobilitate, în raport cu cele ale dreptului privat, fiind modificate sau înlocuite într-un timp scurt după adoptarea lor, fapt explicat prin specificul activităţii administrative şi transformările rapide care au loc în administraţie[33];
– interesul public implicat de contenciosul administrativ, fie în considerarea interesului vătămat ce fundamentează demersul judiciar, fie din perspectiva obiectului său, actul administrativ- forma principală de materializare a acţiunii administrative;
– nevoia cunoaşterii de către autorităţile publice a jurisprudenţei, structurată pe materii, pentru corectarea acţiunii şi deciziei administrative, cu scopul evitării conflictelor judiciare, inclusiv în cadrul procedurilor şi modalităţilor alternative de soluţionare a litigiilor[34];
– avantajele unei noi abordări, mai sistematică și mai bine adecvată deopotrivă cerințelor și evoluțiilor spre uniformizare și dominației mediului on-line și rezultatelor oferite, care permite, înainte de toate, o apropiere de ceea ce s-a denumit „justiția predictivă”. Ideea constă în aceea că s-ar putea identifica soluțiile pe care jurisprudența ar fi susceptibilă să le stabilească, plecând în special de la hotărârile judecătorești pronunțate anterior. Este vorba de ceea ce marele J. Carbonnier anunța deja în 1970, respectiv apariția justiției predictive algoritmice atunci când arăta „aportul de inovare care va veni din informatică, precum instrument de informare, chiar de predicție jurisprudențială”[35].
La nivelul instanțelor naționale, implementarea principiului accesului liber și gratuit la hotărâri judecătorești, proces realizabil atât prin asigurarea posibilității persoanelor de a lua cunoștință, la cerere, de oricare din hotărârile judecătorești pronunțate, cat și prin obligația generală a instanțelor de a le face, din oficiu, publice, este realizată doar parțial.
Proiectele de publicare on-line a hotărârilor judecătorești, realizate în parteneriat public-privat, precum cel derulat prin Institutul Român pentru Informaţii Juridice-RoLII, nu sunt de natură să satisfacă în mod riguros cerințele principiului enunțat anterior, din motive care privesc modul lor de organizare și finanțare, nivelul resurselor alocate, posibilitatea de a comercializa informațiile deținute, caracterul parțial al hotărârilor judecătorești publicate etc.
La rândul său, practica selectării și publicării unor hotărâri judecătorești „relevante”, generează neîncredere, din perspectiva obiectivelor de acces liber şi gratuit, dată fiind lipsa unor criterii pentru a stabili acest caracter[36], dar și imposibilitatea sistemului judiciar de a decela singur jurisprudența relevantă pe care o produce. În plus, aceasta este şi în conținut contradictorie față de imperativul publicării hotărârilor integral, necondiționat, în forma lor completă și originală, fără vreo modificare care vizează editarea sau cosmetizarea lor[37], desigur cu respectarea cerințelor de protecție a datelor cu caracter personal. Atribuţiile magistraţilor-judecători, stabilite prin legile de organizare a sistemului judiciar național, nu includ obligații privind publicarea ori pregătirea în vederea publicării a hotărârii în sarcina celui care a pronunțat-o, acestea putând avea, eventual, o natură administrativă.
Argumentele expuse anterior nu afectează, însă, importanţa deosebită a decantării, din ansamblul hotărârilor judecătoreşti aferente unei anumite materii, a acelora care reprezintă veritabile repere în evoluţia jurisprudenţei şi jalonează contribuţiile acesteia la progresul doctrinei juridice[38].
Refuzul punerii în practică a obiectivului privind publicarea tuturor hotărârilor, în format integral, apare lipsit de justificare și din punct de vedere logistic și material, cată vreme toate hotărârile judecătorești se găsesc în format electronic, făcând parte din baza de date a fiecărei instanțe şi sunt considerate ca făcând parte din categoria bunurilor publice[39].
Soluțiile de natura legislativă nu necesită pionierat, ele regăsindu-se în sistemele juridice ale altor țări.
In Franța, cu precizarea că sistemul instanțelor administrative independente, în frunte cu Consiliul de Stat, este distinct de cel al instanţelor ordinare, hotărârile judecătorului administrativ sunt la dispoziţia publicului cu titlu gratuit, cu respectarea dreptului la viaţă privată al persoanelor[40].
În Spania, atribuțiile Consiliului General al Puterii Judiciare includ „publicarea oficială a sentințelor și a altor hotărâri ale Curții Supreme de Justiție și altor organisme judiciare”[41], jurisprudența având rolul de a completa sistemul juridic cu practica, ce în mod repetat va fi stabilită de către Curtea Supremă de Justiţie în interpretarea şi aplicarea legii, a uzanţei şi a principiilor generale ale dreptului.
În Republica Moldova există obligativitatea generalizată a publicării hotărârilor judecătorești pe internet, având ca scop accesul liber al cetățenilor la informație cu privire la înfăptuirea justiției și asigurarea transparenței instanțelor de judecată. Prin regulament adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii sunt stabilite modul de publicare a hotărârilor judecătorești, termenul și procedura de publicare pe pagina de web a instanței respective[42].
Soluția de lege ferenda stă fie în reglementarea expresă a hotărârii judecătorești ca făcând parte din categoria informațiilor de interes public, cu stabilirea regimului aferent, fie în instituirea, prin legislația de organizare și funcționare a sistemului judiciar național, a obligației generale a instanțelor privind publicarea, în integralitate, a hotărârilor judecătorești pronunțate.
[26] Mișcarea mondială pentru acces liber la informație juridică, are ca document programatic Declarația cu privire la accesul liber la lege, adoptată la conferința Law on internet de la Montreal (2002).
[27] Pentru un studiu privind conceptul de Institut de Informare Juridică – Legal Institute Information (LII), a se vedea Adrian Toni Neacşu, Portalul naţional de jurisprudenţă. De la Jurindex la Romanian Legal Information Institute RoLII, publicat pe Juridice.ro la data de 16.12.2015, disponibil la https://www.juridice.ro/413924/portalul-national-de-jurisprudenta-de-la-jurindex-la-romanian-legal-institute-rolii.html, accesat la 19 august 2020.
[28] Frij Cristina, Hirsk Cristina-Maria, Iancu Mădălina Gabriela, Zamfirescu Ștefan, Costescu Ioan, Informația juridică de tip jurisprudențial, Sesiunea de comunicări științifice a Universității din București-Facultatea de Drept (2012), disponibil la https://drept.unibuc.ro/dyn_doc/publicatii/revista-stiintifica/Friji%20Cristina,%20Hirsck%20Cristina%20Maria,%20Iancu%20Madalina%20Gabriela,%20Zamfirescu%20Stefan.pdf, accesat la 19 august 2020.
[29] Publicată în M.Of. Partea I nr. 663 din 23 octombrie 2001.
[30] Sentința nr. 8 din 11 ianuarie 2016 a Tribunalului Bihor-Secția a III-a Contencios administrativ și fiscal, disponibilă la https://legeaz.net/spete-contencios-tribunalul-bihor-2016/comunicare-informatii-de-interes-public-11-01-2016-plw, accesat la 19 august 2020.
[31] Sentința civilă nr. 7780 din 23 noiembrie 2018 a Tribunalului București-Secția a II-a Contencios administrativ și fiscal, disponibilă la http://www.rolii.ro/hotarari/5c1ef84ce49009081a0000ca, accesat la 19 august 2020.
[32] Mircea Duţu, Nevoia „marilor hotărâri” judecătoreşti şi a rezonanţelor lor teoretice creatoare. Cazul Dreptului urbanismului, Revista „Studii şi cercetări juridice”, octombrie-decembrie 2019, vol. 64, p. 393-415.
[33] R.N. Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, 2004, p.63;
[34] A se vedea Gabriel Manu, Soluţionarea alternativă a litigiilor de contencios administrativ, în „Dreptul” nr. 5/2020, p. 104.
[35] Mircea Duţu, Spre o valorificare superioară a concluziilor jurisprudenţei. De la comentariu la sinteza exhaustivă, publicat pe Juridice essentials, la data de 22.07.2020, disponibil la https://www.juridice.ro/essentials/4119/spre-o-valorificare-superioara-a-concluziilor-jurisprudentei-de-la-comentariu-la-sinteza-exhaustiva, accesat la 23 august 2020.
[36] Necesitatea existenței unor criterii scrise de selecție a hotărârilor judecătoreşti publicate și aducerea la cunoștință a acestora publicului larg este subliniată şi în Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului privind bunele practici referitoare la publicarea online a hotărârilor judecătorești, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C 362 din data de 8 octombrie 2018.
[37] Adrian Toni Neacșu, Nu există hotărâri judecătorești relevante, publicat pe Juridice.ro la data de 21.08.2013, disponibil la https://www.juridice.ro/279431/nu-exista-hotarari-judecatoresti-relevante.html, accesat la 19 august 2020.
[38] Mircea Duţu, Nevoia „marilor hotărâri” judecătoreşti şi a rezonanţelor lor teoretice creatoare. Cazul Dreptului urbanismului, Revista „Studii şi cercetări juridice”, octombrie-decembrie 2019, vol. 64, p. 393-415.
[39] Olivier Renaudie, La jurisprudence administrative a lʼere du big et de lʼopen data, în Le droit administratif au defi du numerique, Ed. Dalloz, 2019, p. 68.
[40] Art. 10 alin. (2) din Codul de justiţie administrativă francez.
[41] Art. 560.1.10 din Legea organică privind puterea judiciară, informații disponibile la https://e-justice.europa.eu/content_member_state_case_law-13-es-maximizeMS-ro.do?member=1, accesat la 19 august 2020.
[42] Adrian Neacșu, Accesul liber la informația juridică în România. Prezent și perspective, WWW.JURISPRUDENȚA.ORG, disponibil la https://www.slideshare.net/nuasuparati_info/2010-an-accesulliberlainformatiejuridicainromania-14599759, accesat la 19 august 2020.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.