Unele obligații ale proprietarului cimitirului și ale administratorului prevăzute de Legea nr. 102/2014 și H.G. nr. 741/2016

Legea nr. 102/2014^[1], precum și Normele tehnice și sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare și nivelul fondului de garantare^[2], prevăd o serie de obligații în sarcina proprietarilor și a administratorilor de cimitire.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 102/2014, administratorul cimitirului este proprietarul acestuia sau cel care deține dreptul de administrare. Astfel, putem întâlni atât situația în care aceeași persoană are dubla calitate de proprietar și de administrator, cât și cazul în care administratorul cimitirului este o altă persoană decât proprietarul acestuia.

În prima ipoteză, proprietarul cimitirului va fi ținut la respectarea obligațiilor prevăzute atât pentru proprietar, cât și pentru administrator, în timp ce, în cea de-a doua ipoteză, proprietarul și administratorul fiind persoane distincte, obligațiile administratorului nu mai cad în sarcina proprietarului.

Proprietarul are, în primul rând, obligația realizării infrastructurii și a zonelor verzi din interiorul cimitirului, parcelarea, împrejmuirea și dotarea acestuia. Odată îndeplinită această obligație, proprietarul trebuie să întrețină și să mențină în funcțiune cimitirul. Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 102/2014, cea din urmă obligație poate fi îndeplinită nu numai de proprietarul cimitirului, ci și de un operator economic, pe bază de contract.

Obligația realizării infrastructurii și a zonelor verzi din interiorul cimitirului, parcelarea și dotarea acestuia, este dezvoltată în cadrul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 102/2014, care impune ca, la înființarea cimitirului, proprietarul să asigure drumuri interioare și alei, o sală de ceremonii funerare, un spațiu tehnic care să asigure temperatura de până la 15°C, premergător ceremoniei funerare, o sursă de apă utilizabilă, WC-uri^[3], un spațiul amenajat corespunzător pentru depozitarea gunoiului^[4], precum și spații verzi, arbuști și copaci pe marginea drumurilor și aleilor^[5].

Sălile de ceremonii funerare în care are loc expunerea persoanelor decedate pot fi amplasate în incinta cimitirelor sau în afara acestora. În cazul celor amplasate în afara cimitirelor trebuie să se asigure o distanță de minimum 20 metri de clădirile de locuit. De asemenea, art. 28 alin. (2) din Normele tehnice și sanitare prevede că sălile de ceremonii funerare trebuie să fie prevăzute cu echipamente de climatizare, pentru asigurarea unei temperaturi ambientale de maximum 20°C în perioada anotimpului cald și trebuie astfel compartimentate pentru a asigura atât reducerea potențialelor riscuri epidemiologice, cât și intimitatea aparținătorilor.

În ceea ce privește sursa de apă „utilizabilă”, în punctul de vedere al Guvernului referitor la proiectul de lege privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, s-a propus înlocuirea sintagmei „apă utilizabilă” cu „apă potabilă”^[6], propunere neînsușită de către legiuitor. Normele tehnice și sanitare prevăd însă la art. 23 alin. (1) lit. a) că proprietarul cimitirului trebuie să asigure o sursă de alimentare cu apă, cu specificația „apa potabilă” sau „apa nepotabilă”, după caz, astfel că rămâne la latitudinea proprietarului cimitirului dacă sursa de apă va fi potabilă sau nu.

În cazul cimitirelor închise în care nu se mai fac înmormântări^[7], proprietarul este obligat să asigure, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 102/2014, doar WC-uri, spațiul amenajat corespunzător pentru depozitarea gunoiului, precum și spații verzi, arbuști, copaci pe marginea drumurilor și aleilor. Prin urmare, proprietarul nu va mai fi obligat să asigure sala de ceremonii funerare, spațiul tehnic premergător ceremoniei funerare sau existența unei surse de apă utilizabile.

Lipsa obligației de a mai asigura o sursă de apă apare ca nefirească având în vedere obligația titularilor dreptului de proprietate, de concesiune sau de folosință a locurilor de înhumare de a amenaja și de a întreține aceste locuri și lucrările funerare aferente existente, asigurându-le un aspect cât mai îngrijit. De aceea, de lege ferenda, se impune menținerea obligației de a asigura o sursă de apă chiar și în cimitirele în care nu se mai fac înmormântări, cu atât mai mult cu cât menținerea în stare de neîngrijire a locurilor de înhumare și a lucrărilor funerare poate duce, potrivit art. 19 lit. b) din Legea nr. 102/2014, la retragerea dreptului de folosință asupra locurilor de înhumare.

Stabilirea contravalorii concesiunii locurilor de înhumare pe teritoriul cimitirului^[8], precum și a taxei pentru alte activități desfășurate de operatorii economici cade, de asemenea, în sarcina proprietarului cimitirului.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 102/2014, proprietarul cimitirului este obligat să elaboreze regulamentul de organizare și funcționare a cimitirului. Pentru a asigura normei eficiența practică scontată, Consiliul Legislativ a sugerat completarea cu o nouă teză a II-a, care să fixeze un termen pentru îndeplinirea obligației instituite în sarcina proprietarului cimitirului, precum și data de la care acesta începe să curgă^[9]. Această sugestie nu a fost reținută de către legiuitor, astfel că îndeplinirea acestei obligații nu beneficiază de nici un termen de grație.

În principiu, regulamentul de organizare și funcționare a cimitirului conține prevederi privind aspecte precum concesionarea locurilor de înmormântare, înmormântările, exhumările și reînmormântările, executarea și întreținerea lucrărilor funerare, obligațiile administratorului cimitirului etc.^[10].

Anexa 4 la Normele tehnice și sanitare prevede că administratorul cimitirului depune la direcția de sănătate publică județeană/a municipiului București regulamentul de organizare și funcționare a cimitirului întocmit de „administratorul cimitirului”. Întrucât, potrivit art. 13 lit. b) din Legea nr. 24/2000^[11], actul normativ în cauză, Normele tehnice și sanitare, întocmit pe baza unui act de nivel superior, respectiv Legea nr. 102/2014, nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia, de lege ferenda se impune înlocuirea sintagmei „administratorul cimitirului” cu „proprietarul cimitirului”, aflându-ne evident în prezența unei lipse de corelare cu prevederile unui act normativ de nivel superior cu care se află în conexiune.

Administratorul cimitirului are, în primul rând, obligația de a respecta regulamentul de organizare și funcționare a cimitirului întocmit de proprietar. Totodată administratorul are obligația de a stabili următoarele reguli: cele privind prestarea serviciilor de înhumare, cele privind prestarea altor servicii de către operatori economici sau de persoane fizice autorizate, precum și cele de acces în cimitir și orarul de funcționare. Deși art. 14 alin. (2) lit. b) și d) pune stabilirea acestor reguli în sarcina administratorului, considerăm că nimic nu-l împiedică pe proprietar să le prevadă în regulamentul de organizare și funcționare a cimitirului, situație în care administratorul va trebui să respecte dispozițiile regulamentului, fără a le putea modifica.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 102/2014, administratorul cimitirului este obligat să asigure, atunci când este nevoie, renovarea clădirilor, întreținerea și menținerea în funcțiune a infrastructurii din cimitir, precum și întreținerea zonelor verzi a căror suprafață inițial stabilită nu poate fi micșorată pentru crearea de noi locuri de înhumare.

În ceea ce privește întreținerea și menținerea în funcțiune a infrastructurii cimitirului, art. 14 din Legea nr. 102/2014 detaliază obligațiile administratorului. Astfel, acesta are obligația de a asigura: funcționarea și întreținerea sălii de ceremonii funerare, a spațiul tehnic premergător ceremoniei funerare și a întregii infrastructuri; efectuarea și păstrarea curățeniei, întreținerea drumurilor și a aleilor, deszăpezirea acestora, colectarea și transportul gunoaielor; paza și ordinea în perimetrul cimitirului, precum și întreținerea împrejmuirilor cimitirului.

Administratorul cimitirului are și o serie de obligații relative la înhumări, precum asigurarea corectitudinii concesionărilor și a atribuirii locurilor de înhumare, organizarea preluării persoanelor decedate, deschiderea și închiderea cimitirului. Potrivit art. 21 din Legea nr. 102/2014 și art. 30 alin. (1) din Normele tehnice sanitare, tot administratorului cimitirului îi revine sarcina efectuării deshumărilor și reînhumărilor, cu respectarea normelor sanitare antiepidemice.

Pe lângă atribuirea locurilor de înhumare, potrivit art. 19 din Legea nr. 102/2014, administratorul are și obligația de a retrage dreptul de folosință a locurilor de înhumare atunci când titularului i se atribuie un alt loc de înhumare, în cazul în care locul de înhumare și lucrările funerare sunt lăsate în părăsire sau menținute în stare de neîngrijire pe o perioadă mai mare de 2 ani, precum și în cazul neplății taxelor în condițiile prevăzute de contract.

Obligația de a asigura servicii de relații cu publicul și informarea vizitatorilor revine, de asemenea, administratorului cimitirului. De exemplu, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 102/2014 administratorul este obligat ca în timpul orelor de program să ofere informații persoanelor care se interesează despre locul de înhumare a unei persoane decedate.

Pentru a putea îndeplini obligația de informare, administratorului cimitirului îi revine sarcina de a asigura întocmirea și păstrarea unui registru de evidență. Acesta conține date precum ziua, luna, anul înhumării, datele de identificare a defunctului, adresa de la ultimul domiciliu, data decesului, numărul parcelei, al rândului și al locului de înhumare, numele și adresa persoanei care a comandat înhumarea și observații cu privire la tipul și lucrările locului de înhumare.

DOWNLOAD FULL ARTICLE