Contravențiile la regimul juridic al prestării serviciilor funerare sancționate cu anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare (I)

Autorizarea sanitară are ca scop prevenirea apariţiei oricăror situaţii care ar putea pune în pericol sănătatea publică^[1]. Conceptul de sănătate publică a fost definit în literatura de specialitate franceză^[2] ca „un set de cunoştinţe, practici şi norme juridice care vizează cunoaşterea, explicarea, menţinerea, protejarea şi promovarea stării de sănătate a persoanelor” (un ensemble de savoirs, de savoir-faire, de pratiques et de règles juridiques qui visent à connaître, à expliquer, à préserver, à protéger et à promouvoir l’état de santé des personnes)^[3].

De aceea, toate activităţile ce pot conduce la apariţia unor circumstanţe ce ar putea pune în pericol sănătatea publică sunt supuse unei prealabile autorizări sanitare. Nici prestarea serviciilor funerare nu face excepţie, astfel că Normele tehnice şi sanitare^[4] de aplicare a Legii nr. 102/2014^[5], prevăd trei tipuri de autorizări sanitare: a) pentru prestarea de servicii funerare; b) pentru activităţi de înmormântare/înhumare (cimitire); c) pentru activităţi de incinerare a persoanelor decedate (crematorii umane).

Astfel, prestatorii de servicii funerare autorizați sanitar pot realiza servicii precum primirea comenzii pentru înmormântare, transportul persoanei decedate, pregătirea pentru înmormântare, aşezarea pe catafalc şi organizarea ceremoniei de ultim rămas bun, cimitirele autorizate sanitar asigură servicii funerare precum înmormântarea, înhumarea şi exhumarea, iar crematoriile autorizate sanitar realizează servicii funerare precum incinerarea, preluarea urnei şi aşezarea acesteia în nişa specială, predarea urnei.

Dintre toate contravenţiile prevăzute de Normele tehnice şi sanitare, numai o parte sunt sancţionate, potrivit art. 43 alin. (5), şi cu sancţiunea complementară constând în anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare în cazul săvârşirii acestora de prestatorii de servicii funerare. Această sancţiune complementară se aplică în cazul încălcării prevederilor de la art. 7, 8, 27-29, 36 şi 38 din Normele tehnice şi sanitare.

În ceea ce priveşte constatarea săvârşirii contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor, art. 44 din norme pune desfăşurarea acestei activităţi în sarcina personalului de specialitate împuternicit al Inspecţiei sanitare de stat din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Potrivit art. 2 lit. a) din Norma din 5 iulie 2006 privind organizarea și funcţionarea Inspecţiei Sanitare de Stat^[6], activităţile specifice de inspecţie sanitară privesc verificarea respectării prevederilor legislaţiei naţionale în domeniul sănătăţii publice. Personalul de specialitate împuternicit constată şi sancţionează contravenţiile la normele igienico-sanitare, la normele de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile şi a bolilor profesionale, la nivel naţional sau județean. La fel, Regulamentul din 27 iulie 2010 de organizare şi funcţionare a direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti^[7] prevede la art. 16 lit. f) că serviciul de control în sănătate publică constată şi sancţionează contravenţiile la normele igienico-sanitare, la normele de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile şi infecţiilor nosocomiale, respectiv bolilor profesionale, la nivel judeţean.

De asemenea, mai trebuie să precizăm că, potrivit art. 45 din Normele tehnice şi sanitare, contravenţiilor prevăzute de acest act normativ le sunt aplicabile și dispoziţiile cap. IV „Controlul în sănătatea publică” din cadrul titlului I „Sănătatea publică” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii^[8], cu modificările şi completările ulterioare.

Constatarea săvârşirii contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor făcându-se de către Inspecţia sanitară de stat din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, nu puteam decât concluziona că legiuitorul a consacrat, în ceea ce priveşte faptele prevăzute de Normele tehnice şi sanitare ce constituie contravenţii, o viziune ce are ca pilon central sănătatea publică, protecţia sănătăţii publice constituind potrivit art. 3 din Legea nr. 95/2006 o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. De altfel, chiar Ministerul Sănătății a primit sarcina de a elabora proiectul de hotărâre a Guvernului^[9] pentru stabilirea normelor de aplicare ale Legii nr. 102/2014^[10].

Pentru protecția sănătății publice, în funcție de severitatea sancțiunii, respectiv importanța valorii sociale ocrotite prin norma contravențională, Normele tehnice şi sanitare prevăd patru paliere ale sancțiunii amenzii contravenționale, pentru unele contravenții săvârşite de prestatorii de servicii funerare fiind prevăzută și sancţiunea complementară constând în anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare.

Deși art. 5 alin. (6) din O.G. nr. 2/2001^[11] prevede că „sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei”, față de modul de redactare a art. 43 alin. (5) din Normele tehnice şi sanitare potrivit căruia „încălcarea prevederilor de la art. 7, 8, 27-29, 36 şi 38 se sancţionează şi cu sancţiunea complementară (s.n.) constând în anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare, în cazul contravenţiilor săvârşite de prestatorii de servicii funerare”, nu putem decât concluziona că agentul constatator are obligativitatea aplicării sancţiunii complementare, indiferent de sancţiunea principală aplicată şi indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând pericolul social ca fiind suficient de mare încât să atragă şi sancţiunea complementară a anulării autorizaţiei sanitare de funcţionare.

În jurisprudenţă se distinge între individualizarea legală a sancţiunii contravenţionale, pe de o parte, şi individualizarea judiciara a sancţiunii, pe de altă parte. Individualizarea legală este realizată de legiuitor cu ocazia elaborării actului normativ, legiuitorul fiind cel care stabilește cadrul general al sancțiunilor, natura şi limitele generale ale fiecărei sancţiuni, natura şi limitele speciale ale sancţiunii pentru fiecare contravenţie în parte, etc. Individualizarea judiciară a sancţiunii este opera instanței de judecată şi constă în stabilirea şi aplicarea sancțiunii pentru comiterea contravenției, prin adaptarea sancţiunii la cazul individual, ţinând seama de diversele criterii de individualizare. Instanța are posibilitatea să individualizeze şi sancţiunile complementare la fel ca şi pe cele principale, însa numai în cazurile în care aceasta individualizare este posibilă. De aceea, cu prilejul individualizării sancţiunilor, trebuie să se facă distincție între individualizarea legală a sancţiunilor şi individualizarea judiciară a acestora.

Cum în cadrul fiecărei forme de individualizare sancţiunea este individualizată prin activitatea anumitor organe, în anumite limite şi cu anumite mijloace, iar sub raportul forţei lor obligatorii formele de individualizare prezintă o anumita ierarhie, individualizarea legală este obligatorie şi se impune în faţa individualizării judiciare.

Prin urmare, în cazul încălcării prevederilor de la art. 7, 8, 27-29, 36 şi 38 din Normele tehnice şi sanitare, legiuitorul, cu ocazia individualizării legale, a stabilit că sancţiunea complementară a anulării autorizaţiei sanitare de funcţionare a prestatorului de servicii funerare este obligatorie (chiar şi în cazul sancţiunii contravenţionale a avertismentului aplicată), astfel că, în cazul unei plângeri contravenţionale, „instanţa, cu ocazia individualizării judiciare, nu are posibilitatea înlăturării acestei sancţiuni (considerată ca obligatorie de către legiuitor), în caz contrar având loc o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, principiu prevăzut de art. 1, alin. (4) din Constituția României”^[12].

Piatra unghiulara a efectuării de activităţi specifice serviciilor funerare este reprezentată de obţinerea în prealabil a avizului consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale şi a autorizaţiei sanitare de funcţionare emisă de către direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, conform prevederilor din anexa nr. 1 la Normele tehnice şi sanitare. Efectuarea activităţilor specifice serviciilor funerare în lipsa oricăruia dintre cele doua documente constituie contravenţie şi este sancționată cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, precum şi cu sancţiunea complementară a anulării autorizaţiei sanitare de funcţionare a prestatorului de servicii funerare, în măsura în care autorizaţia de sanitară deja fusese obţinută.

De vreme ce modelul pentru formularul de cerere de autorizare a prestatorului de servicii funerare nu a fost aprobat deocamdată prin ordin al ministrului sănătăţii, potrivit art. 46 lit. a) din Normele tehnice şi sanitare, iar avizul consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale nu poate fi obţinut întrucât pentru moment prestatorul de servicii funerare nu ar putea face dovada că are angajat cel puţin un tanatopractor^[13], am putea concluziona că prestatorii de servicii funerare nu ar mai putea efectua nici o activitate specifică serviciilor funerare^[14].

Curtea de Apel Bucureşti a clarificat însă acest aspect, statuând că nu ne aflăm în prezenţa unei „imposibilităţii imediate şi absolute de desfăşurare în continuare a activităţii operatorilor de servicii funerare în condiţiile în care însăşi emitentul actului administrativ în cauză nu a procedat la punerea sa în concret în aplicare a prevederilor acestuia (s.n.), prin detalierea regimului de autorizare a modului de desfăşurare a acestor activităţi”^[15]. Prin urmare, chiar şi în lipsa noilor autorizaţii sanitare de funcţionare şi a avizul consiliului local, prestatorii pot efectua în continuare activităţile specifice serviciilor funerare, cu excepţia celor privind activitatea de îmbălsămare/tanatopraxie^[16].

DOWNLOAD FULL ARTICLE