Revizuirea în noul Cod de procedură civilă

1. Privire de ansamblu asupra revizuirii în reglementarea Codului de procedură civilă din 1865 și a noului Cod de procedură civilă

Calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, pentru motivele limitativ prevăzute de lege. Noul Cod de procedură civilă nu a păstrat reglementarea art. 322 pct. 1 C. pr. civ. 1865 privind existenţa unui motiv de revizuire „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire”.

Revizuirea nu poate fi exercitată atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului [art. 459 alin. (1) NCPC]. Regula este de aplicare generală în materia căilor de atac. Este asigurată core­larea cu art. 509 alin. (1) NCPC prin aceea că permite instanţei superioare ca prin soluţionarea apelului, care, de regulă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, să fie îndreptate greșelile privind stabilirea situaţiei de fapt și aplicarea legii de către prima instanţă^[1].

Revizuirea poate fi exercitată concomitent cu recursul și contestaţia în anulare, în condiţiile legii. Recursul se judecă cu prioritate [art. 459 alin. (2) NCPC].

În cazurile în care hotărârea atacată a fost pronunţată de o instanţă de recurs, redactarea, exercitarea și susţinerea revizuirii trebuie făcute cu asistarea și, după caz, reprezentarea revizuen­tului de către un avocat, sub sancţiunea nulităţii cererii, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 83 alin. (3) și ale art. 84 alin. (2) NCPC.

2. Procedura în noul Cod de procedură civilă

2.1. Cerinţe intrinseci cererii de revizuire

Cuprinsul cererii de revizuire este cel prevăzut prin art. 194 NCPC, text cu aplicabilitate generală în materia sesizării instanţei de judecată.

A. Părţile în cererea de revizuire. Pe calea revizuirii nu se poate schimba cadrul juridic dedus judecăţii în faţa instanţei a cărei hotărâre este atacată.

De principiu, pot avea calitate procesuală activă în procedura revizuirii doar părţile din litigiul finalizat cu hotărârea care se atacă, nu și terţe persoane cărora hotărârea nu le este opozabilă.

În mod excepţional, revizuirea poate fi cerută de procuror, de creditorii chirografari sau de succesorii în drepturi, dacă transmisiunea a avut loc după pronunţarea hotărârii^[2].

Art. 63 alin. (2) NCPC permite formularea cererii de inter­venţie accesorie în etapa revizuirii.

În ceea ce privește cererile de intervenţie principală în cazurile în care, ca urmare a admiterii cererii de revizuire, are loc o rejudecare a fondului, art. 513 alin. (1) coroborat cu art. 62 NCPC impun distincţii, după cum se rejudecă o hotărâre pronunţată de prima instanţă sau de o instanţă de apel^[3].

B. Obiectul cererii de revizuire. Obiectul cererii constă în schimbarea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate sau în anularea hotărârii potrivnice, ulterior pronunţate [art. 513 alin. (4) NCPC].

Revizuentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.

Hotărârile împotriva cărora se poate formula calea de atac a revizuirii pot fi:

‑ hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, pentru toate motivele reglementate la art. 509 alin. (1) NCPC sau

‑ hotărâri care nu evocă fondul, pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 3 NCPC, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7‑10.

Sunt hotărâri care „evocă fondul” cele prin care cauza dedusă judecăţii este soluţionată în fond, prin stabilirea situaţiei de fapt și prin aplicarea normelor de drept substanţial raportului juridic dedus judecăţii, nu și cele care sunt pronunţate în soluţionarea unei excepţii procesuale, nici cele prin care se dispun măsuri de administrare judiciară (art. 465 NCPC).

Nu poate fi atacată cu revizuire hotărârea definitivă prin care s‑a desfăcut căsătoria în partea ce privește divorţul, dacă unul dintre soţi s‑a recăsătorit [art. 927 alin. (3) NCPC].

C. Motivele de fapt şi de drept ale cererii de revizuire

a) Aspecte generale. Motivele trebuie indicate în cuprinsul cererii de revizuire sau pe cale separată, în termenul pentru formularea căii de atac [art. 511 alin. (4) NCPC].

Toate motivele care există la data exercitării cererii de revi­zuire și pentru care legea prevede același termen de exercitare trebuie invocate printr‑o unică cerere de revizuire, potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (1) NCPC.

Motivele ivite ulterior exercitării unei prime revizuiri pot fi invocate printr‑o cerere de revizuire distinctă.

Neindicarea motivelor potrivit art. 511 alin. (4) NCPC se sancţionează cu nulitatea cererii de revizuire.

Textul asigură corelarea cu prevederile art. 185 alin. (1) teza a II‑a NCPC, nulitatea fiind sancţiunea aplicabilă tuturor actelor de procedură făcute cu nerespectarea termenelor procedurale.

b) Sancţiuni. Cererea de revizuire care nu cuprinde ele­mentele enumerate la art. 196 alin. (1) NCPC este nulă. Sancţiunea poate fi înlăturată în procedura prevăzută la art. 200 NCPC, dacă revizuirea este formulată împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, respectiv de art. 471 alin. (3) NCPC, dacă revizuirea este formulată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de apel sau de recurs.

Procedura de filtrare a recursului nu este aplicabilă în cazul hotărârii pronunţate de instanţa de recurs, întrucât, prin ipoteză, hotărârea a fost pronunţată prin soluţionarea fondului cererii de recurs, astfel că etapa filtrării recursului a fost depășită^[4].

2.2. Cerinţe extrinseci cererii de revizuire

A. Competenţa de soluţionare a cererii de revizuire. Cererea de revizuire se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă [art. 510 alin. (1) NCPC] și va fi soluţionată de aceeași instanţă.

În cazul în care se invocă motive de revizuire care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei [art. 510 alin. (3) NCPC].

Pentru motivul reglementat la art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC (contrarietate de hotărâri definitive), cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă [art. 510 alin. (2) NCPC].

B. Timbrarea cererii de revizuire. Cererea de revizuire se taxează cu 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat [art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013].

C. Termenul de formulare a cererii de revizuire. Noul Cod de procedură civilă reglementează termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire [art. 511 alin. (1) NCPC], dacă motivul de revizuire invocat este unul dintre cele cuprinse la pct. 1‑9 ale art. 509 alin. (1) NCPC.

Începutul cursului termenului de o lună diferă în funcţie de motivul invocat:

‑ de la data comunicării hotărârii în caz de extra petita, minus petita sau plus petita;

‑ de la cel din urmă act de executare, dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă;

‑ din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale, în cazul în care un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s‑a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;

‑ din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea prin care a fost sancţionat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare disciplinară, în cazul în care un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea‑credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;

‑ din ziua în care s‑au descoperit înscrisurile ce se invocă, în cazul motivului întemeiat pe descoperirea înscrisurilor dove­ditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr‑o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;

‑ din ziua în care partea a luat cunoştinţă de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s‑a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare;

‑ din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a acesteia, în cazul în care aceștia nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de către cei însărcinaţi să îi apere;

‑ de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul încălcării autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea unei hotărâri definitive contrare.

Dacă motivul de revizuire este cel de la art. 509 alin. (1) pct. 7, în cazul minorilor, persoanelor puse sub interdicţie judecăto­rească sau sub curatelă, termenul de revizuire este de 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu sau, după caz, de la înlocuirea tutorelui persoanei puse sub interdicţie, de la încetarea curatelei ori înlocuirea curatorului.

Dacă motivul de revizuire este cel reglementat prin pct. 9 al aceluiași articol, termenul de revizuire este de 15 zile şi începe să curgă de la încetarea împiedicării [art. 511 alin. (2) NCPC].

Dacă motivul de revizuire este cel prevăzut la pct. 10 și 11 al aceluiași articol, termenul de revizuire este de 3 luni și curge de la data publicării hotărârii CEDO respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial [art. 511 alin. (3) NCPC].

Neexercitarea căii de atac în termenul legal stabilit este sancţionată cu decăderea părţii din dreptul procesual. Cererea de revizuire formulată peste termen este nulă, potrivit art. 185
alin. (1) teza a II‑a NCPC.

D. Reprezentarea prin avocat. Dacă hotărârea atacată a fost pronunţată de o instanţă de recurs, redactarea, exercitarea și susţinerea cererii de revizuire trebuie făcute cu asistarea și, după caz, reprezentarea revizuentului de către un avocat, sub sancţiunea nulităţii cererii, potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 83 alin. (3) și ale art. 84 alin. (2) NCPC.

În doctrină s‑a susţinut și interpretarea potrivit căreia reprezentarea prin avocat este obligatorie indiferent dacă obiectul revizuirii este sau nu o hotărâre a instanţei de recurs^[5].

DOWNLOAD FULL ARTICLE