Protecţia persoanelor capabile. Regimul de Drept internaţional privat
Călina Jugastru - octombrie 1, 2016Protection of the capable individuals. Private international law regime
Capable people enjoy an expressly regulated protection regime in the Romanian private international law. The provisions of the Book VII of the Civil Code (art. 2578) are applied to adult persons located in one of the three legal regimes of protection: the capable person’s curatorship, the protection of persons with mental disorders and social assistance for the elderly.
The international private law regime enjoys the contribution of the substantial Romanian law when it applies as lex fori. The Civil Code and special laws in matter contain the qualifications of the vocabulary terms. The law applicable to the protection regimes is determined by applying the rule or the strictly interpreted exceptions. The main liaison is the habitual residence, understood as the main residence of the capable individual, even if he did not fulfill the legal formalities of registration thereof.
Keywords: private international law, capable adults, protection measures, curatorship, protection of persons with mental disorders, the social care of the elderly
1. Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil
Elementul de extraneitate specific raporturilor juridice transfrontaliere impune norme conflictuale destinate protecţiei persoanelor fizice. Regimul juridic de ocrotire este adaptat, iar principiul priorităţii dreptului european faţă de prevederile dreptului intern se păstrează[1].
Cartea a VII-a, Titlul II (Conflicte de legi), Capitolul I (Persoane), secţiunea 1 (Persoana fizică) reglementează legea aplicabilă în materia statutului personal. Art. 2578 C. civ. este destinat persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu, dar, din anumite motive – vârstă, situaţii speciale în care se află – nu pot să îşi reprezinte singure interesele.
Această categorie de persoane necesită ocrotire şi în raporturile juridice de drept privat cu element de extraneitate, iar legea aplicabilă măsurii de ocrotire se determină după alte reguli decât cele care guvernează starea şi capacitatea persoanei. Altfel spus, ocrotirea persoanelor majore implică determinarea lex causae prin derogare de la regula instituită de art. 2572 C. civ. (adică de la aplicarea legii naţionale).
Identificarea legii aplicabile presupune operaţiunea prealabilă de calificare a noţiunilor. Avem în vedere calificările conţinute de dreptul român substanţial, aplicabil în calitate de lex fori, potrivit art. 2558 alin. 1 C. civ.
În accepţiune generală, „ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil” este o noţiune care include „ansamblul mijloacelor de drept civil prin intermediul cărora se asigură recunoaşterea şi protecţia drepturilor civile subiective şi a intereselor legitime ale ocrotitului, precum şi al mijloacelor de protecţie a persoanelor fizice, ca participante în circuitul civil”[2].
Faţă de dispoziţiile textului legal, intitulat „Legea aplicabilă ocrotirii majorului” excludem, din sfera art. 2578 C. civ., ocrotirea minorului. Autoritatea părintească, de exemplu, este supusă legii determinate conform Convenţiei privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor, adoptată la Haga în anul 1996. În raport cu formularea celor patru alineate ale textului de lege, ce se referă exclusiv la persoanele majore care au capacitate deplină de exerciţiu, excludem şi situaţia majorului care nu se bucură de deplinătatea capacităţii de exerciţiu. Aşadar, nu intră sub incidenţa art. 2578 C. civ. persoanele majore care, datorită alienaţiei ori debilităţii mintale, au fost puse sub interdicţiei judecătorească, actele juridice fiind încheiate de reprezentantul lor legal.
Interesează, în acest context, legea aplicabilă pentru două mari categorii de persoane: majori care, datorită unor tulburări psihice, necesită ocrotire (această diviziune include persoane cu discernământul[3] alterat, dar care nu sunt puse sub interdicţie); majori care din cauza vârstei sau situaţiilor speciale în care se află, nu se pot reprezenta singuri în raporturile juridice cu element străin (persoane care au discernământul nealterat).
2. Legea aplicabilă statutului personal
2.1. Legea aplicabilă statutului persoanei fizice (regula)
Dreptul ocroteşte nu numai minorii (datorită lipsei discernământului ori discernământului insuficient format al acestora), dar şi persoanele majore aflate în situaţiile speciale prevăzute de lege. Alterarea facultăţilor mintale sau inaptitudinea fizică de exprimare a voinţei, necesită măsuri anume destinate, supuse legii determinate conform art. 2578 C. civ. Textul de drept internaţional privat se corelează cu prevederile dreptului substanţial, ce indică nu numai calificarea noţiunilor, ci şi condiţiile şi procedurile de instituire a măsurilor (pentru ipoteza în care dreptul român este lex causae[4]).
Statutul personal relaţionează îndeaproape cu legea naţională a individului[5]. Principiul aplicării legii naţionale este enunţat de primul text care deschide seria normelor conflictuale în materia persoanei fizice: „Starea civilă şi capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională, dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel” (art. 2572 alin. 1 C. civ.).
2.2. Excepţiile de la aplicarea legii naţionale
Regula aplicării legii naţionale suportă o serie de derogări, reglementate în prima secţiune, din capitolul referitor la prezenţa persoanelor în conflictele de legi.
- a. În cazul stabilirii numelui copilului la naştere, există posibilitatea de a alege legea aplicabilă, dintre variantele expres prevăzute (fie legea statului a cărui cetăţenie comună o au părinţii şi copilul, fie legea statului pe al cărui teritoriu copilul s-a născut şi locuieşte de la naştere – art. 2576 alin. 2 C. civ.).
- b. În ipoteza ocrotirii împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, se aplică legea română, dacă actele de încălcare au fost săvârşite în ţara noastră –art. 2576 alin. 3 C. civ.
- c. Ocrotirea persoanei majore cu capacitate deplină de exerciţiu. Pentru facilitarea derulării procedeelor şi operaţiunilor pe care le presupun măsurile de ocrotire, dreptul internaţional privat român statuează că ocrotirea majorului beneficiază de norme speciale în raporturile cu element străin. Scopul instituirii unei alte legi aplicabile, prin derogare de la regula legii naţionale, este determinat de scopul şi de conţinutul măsurilor de protecţie. Situaţiile subsumate ocrotirii capabilului în raporturile cu element de extraneitate reprezintă ipoteza noastră de lucru.
- d. Ocrotirea terţilor este supusă regimului prevăzut de art. 2579 C. civ. şi cuprinde două cazuri în care se derogă de la aplicarea legii naţionale a ocrotitului.
Născută din raţiuni practice de protecţie a cetăţenilor de bună-credinţă faţă de străinii care acţionează cu rea-credinţă în raporturile contractuale, prima situaţie de excepţie este cunoscută sub denumirea „teoria interesului naţional” (alin. 1 al art. 2579 C. civ.)[6]. Este un caz în care legea locului încheierii actului juridic va lua locul legii naţionale.
A doua situaţie de excepţie (alin. 2 al art. 2579 C. civ.) vizează lipsa calităţii de reprezentant, ce nu poate fi opusă terţului de bună-credinţă la momentul perfectării actului. Nu se va aplica legea naţională, care îndeobşte guvernează capacitatea, ci legea statului pe al cărui teritoriu a fost încheiat actul juridic.
3. Regimurile de ocrotire a persoanelor majore
„Lumea incapabililor majori este numeroasă, diversă şi tristă: nebunii (violenţi sau melancolici), nevrozaţii, depresivii, schizofrenicii, psihopaţii, risipitorii, cei slabi cu duhul, drogaţii, alcoolicii, exaltaţii, comatoşii şi bătrânii slăbiţi, diminuaţi, solitari, atinşi de decrepitudine în pragul destinului biologic implacabil”[7].
Cuvintele sunt suficiente pentru a zugrăvi actorii şi cauzele. Dreptul român, aplicabil ca lex fori, cunoaşte patru regimuri diferite de ocrotire a majorilor: tutela, curatela, tratamentul medical destinat celor cu tulburări psihice şi asistenţa socială a persoanelor vârstnice[8].
În contextul verificării legii aplicabile protecţiei majorilor cu capacitate deplină de exerciţiu (conform art. 2578 C. civ.), vom păstra în discuţie doar ultimele trei dintre cele menţionate („Măsurile de ocrotire a persoanei cu capacitate deplină de exerciţiu, s.n., sunt supuse […] – alineatul 1 al art. 2578 C. civ.). Faţă de aceste considerente, facem o precizare, în ceea ce priveşte terminologia utilizată în dispoziţiile de drept internaţional privat român. Chiar dacă primul alineat al art. 2578 enumeră (pe primul loc) tutela, aceasta este exclusă din discuţie atunci când dreptul român substanţial se aplică raportului juridic în calitate de lex causae. Raţiunea este aceea că, în dreptul român, tutela este o măsură de protecţie care are ca destinatar – întotdeauna – persoana fizică ce nu se bucură de capacitate deplină de exerciţiu. Tutela este calificată ca instituţie care asigură protejarea civilă a minorului lipsit de ocrotire părintească, precum şi a persoanei puse sub interdicţie judecătorească[9]. Normele de natură imperativă care reglementează tutela interzisului[10] prevăd că aceasta este o măsură de ocrotire a incapabilului şi constă în retragerea capacităţii, astfel că tutorele va prelua sarcina reprezentării în actele juridice[11]. Ca instituţie de ocrotire a celui lipsit de capacitate deplină de exerciţiu, tutela are două forme: tutela minorului şi tutela interzisului. Ambele implică absenţa capacităţii de exerciţiu şi numirea tutorelui (reprezentant legal), care va înfăptui actele juridice în numele şi pe seama celui ocrotit. Ambele tipuri de tutelă exced cadrului de discuţie[12], astfel că măsura nominalizată de art. 2578 alin. 1 C. civ. (tutela) îşi va găsi rostul doar atunci când dreptul străin (lex causae) ocroteşte prin tutelă persoana capabilă.
Dintre variantele de curatelă, ne vom referi doar la curatela instituită cu privire la persoanele care au capacitate de exerciţiu deplină.
4. Lex causae în materia curatelei majorului
Prima instituţie analizată este curatela persoanei majore, măsură de protecţie care se dispune faţă de persoana fizică aflată în situaţiile anume prevăzute de lege.
4.1. Calificarea curatelei majorului
Calificarea[13] noţiunii de „curatelă” aparţine doctrinei: curatela este un mijloc de protecţie a persoanei fizice, care, aflându-se în situaţii speciale, reglementate de lege, nu este în măsură să îşi apere interesele. Sediul materiei îl reprezintă art. 178-186, art. 58, art. 94 pct. 1 lit. a) C. pr. civ.[14]). Formele curatelei sunt curatela propriu-zisă şi curatelele speciale. Acestea din urmă vizează persoanele care au capacitate de exerciţiu restrânsă ori sunt lipsite de capacitate de exerciţiu[15], astfel că nu interesează în contextul analizat[16].
4.2. Legea aplicabilă persoanelor capabile
Regula. Legea aplicabilă curatelei propriu-zise (curatela persoanelor capabile) este legea statului pe al cărui teritoriu se găseşte reşedinţa obişnuită a ocrotitului, la data instituirii curatelei, conform art. 2578 alin. 1 C. civ. Conflictul mobil are ca soluţie aplicarea legii noi, adică a legii statului reşedinţei obişnuite la momentul instituirii măsurii de protecţie.
Excepţia. Atunci când interesul persoanei ocrotite impune, autoritatea competentă poate să aplice ori să ia în considerare legea altui stat, cu care situaţia juridică prezintă cele mai strânse legături (art. 2578 alin. 2 C. civ.). „Cele mai strânse legături” vor fi deduse, în situaţia de excepţie, din alte elemente decât reşedinţa obişnuită, întrucât aplicarea legii statului reşedinţei obişnuite este regula (de la care se derogă).
Aplicarea legii celor mai strânse legături nu este obligatorie (deci, aplicarea excepţiei nu este obligatorie) pentru autoritatea competentă, care poate să aplice sau să ia în considerare). Determinant pentru plasarea majorului în situaţia de excepţie este aprecierea (evaluarea) interesului acestuia, în sensul că ocrotirea optimă prin curatelă se poate realiza conform dispoziţiilor legale din statul celor mai strânse legături (legea altui stat decât statul reşedinţei obişnuite a majorului ocrotit).
[1] Una dintre convenţiile adoptate sub egida Conferinţei de drept internaţional privat de la Haga are ca obiect protecţia persoanelor majore (România nu este încă parte la convenţie). Considerentele convenţiei menţionează că prevederile acesteia sunt destinate persoanelor majore care, datorită alterării facultăţilor mintale sau discernământului insuficient format, nu pot să îşi apere singure interesele. Documentul furnizează reguli uniforme în materia competenţei, legii aplicabile, recunoaşterii internaţionale şi aplicării măsurilor de protecţie (B. Audit, L. d’Avout, Droit international privé, 7e édition refondue, Economica, Paris, 2013, p. 614).
[2] G.Al. Ilie, Capacitatea civilă a persoanei fizice, în M. Nicolae (coordonator), V. Bîcu, G.-Al. Ilie, R. Rizoiu, Drept civil. Persoanele, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 209. Autorul menţionează că mai multe instituţii ale dreptului civil concură la ocrotirea persoanei fizice, de pildă: nulitatea relativă – ce protejează interesul personal; suspendarea cursului prescripţiei extinctive şi repunerea în termenul de prescripţie extinctivă – care reflectă ocrotirea drepturile civile ale celor aflaţi în situaţiile arătate de lege; capacitatea de folosinţă anticipată; lipsa capacităţii de exerciţiu; capacitatea de exerciţiu restrânsă; punerea sub interdicţie judecătorească; reprezentarea sau asistarea individului, în condiţiile legii, atunci când acesta participă în raporturi de drept civil concrete.
[3] Potrivit noului Cod civil, sunt anulabile actele juridice încheiate de persoana pusă sub interdicţie, chiar dacă aceasta ar fi avut discernământ la data încheierii actului. Nulitatea este una relativă şi are caracter de protecţie a interzisului, fiind fondată pe lipsa capacităţii de exerciţiu. Prin urmare, sancţiunea va putea fi invocată de către reprezentantul legal al ocrotitului (a se vedea, R. Szekely, Configuraţii generale ale discernământului în dreptul civil român, în volumul „In memoriam Mircea Mureşan”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 189 şi autorii citaţi la nota 13 de subsol).
[4] Cu privire la accepţiunile noţiunii de „lex causae”, a se vedea N.C. Aniţei, Lecţii de drept internaţional privat, Editura Lumen, Iaşi, 2015, p. 117-118.
[5] Principalul punct de legătură la care se raportează legea naţională este cetăţenia; în secundar, este luată în calcul reşedinţa obişnuită a persoanei fizice. Pentru problema cetăţeniei în dreptul internaţional privat, a se vedea, N. Diaconu, Teoria conflictelor de legi în materie civilă, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 56-58.
[6] Speţa Lizardi este expusă în B. Ancel, Y. Lequette, Grands arrêts de la jurisprudence française de droit international privé, 3e édition, Dalloz, Paris, 1998, p. 34-40; O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, Manual de drept internaţional privat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 167. Instanţele franceze au validat contractul de vânzare-cumpărare a bijuteriilor, făcând aplicarea tezei potrivit căreia, atunci când incapacitatea unui străin dată de legea sa naţională, duce la lezarea interesului naţional francez, prin prejudicierea unui cetăţean francez, care a acţionat de bună-credinţă, legea naţională a străinului trebuie înlăturată şi înlocuită cu legea locală, care îl declară capabil pe străinul în cauză.
[7] O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele, în reglementarea noului Cod civil, ed. a 3-a revăzută şi adăugită, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2015, p. 381.
[8] Unele teze de doctrină amintesc şi protecţia intermitentă a majorilor, sintagmă care reuneşte situaţiile de absenţă pasageră a discernământului, datorită consumului accidental şi excesiv de băuturi alcoolice, care conduce la alterarea facultăţilor mintale. Sunt situaţii care, nefiind caracterizate de permanenţă, nu reclamă lipsirea persoanei de capacitate de exerciţiu – de exemplu, prin punerea sub interdicţie (B. Teyssié, Droit civil. Les personnes, 17e édition, LexisNexis, Paris, 2015, p. 391-399).
[9] M. Mureşan, Dicţionar de drept civil (lucrare actualizată, îndreptată şi dezvoltată în colectiv), Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2009, p. 677.
[10] Punerea sub interdicţie judecătorească este o măsură cu caracter de ocrotire care poate fi luată atât faţă de persoana majoră, cât şi faţă de minorul cu capacitate restrânsă de exerciţiu (art. 164 alin. 2 C. civ.). A se vedea, cu privire la noua reglementare a punerii sub interdicţie, V. Lozneanu, Proceduri speciale conform Noului Cod de procedură civilă – punerea sub interdicţie judecătorească şi declararea morţii, în Acta Universitatis Lucian Blaga, Seria Iurisprudentia, nr. 2/2015, p. 99-107.
[11] A se vedea, O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele, în reglementarea noului Cod civil, op. şi loc. cit.
[12] A se vedea şi C. Dariescu, Fundamentele dreptului internaţional privat, ed. a III-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 86.
[13] Calificarea în funcţie de care se determină legea care se va aplica în cauză se numeşte calificare primară (a se vedea, cu privire la formele calificării, D.A. Popescu, M. Harosa, Drept internaţional privat, Tratat elementar, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 339-342.
[14] Pentru comentariul textului art. 58, referitor la curatela specială, a se vedea, G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Vol. I. Art. 1-527, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 158-160.
[15] Dintre curatelele speciale, menţionăm: curatela provizorie în cursul procesului privitor la punerea sub interdicţie a majorului (art. 167 C. civ.); curatela instituită în cazul contrarietăţii de interese dintre tutore şi interzisul major aflat sub ocrotirea sa (chiar dacă art. 159 C. civ. se referă la minor, prevederile se aplică, prin analogie şi interzisului major); curatela instituită până la preluarea funcţiei de către noul tutore, pentru situaţiile prevăzute de art. 157-158 C. civ. (moartea tutorelui majorului; îndepărtarea tutorelui majorului pentru abuz, neglijenţă gravă sau alte fapte care îl fac nedemn să fie tutore, precum şi dacă nu îşi îndeplineşte corespunzător sarcina).
[16] Pentru unele aspecte referitoare la curatelă, a se vedea, G. Lefter, Consideraţii privind validarea curatorului special de către instanţa de tutelă, material disponibil pe site-ul http://www.juridice.ro/367946/consideratii-privind-validarea-curatorului-special-de-catre-instanta-de-tutela.html, consultat la data de 30 mai 2015.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.