RIL: Art. 215 („Conţinutul controlului judiciar”) alin. (8) Cod procedură penală

În M. Of. nr. 157 din 5 martie 2015, s-a publicat Decizia nr. 4/2015 ÎCCJ (Completul competent să judece recursul în interesul legii) referitoare la recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) Cod procedură penală, în sensul de a lămuri dacă, în cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine judecătorului de drepturi şi libertăţi care a luat măsura sau, dimpotrivă, procurorului.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ a învederat că, în urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional referitor la aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) Cod procedură penală, privind competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, în cursul urmăririi penale, s-au evidenţiat două orientări, conturând astfel caracterul neunitar al practicii judiciare sub acest aspect.

1. Într-un prim punct de vedere, unele instanţe au stabilit, în aplicarea dispoziţiilor art. 215 alin. (8) Cod procedură penală, că în ipoteza în care, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial aparţine tot judecătorului de drepturi şi libertăţi, iar nu procurorului.

2. Într-un al doilea punct de vedere, alte instanţe au stabilit, în aplicarea dispoziţiilor art. 215 alin. (8) Cod procedură penală, că în ipoteza în care, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial aparţine exclusiv procurorului, chiar dacă măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată iniţial de judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ este în sensul orientării jurisprudenţiale potrivit căreia în aplicarea dispoziţiilor art. 215 alin. (8) Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Judecătorul-raportor, prin raportul întocmit în cauză privind sesizarea referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) Cod procedură penală, a apreciat că este admisibilă, concluzionând că indiferent de organul judiciar care a dispus măsura preventivă a controlului judiciar (procuror sau judecător de drepturi şi libertăţi), în cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

În esenţă, judecătorul-raportor a arătat că interpretarea dispoziţiilor art. 215 alin. (8) Cod de procedură penală trebuie realizată prin raportare la prevederile art. 215¹ alin. (2) şi (3) Cod de procedură penală, introduse prin O.U.G. nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, dar şi a normelor tranzitorii prevăzute de actul normativ ultim menţionat, care reglementează în mod expres competenţa procurorului de a dispune prelungirea măsurii controlului judiciar, în faza de urmărire penală, chiar dacă măsura preventivă a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Din moment ce dispoziţiile art. 215 alin. (8) Cod procedură penală nu prevăd expres competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi de a modifica controlul judiciar în faza de urmărire penală şi având în vedere prevederile art. 215¹ alin. (2) şi (3) Cod procedură penală, dar şi a normelor tranzitorii prevăzute de O.U.G. nr. 82/2014, se ajunge la concluzia că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de a institui o competenţă alternativă a procurorului şi a judecătorului de drepturi şi libertăţi, în funcţie de organul judiciar care a luat măsura iniţial, ci competenţa exclusivă a procurorului pentru faza de urmărire penală.

Art. 215 din Codul de procedură penală reglementează conţinutul controlului judiciar:

Art. 215 alin. (8) prevede: „În cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanţă, impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului”.

DOWNLOAD FULL CHAPTER