Procedee semantice de formare a termenilor juridici

În contextul evoluției continue a societății, limbajul juridic este supus unor transformări constante care vizează schimbările în legislație, jurisprudență, precum și în percepția publică. Reconceptualizarea și reterminologizarea termenilor juridici au devenit narațiuni indispensabile în eforturi de clarificare și simplificare a comunicării în domeniul profesional. Acest proces, care se adaptează la noile necesități, reflectă situația unei societăți în schimbare și servește ca mijloc de asigurare a accesului egal la justiție și drepturi pentru toți cetățenii.

Atunci când vorbim despre „migrarea” termenilor, ne referim la procedeele semantice de formare a termenilor, și anume: terminologizarea, reterminologizarea, descrise în lucrările cercetătorilor Juan Sager și Maria Teresa Cabré^[1] Savanta Maria Teresa Cabré ne vorbește de „limbaje speciale sau specializate, făcând referire la un set de subcoduri, care, parțial, se suprapun cu subcodurile limbajului comun. Fiecare din acestea poate fi caracterizat de anumite particularități, precum domeniul de activitate, tipul de interlocutori, situație, intențiile vorbitorului, contextul în care are loc schimbul de informații, tipul și forma acestui schimb de informații etc.”.^[2] Potrivit lingvistei, „limbajele speciale au multe caracteristici similare cu limbajul comun, așa că o definiție a limbajului specializat trebuie să includă următoarele caracteristici:

– Elementele distinctive ale limbajelor specializate nu sunt fenomene izolate, ci mai degrabă seturi înrudite ale caracteristicilor;

– Scopul comunicativ este important, comparativ cu alte funcții complementare ale limbii;

– Natura specifică se constituie din diferențele din domeniul de activitate, cunoștințele utilizatorului și aria utilizării sale”.^[3]

Pornind de la aceste afirmații, precizăm că limbajul specializat nu mai este văzut ca un sistem fără context, ci ca un instrument de comunicare, utilizat în contexte diverse. Din acest motiv, specialiștii se concentrează pe aspectul lexical al acestuia, menționând că cele mai importante diferențe în cazul limbajelor de specialitate se regăsesc la nivel lexical, în terminologia specifică, deoarece terminologiile prezintă grade diferite de specializare, în funcție de domeniul și nivelul de abstractizare.

Procedeul de terminologizare presupune crearea termenilor din unități preluate din limbajul comun. Cercetătoarea Luca Aliona precizează că „terminologizarea reprezintă un proces semantic care presupune evoluția sensului cuvintelor din uzul general (adică din limbajul comun) în procesul de transformare a lor în unități lexicale specializate, având drept rezultat «modificarea și reinterpretarea semantică » a acestora”.^[4] În contextul terminologiei, doctorul în filologie, Eugenia Mincu, etalează trei niveluri în abordarea fenomenului în discuție, și anume: „a) nivelul lingvistic al terminologiei (cuvântul şi sensul cuvântului; interacţiunea lexicală); b) nivelul extralingvistic (conceptualizarea lumii; teoria cunoaşterii, structurarea şi organizarea conceptelor); c) nivelul reprezentărilor”.^[5]

Noțiunea de reterminologizare este abordată de cercetători (Rizea Monica-Mihaela, Inga Druță etc.) ca polisemie „intradomenială, polisemie interdomenială și polisemie extradomenială”.^[6] Reterminologizarea, la fel ca și determinologizarea, este în linii mari privită ca „migrarea termenilor dintr-un sistem terminologic în alt domeniu de specialitate”^[7]. În analiza reterminologizării ne vom axa pe „metafora terminologică și conceptuală (pentru termenii care au seme comune) și pe metonimizare (unde se omite sau se adaugă un sem la termenul nou de tip acțiune-consecință, conținut-conținător, specific-general, semn-obiect semnificat)”^[8]. În literatura de specialitate acest procedeu semantic se numește reterminologizare și constă „în faptul că termenii, reflectând cunoștințele primare ale vorbitorilor despre știință și tehnică, la o etapă mai avansată a gândirii, sunt adoptați de noile sisteme terminologice. Altfel spus, pentru a denumi fenomene ori noțiuni recent apărute, limba uneori recurge la termeni deja existenți în alte sisteme terminologice, care ar putea avea trăsături semantice asemănătoare. Prin urmare, ambele sensuri, atât cel inițial, cât și cel reterminologizat capătă statut de independență, iar contextul diferențiază termenul sub aspect semantic”^[9].

În literatura de specialitate, „noțiunea de reterminologizare cunoaște diverse definiții și interpretări. Fiind împrumutat din limba latină (prin filieră franceză), «re- » este un element utilizat în cuvinte derivate cu următoarele sensuri: din nou, înapoi, dimpotrivă, contra și servește la formarea unor verbe, a unor substantive și a unor adjective”^[10]. Atât în limba comună, cât și, mai ales, în limbajele specializate, acest prefix este foarte productiv. De cele mai multe ori, el are sens iterativ (repetativ, frecventativ), fapt ce ar putea justifica adoptarea definiției date de Superanskaia A.V., Podolskaia N.V., Vasilieva N.V., care consideră că „reterminologizarea reprezintă procesul de revenire în limbajul inițial a unui termen care fusese anterior adoptat de un alt domeniu al cunoașterii, dar care revine în limbajul inițial cu sensul pe care l-a căpătat în domeniul respectiv (adică o terminologizare repetată)”.

În această ordine de idei, reterminologizarea este considerată drept „o modalitate de creare a termenilor dintr-un domeniu de specialitate de la termeni existenți deja în alt domeniu de specialitate”^[11], un proces care „se manifestă atunci când un termen este adoptat de două sau mai multe sisteme terminologice”^[12] și a cărui principală particularitate distinctivă este faptul că „unitatea terminologică nou formată poate fi introdusă concomitent în diferite domenii de specialitate (termenii interdisciplinari)”^[13].

Dacă „terminologizarea reprezintă procesul semantic de formare a termenilor, reterminologizarea transferă semantic termenii dintr-un domeniu științific în altul”.^[14]

Procesul de reterminologizare nu este străin nici sistemului lexical de specialitate din domeniul juridic. Astfel, o analiză sumară asupra terminologiei juridice ne permite identificarea unor lexeme „migratoare”, precum cele prezentate infra.

Un exemplu de remodelare conceptuală și de reutilizare interterminologică a o prezintă lexemul cumul. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, lexemul cumul, cumuluri are sensul de „deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții (remunerate) în același timp”.^[15] Termenul, inițial, este utilizat, cu precădere, în domeniul managementului resurselor umane, ca în exemplu „Munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lângă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, pe baza unui contract individual de muncă distinct (art. 267 alin. (1) din Codul muncii)”. Ulterior, îl atestăm aplicat și în domeniul jurisprudenței, deja sub influența altor lexeme juridice, reterminologizat: „Dacă recidiva se îmbină cu cumulul de sentințe, pedeapsa în baza ultimei sentințe trebuie să fie stabilită ținându-se cont de prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal”^[16]. Totodată, DEX-ul ne mai propune, cu o a doua semnificație, și explicația expresiei terminologice cumul de infracțiuni – situație în care, printr-o acțiune, se săvârșesc mai multe infracțiuni^[17]. Iar verbul substantivizat cumulare este extins utilizat în exemple cum ar fi: „Cumularea pedepselor complementare în cazul cumulului de sentințe se efectuează în condițiile art. 84 alin. (2) Cod penal prevăzute pentru cumularea pedepselor complementare în cazul unui concurs de infracțiuni (art. 85 alin. (2) Cod penal)”^[18].

Lexemul concurs este înregistrat în majoritatea dicționarelor generale cu sensul de „1. Întrecere (sportivă) finalizată cu întocmirea unui clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți; 2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ”. Concomitent, atestăm și expresia concurs de împrejurări, care face referire „totalitatea împrejurărilor care se întâlnesc într-un anumit moment; conjunctură”^[19]. Ne permitem să afirmăm că grație migrării și integrării acestuia în sistemul terminologic juridic, s-a format și expresia terminologică juridică concurs de infracțiuni. „Concursul de infracțiuni reprezintă prima formă a pluralității de infracțiuni, care particularizează două sau mai multe fapte condamnabile penal, săvârșite de către o anumită persoană”^[20], afirmă specialiștii din jurisprudență. Potrivit Dicționarului juridic, concursul de infracțiuni reprezintă „formă a pluralității de infracțiuni constând în existența a două sau mai multor infracțiuni săvârșite de aceeași persoană, mai înainte de a fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele și dacă toate sunt susceptibile de a fi supuse judecării”.^[21] Deci, lexemul concurs devine parte componentă a unei expresii terminologice, care se ancorează semantic în evidențierea anumitor elemente definitorii. În literatura de specialitate mai atestăm și construcțiile dezvoltate concurs real de infracțiuni și concurs formal de infracțiuni.^[22] Prezentăm spre ilustrare un exemplu contextual: „În cazul îmbinării recidivei și a concursului de infracțiuni, instanța de judecată va stabili inițial pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, ținând cont de prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal, ulterior va stabili pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal”.^[23]

Paralel, în literatura de specialitate se atestă și un alt traseu interdomenial. Este vorba de termenul recidivă, pe care, inițial, îl găsim utilizat în terminologia juridică, având semnificația de „săvârșire de către o persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate”^[24]. Exemplele infra completează această afirmație: „Până la soluționarea problemei privind aplicarea pedepsei pentru recidivă de infracțiuni, judecătorul trebuie să cerceteze minuțios circumstanțele care confirmă sau infirmă existența recidivei de infracțiuni”^[25]. Sub acțiunea demersului semasiologic (fenomenul de metonimie) are loc transferul acestuia în terminologia medicală. În acest domeniu, recidiva se referă la „reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic”. – extrinsec (adj.) (anat.) „situat în afara unui organ”. Termenul devine polisemantic și este un alt exemplu de remodelare conceptuală și de reutilizare interterminologică a lexemelor.

În științele juridice identificăm și verbul a rediciva „a comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni”. Prin extensiune, se formează și termenul recidivist (recidivant) – persoană care repetă aceeași greșeală sau persoană care se află în stare de recidivă.^[26]

După cum a mai fost menționat, „o particularitate distinctivă a procesului de reterminologizare o constituie faptul că unitatea terminologică nou formată poate fi introdusă concomitent în diferite domenii de specialitate. Acești termeni sunt denumiți termeni interdisciplinari”^[27].

Este important să evidențiem rolul semanticii în definirea și interpretarea termenilor juridici, precum și influența asupra clarității și coerenței legislației. De asemenea, anumite procedee semantice, cum ar fi definițiile precise și distincțiile semantice, pot contribui la evitarea ambiguității în textele legale. O abordare riguroasă și detaliată a acestor aspecte va oferi o perspectivă profundă asupra importanței formării limbajului juridic.

Reterminologizarea termenilor în limbajul juridic are o importanță incontestabilă din mai multe perspective. Menționăm câteva dintre acestea:

– Claritate și accesibilitate: Prin redefinirea și simplificarea terminologiei juridice, se îmbunătățește înțelegerea și accesibilitatea legilor și drepturile cetățenilor. Acest lucru este esențial pentru asigurarea că cetățenii pot să înțeleagă în mod corect prevederile legale care interferează viața de zi cu zi.

– Evitarea ambiguității și a erorilor de interpretare: Utilizarea unui limbaj juridic clar și precis contribuie la reducerea ambiguității și a divergențelor de interpretare a legilor sau a documentelor legale. Acest lucru poate preveni litigiile inutile și poate consolida coerența în interpretarea și aplicarea legii.

– Adaptarea la schimbările sociale și tehnologice: Reactualizarea termenilor juridici pentru a reflecta noi realități sociale și tehnologice este esențială pentru menținerea relevanței și eficacității sistemului juridic. Acest proces permite adaptarea rapidă și corectă la evoluțiile societale și tehnologice.

– Consolidarea încrederii în sistemul juridic: Prin promovarea transparenței și coerenței în limbajul juridic, se consolidează încrederea publicului în sistemul juridic. Cetățenii percep un sistem juridic clar și accesibil ca fiind echitabil și mai eficient în protejarea drepturilor lor.

În concluzie, reterminologizarea termenilor în limbajul juridic nu doar simplifică comunicarea și înțelegerea dreptului, dar contribuie și la consolidarea transparenței și coerenței în sistemul juridic, având un impact pozitiv asupra tuturor actorilor implicați în procesul juridic.

Bibliografie:

1. BIDU-VRĂNCEANU, A., Lexicul specializat în mișcare. De la dicționare la texte. București: Editura Universității din București, 2007, ISBN: 9737373367.

2. BÎRSAN, S., Dinamica terminologiei economice în limba română (domeniul financiar-bancar) Chișinău: ASEM, 2006, ISBN 978-9975-75-017-2.

3. CABRÉ, M.T., Theory, methods and applications. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company, 1999, disponibil la: https://humanities.studiamsu.md/wp-content/uploads/2022/01/14.-p.-105-113-1.pdf.

4. CAZAN, O., Procedee de formare a terminologiei juridice românești. Ianua. Revista Philologica Romanica, 2009, Vol. 9. ISSN 1616-413X.

5. CEPRAGA, L., Studiu asupra terminologiei managementului economic în limba română, Chișinău: ASEM, 2006, 279 p. ISBN 978-9975-75-023-3.

6. COJOCARU, R., Trăsăturile definitorii şi formele concursului de infracţiuni potrivit Codului penal al Republicii Moldova, disponibil la: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/5.Trasaturile%20definitorii%20si%20formele%20concursului%20de%20infractiuni.pdf.

7. COTEANU, I., Limba română contemporană: Vocabularul. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1985, disponibil la: https://humanities.studiamsu.md/wp-content/uploads/2022/01/14.-p.-105-113-1.pdf.

8. DICȚIONAR EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE, https://dexonline.ro/definitie/cumul.

9. DICȚIONAR JURIDIC (online), https://legeaz.net/dictionar-juridic/concurs-de-infractiuni.

10. GHID CU PRIVIRE LA APLICAREA PEDEPSEI, Chișinău: 2014, disponibil la: https://crjm.org/wp-content/uploads/2015/01/Ghid-cu-privire-la-aplicarea-pedepsei.pdf.

11. LUCA, A., Terminologizarea, determinologizarea și reterminologizarea în limba română (în baza lexicului sportiv), Chișinău: 2019, disponibil la: https://edu.asm.md/sites/default/files/Rezumat%20LUCA%20rom..pdf.

12. MINCU, E., Sistemul terminologic medical: modelare şi remodelare, disponibil la: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/30-36.pdf.

13. NICHITA, C., O diacronie a cazurilor de reterminologizare în triada: inteligența emoțională – inteligența cognitivă – inteligența artificială, disponibil la: https://philologia.ifr.md/archive/2_2023/9_Cristina_Nichita_Procedeul.pdf.

14. RADU, Z., VULPE, A., Extinderea semantică și impactul ei asupra limbajului social-politic. In: Lexic comun / Lexic specializat. Analele Universității „Dunărea de Jos” din Galați. Fascicula XXIV, Anul V, 2012, nr. 2 (8), p. 53-58. ISSN 1844-9476.

15. SERVICIUL FISCAL DE STAT, disponibil la: https://sfs.md/ro/ordinele-de-baze-de-date-de-generalizare/753.

16. Nastas A., Cernomoreț S. Criminologie: Tratat. București: ProUniversitaria, 2024, ISBN 978-606-26-1562.