Traficul de ființe umane – mit sau realitate în Republica Moldova?

INTRODUCERE

În ultimele decenii, crima organizată transfrontalieră s-a globalizat și a devenit una dintre principalele puteri economice și armate ale lumii; astfel, putem considera acest fenomen o ameninţare chiar și la adresa siguranţei naţionale.

Evoluţia unei societăţi și schimbările determinante ce au loc în cadrul acesteia sunt de natură să permită apariţia şi extinderea unor fapte antisociale, ce trebuie cunoscute şi studiate în vederea limitării şi combaterii lor, prevenirii şi contracarării.

Criminalitatea transfrontalieră împiedică procesele paşnice de progres al naţiunilor, afectează liniştea şi siguranţa cetăţenilor. Cu toate eforturile depuse, nici cele mai avansate state din punct de vedere economic, tehnic, tehnologic şi pe alte planuri nu s-au dovedit invulnerabile la noi ameninţări şi pericole.^[1]

În ordinea de idei expusă supra, atragem atenția asupra traficului de ființe umane, care este un fenomen complex, abordat din perspectiva criminalității organizate transnaționale, dar și o încălcare gravă a drepturilor omului, care, în continuare afectează statele din întreaga lume, inclusiv Republica Moldova.

Pericolul social și formele de manifestare a infracțiunii de trafic de ființe umane determină necesitatea realizării studiilor privind elementele conținutului constitutiv al infracțiunii în cauză.

Traficul de persoane reprezintă recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare de recurgere sau prin recurgere la forţă ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăţi ori avantaje pentru a obţine consimţământul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării. Această definiție internaţională și comprehensivă a traficului de fiinţe umane a se regăsește în reglementările naționale și internaționale a mai multor state.

Republica Moldova și-a asumat un șir de obligaţii cu privire la combaterea traficului de ființe umane, semnând și ratificând convenţii internaţionale şi regionale în acest sens, cum ar fi Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor (Protocolul de la Palermo), Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane și Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate.

În temeiul celor relatate anterior, Republica Moldova s-a aliniat la standardele internaționale în materia luptei și combaterii traficului de ființe umane, cu referire la: prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane; asigurarea protecţiei şi asistenţei victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane; colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile necomerciale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane; cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale competente în domeniu.

În special, atragem atenția asupra prevederilor Convenţiei Consiliului Europei privind Lupta împotriva Traficului de Fiinţe Umane^[2] care reprezintă produsul muncii Consiliului Europei, având scopul de a preveni traficul de ființe umane, a proteja victimele traficului, a incrimina traficanții și a promova coordonarea acțiunilor naționale și colaborarea internațională.

Convenția definește traficul de fiinţe umane, drept o combinație de trei elemente:

1. acțiune: recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane;

2. prin folosirea anumitor mijloace: amenințare sau folosirea forței ori a altor forme de coerciție, răpire, fraudă, înșelătorie, abuz de putere sau de o poziție de vulnerabilitate, sau acordarea ori primirea de plăți sau beneficii pentru obținerea consimțământului ca o persoană să dețină controlul asupra altei persoane;

3. în scopul exploatării: cel puțin, exploatarea prostituției celorlalți sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forțate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea sau prelevarea de organe.

Republica Moldova a fost prima ţară care a ratificat şi a promovat intens Convenţia respectivă până la intrarea acesteia în vigoare. În acest sens, Republica Moldova a creat un cadrul legal și instituţional de prevenire şi combaterea acestui fenomen, iar eforturile sunt coordonate de Comitetul Național Antitrafic.

Atingerea acestor obiective de către țara noastră consolidează eforturile statelor în lupta cu prevenirea și combaterea infracțiunii traficului de ființe umane. Mai mult ca atât, aceste obiective se realizează în temeiul principiilor unui stat de drept, precum: respectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului; respectarea interesului superior al copilului; confidenţialitatea informaţiei cu privire la viaţa privată a victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane; legalitatea; accesul liber la justiţie; nediscriminarea; abordarea multidisciplinară şi intersectorială; accesul necondiţionat la protecţie şi asistenţă pentru victimele traficului de fiinţe umane; abordarea egală a tuturor formelor şi tipurilor de trafic naţional sau transnaţional de fiinţe umane, legat sau nu de crima organizată; cooperarea internațională etc.[br_fnoteUP 3]

Totuși, în pofida tuturor eforturilor internaționale și naționale, fenomenul traficului de ființe umane încă este prezent la nivel național, iar Republica Moldova rămâne a fi o țară de origine, tranzit sau destinație.

CONȚINUT

Drept urmare a alinierii Republicii Moldova la standardele internaționale, în legea penală au fost introduse articole privind traficul de fiinţe umane, faptele comise împotriva persoanelor adulte fiind prevăzute la art. 165 Cod penal, iar cele împotriva copiilor – la art. 206 Cod penal.

Luând în considerare caracterul complex al faptei prejudiciabile din contextul traficului de fiinţe umane, obiectul juridic special al acestei infracţiuni este, de asemenea, unul complex:

• obiectul juridic principal al infracţiunii prevăzute la art. 165 Cod penal al Republicii Moldova îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei.

• obiectul juridic secundar al traficului de fiinţe umane îl formează relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală, sănătatea, libertatea sau inviolabilitatea sexuală, viaţa persoanei sau alte valori sociale.^[4]

Potrivit prof. Botnaru Gh., Bujor V., Bejan O., obiectul juridic special al traficului de fiinţe umane este format din relaţiile sociale cu privire la libertatea persoanei, care la rândul ei include: libertatea fizică (adică, libertatea de a se deplasa, de a determina locul aflării sale etc.) și libertatea psihologică care presupune lipsa oricărei presiuni psihice, îndreptată la schimbarea comportamentului persoanei.^[5]

Potrivit Codului penal al Republicii Moldova, recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane adulte, cu sau fără consimţămîntul acesteia, în scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale, al exploatării prin muncă sau servicii forţate, al practicării cerşetoriei, al însuşirii ajutoarelor, indemnizaţiilor sau prestaţiilor sociale, al folosirii ilegale în testări sau experimente medicale ori ştiinţifice, al exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, al folosirii în conflicte armate ori în activităţi criminale, al prelevării organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane, precum şi al folosirii femeii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere.^[6]

Cu referire la subiectul acestei infracțiuni este de două feluri și anume: subiectul activ (făptuitorul) și subiectul pasiv (victima).^[7]

După cum urmează, subiectul activ poate fi orice persoană fizică ce îndeplineşte condiţiile generale de răspundere penală, cu referire la art. 50-52 Cod penal (temeiurile răspunderii penale, componența infracțiunii etc.). În acest sens, victima infracţiunii prevăzută la art. 165 Cod penal al Republicii Moldova poate fi doar persoana fizică care a împlinit vârsta de 18 ani.

Potrivit doctrinei de drept penal, în cazul acestui tip de infracțiune participaţia este posibilă sub forma instigării şi a complicităţii. În contextul acţiunii adiacente de la art. 165 alin. (1) lit. c) Cod penal al Republicii Moldova, subiectul are calitatea specială de persoană cu funcţie de răspundere reprezentând autoritatea publică centrală sau locală. În conformitate cu art. 123 Cod penal al Republicii Moldova, aceasta reprezintă persoana căreia, într-o instituţie, întreprindere, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice.

Altfel spus, practica judiciară denotă faptul că pot fi complici la infracţiunea traficului de ființe umane şi funcţionari ai structurilor autorităţilor publice (poliţişti, vameşi, funcționari ai serviciilor de documentare a persoanelor etc.), care se abţin cu intenţie atunci când au suspiciuni motivate, să întreprindă măsuri în vederea stopării activităţii infracţionale a traficanţilor, deşi, în virtutea atribuţiilor de serviciu, ei sunt obligaţi să reacţioneze împotriva acţiunilor de acest gen.

Cele susținute anterior, vin să reconfirme prevederilor legale ale Legii nr. 241/2005, având în vedere că persoanele fizice care participă la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de trafic de fiinţe umane sunt trase la răspundere penală conform Codului penal. Respectiv, în cazul persoanelor fizice (subiect activ al infracțiunii de trafic de ființe umane) se aplică formele şi procedeele de investigare şi urmărire penală prevăzute de legislaţia internaţională şi naţională pentru astfel de infracţiuni.

În raport cu subiectul activ, subiectul pasiv (victima) nu este calificat, putând fi orice persoană care este supusă acțiunii de traficare. Mai mult ca atât, victima acestei infracțiuni poate fi atât o femeie, cât şi un bărbat (copil sau adult). Dacă persoana traficată are vârsta mai mică de 18 ani fapta este încadrată juridic în baza art. 206 Cod penal – traficul de copii. Astfel, prevederile Legii nr. 241/2005 instituie la art. 27 prezumția de vârstă, care stabilește că în cazul în care nu se cunoaşte vîrsta victimei traficului de fiinţe umane, dar există motive a se considera că victima nu a atins vârsta de 18 ani, se prezumă că victima este copil şi, până la constatarea exactă a vârstei, ea va fi tratată drept copil, aplicându-i-se toate măsurile speciale de protecţie prevăzute de legislația Republicii Moldova.^[8]

De asemenea, în raport cu subiectul activ al traficului de ființe umane (fie persoană fizică sau juridică), victima traficului de fiinţe umane este absolvită, în condiţiile legislaţiei în vigoare, de răspundere penală, contravenţională sau civilă pentru acţiunile pe care le-a săvârşit în legătură cu statutul de victimă dacă aceste acţiuni cad sub incidenţa Codului penal, Codul contravenţional al Republicii Moldova sau a Codului civil al Republicii Moldova.

Indiferent de orgininea, naționalitatea, rasa, vârsta victimei traficului de ființe umane, legiuitorul moldav instituie obligația autorităților publice locale și centrale naționale de a asigura protecţie şi asistenţă tuturor victimelor acestei infracțiuni ale traficului de fiinţe umane.

În acest sens, alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 241/2005 stabilește expres că Republica Moldova acordă protecţie şi asistenţă străinelor victime ale traficului de fiinţe umane la repatrierea benevolă a acestora în ţara de origine, în regim de urgenţă şi asigură transportarea în deplină securitate a acestora până la frontiera de stat a Republicii Moldova, dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel. Victima traficului de fiinţe umane nu poate fi repatriată sau expulzată în ţara de origine sau într-un stat terţ dacă, în urma aprecierii riscului şi securităţii, s-au constatat motive de a presupune că securitatea ei sau a familiei sale este în pericol.

Legislaţia penală a Republicii Moldova nu prevede drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei consimţămîntul victimei, iar pentru unele componenţe de infracţiuni, prevăzute de Codul penal, acesta constituie un semn al infracţiunii.

În conformitate cu Legea privind prevenirea și combaterea traficului de fiinţe umane, nr. 241/2005, consimţământul vitimei traficului de fiinţe umane la exploatări intenţionate nu este relevant atunci când se aplică orice mijloc de constrângere.

Exploatarea persoanei reprezintă abuzul faţă de persoană pentru a obţine un profit, și anume:

a) obligarea de a executa anumite munci sau de a presta servicii prin recurgere la forţă, ameninţări sau prin alte mijloace de constrângere, contrar prevederilor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;

b) ţinerea în sclavie, aplicarea anumitor practici similare sclaviei sau recurgerea la alte procedee pentru privarea de libertate;

c) obligarea la practicarea prostituţiei, la participarea la reprezentări pornografice în vederea producerii, difuzării și punerii în circulaţie a acestora pe orice cale, achiziţionării, comercializării sau posedării de materiale pornografi ce, practicarea unor alte forme de exploatare sexuală comercială sau necomercială;

e) obligarea la prelevarea de organe sau ţesuturi pentru ori prelevarea de alte părţi componente ale corpului uman;

f) folosirea femeii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere;

g) abuzarea de drepturile copilului în scop de adopţie ilegală;

h) folosirea în conflicte armate sau în formaţiuni militare ilegale;

i) folosirea în activităţi criminale;

j) obligarea de a practica cerșetoria;

k) vânzarea către o altă persoană;

l) obligarea de a desfășura activităţi prin care se încalcă drepturile și libertăţile fundamentale ale omului.^[9]

Potrivit doctrinarilor M. Vidaicu și I. Dolea, în practică este dificil de determinat unde se oprește liberul consimţământ și unde începe constrângerea.^[10] Mai mult ca atât, acești doctrinari estimează că nu poate fi vorba de trafic de ființe umane în sensul strict al termenului, atunci când persoanele cunosc riscurile la care se expun și persistă dorinţa lor de a emigra. În același timp, chiar dacă o persoană dorește să emigreze pentru a găsi de lucru și, eventual, pentru a se prostitua, nu înseamnă că aceasta consimte să fie supusă violenţei sau abuzurilor de toate felurile. Sintagma „chiar și cu consimţămîntul persoanelor” se referă la faptul că persoanele pot sau nu consimţi cu organizarea transportului lor sau a migraţiei lor: în cele două cazuri este vorba de traficul de fiinţe umane. La începutul procesului, absenţa sau prezenţa consimţământului nu sunt factori determinanţi, indiferent de dificultatea de a proba un astfel de consimţământ.

Respectiv, cele menționate supra, sunt în concordanță cu practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, întrucât traficul de fiinţe umane, la fel ca şi sclavia, prin natura şi scopul de exploatare, este bazat pe exercitarea puterii ataşate dreptului de proprietate; acesta tratează fiinţele umane în calitate de produse care pot fi cumpărate şi vândute şi impuse cu forţa să lucreze; implică supravegherea îndeaproape a activităţilor victimei, ale cărei mişcări adesea sunt limitate și implică folosirea violenței și a amenințărilor asupra victimei.

În continuare, pct. 12 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane și traficul de copii^[11], privitor la forma şi tipul vinovăţiei manifestate în raport cu infracţiunea prevăzută la art. 165 C. pen. al Republicii Moldova, se arată că latura subiectivă a traficului de fiinţe umane se caracterizează prin intenţie directă.

Potrivit art. 17 Cod penal al Republicii Moldova, aceasta înseamnă că făptuitorul îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al faptei de trafic de fiinţe umane, prevede şi doreşte săvârşirea acesteia.

Cu referire la latura obiectivă, după cum am menționat și supra, presupune recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea persoanei.

Cu privire la prima din aceste modalităţi – recrutarea victimei, în pct. 3.1 al Hotărârii Plenului nr. 37/2004 se menţionează că recrutarea în scopul traficului de fiinţe umane presupune atragerea persoanelor prin selecţionare într-o anumită activitate determinată de scopurile stipulate în art. 165 (…) C. pen. al Republicii Moldova. La recrutare nu au importanţă împrejurările în care a avut loc recrutarea: în locurile de odihnă; prin reţele neconvenţionale; prin oferirea locurilor de muncă sau studii; prin încheierea unei căsătorii fictive etc. Mijloacele de recrutare pot fi efectuate prin constrângere, răpire, înşelăciune parţială sau totală etc.

Recrutarea victimei, ca modalitate a acţiunii principale ar consta din următoarea activitate, cu următoarele condiţii:

1) atragerea, angajarea, năimirea, racolarea (prin selectare) a victimei;

2) înaintarea ofertei către victimă de a-şi da consimţământul la realizarea asupra ei a unei tranzacţii cu caracter patrimonial (atunci când recrutarea victimei nu este însoţită de înşelăciune, caz în care făptuitorul imită încheierea unei tranzacţii conforme cu legea);

3) recrutarea victimei reprezintă activitatea de început, etapa iniţială, după care vor urma transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea persoanei.^[12]