Impozitarea microîntreprinderilor în România. Strategie fiscală sau fiscalitate conjuncturală?

1. Întreprinderile mici și mijlocii în economia actuală

Întreprinderile mici și mijlocii sau IMM-urile (Small and medium-sized enterprises – SMEs) reprezintă 99 % dintre întreprinderile din Uniunea Europeană, asigurând manifestarea spiritului antreprenorial și a liberei inițiative în spațiul european. Cu cei aproximativ 100 milioane de angajați, asigură mai mult de 2/3 din locurile de muncă din Uniune și operează preponderent la nivel național, puține dintre ele fiind angajate în activități economice transfrontaliere. Având în vedere importanța lor din punct de vedere social, economic, concurențial și fiscal, IMM-urile fac obiectul normelor europene în domenii precum fiscalitate, concurență și ajutoare de stat ori dreptul societăților comerciale. Totodată, au fost adoptate directive privitoare la efectuarea plăților, facturarea electronică, participarea IMM-urilor la achizițiile publice, reducerea obligațiilor de raportare financiară și a sarcinilor administrative pentru a sprijini creșterea eficienței acestora.

Comisia CE a adoptat Recomandarea 2003/361/CE privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, oferind un cadru care să asigure coerență între legislațiile statelor membre. Definiția este importantă pentru că se pune problema politicilor Uniunii în această materie, inclusiv cea privind accesarea fondurilor structurale și de cercetare de către aceste întreprinderi și, în acest context, pe baza ei se stabilește eligibilitatea la accesarea fondurilor europene. În anul 2008 Comisia a adoptat Small Business Act (SBA), document care stabilește un set de 10 principii menite să ghideze atât instituțiile europene, cât și statele membre în stabilirea unor politici de sprijinire a IMM-urilor^[1].

Având în vedere că una dintre cele mai spinoase probleme cu care se confruntă acești operatori economici este accesul la sursele de finanțare, în anul 2011 Comisia elaborează Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor^[2], stabilind ca surse de finanțare pentru IMM-uri trei fonduri importante: COSME care privește garantarea împrumuturilor și are un buget de 1,4 miliarde euro, ORIZONT 2020 care privește cercetarea/inovarea și are un buget de 3,8 miliarde euro și Europa creativă care vizează cultura și audiovizualul și are un buget de 2,4 miliarde euro. Acest plan a fost urmat de diversificarea ofertei de finanțare pentru IMM-uri de către Banca Europeană de Investiții (BEI) și Fondul European de Investiții (FEI). Totodată, Comisia Europeană prin Actul privind piața unică II, adoptat în 2012, a stabilit Acțiunea cheie 6: Stimularea investițiilor pe termen lung în economia reală prin facilitarea accesului la fondurile de investiții pe termen lung care prezintă angajamentul acesteia de a asigura utilizarea fondurilor structurale ca soluție la problema finanțării^[3].

Cea mai recentă inițiativă o reprezintă Comunicarea Comisiei Europene din decembrie 2023 care prevede un pachet de măsuri de sprijinire a IMM-urilor care include: un Regulament pentru întârzierile la plată, o Directivă pentru simplificarea impunerii și un Set de măsuri care să reducă birocrația și să crească accesul la finanțare și forță de muncă specializată/calificată^[4].

România urmează politicile Uniunii privitoare la IMM-uri, adaptându-și legislația și stabilind mecanisme de sprijin^[5] pentru acestea în concordanță cu normele și practicile europene.

În acord cu definiția dată de Comisie IMM-urilor în Recomandarea nr. 2003/361/CE, Legea nr. 346/2006 privind stimularea înființării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii definește IMM-urile după cum urmează:

,,Art. 4. – (1) Întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică, în funcţie de numărul mediu de salariaţi şi de cifra de afaceri anuală netă sau activele totale pe care le deţin, în următoarele categorii:

a) microîntreprinderi – au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane euro, echivalent în lei;

b) întreprinderi mici – au între 10 şi 49 de salariaţi şi realizează o cifra de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane euro, echivalent în lei;

c) întreprinderi mijlocii – au între 50 şi 249 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro.”

În ceea ce privește impozitarea veniturilor persoanelor juridice, Codul fiscal reglementează impozitul pe profit, în cotă de 16%, și impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în cote de 1% și 3%, acesta din urmă fiind mai favorabil contribuabililor din perspectiva cotelor aplicabile. Cu toate acestea, având în vedere regimul veniturilor și al cheltuielilor stabilit de Codul fiscal în cazul celor două impozite, pentru întreprinderile cu cheltuieli mari, preponderent de producție, mai favorabilă este aplicarea impozitului pe profit. Iată de ce este important dacă unul sau altul dintre aceste impozite este obligatoriu sau opțional.

Pentru că fiscalitatea este alături de finanțare un punct de maxim interes pentru orice operator economic și cu atât mai mult pentru microîntreprinderi, prezentăm în continuare evoluția reglementării impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, precum și reglementarea actuală.

2. Impozitarea microîntreprinderilor în retrospectivă

În accepțiunea Codului fiscal, în toate reglementările care au fost în vigoare până în prezent, microîntreprinderea a fost definită ca fiind o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ anumite condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent.

De-a lungul timpului condițiile au vizat activitățile desfășurate, capitalul social, numărul de salariați ai societății comerciale, nivelul veniturilor realizate, solvabilitatea și conformarea la legislația fiscală.

Cât privește activitățile desfășurate, anumite activități au fost fie exceptate de la aplicarea dispozițiilor referitoare la impozitul pe veniturile microîntreprinderii, lor fiindu-le aplicabile dispozițiile referitoare la impozitul pe profit, fie condiționate de anumite criterii precum venituri realizate ori proveniența lor. Este vorba, în principiu, despre activități bancare, asigurări, reasigurări și intermediere în asigurări și reasigurări, piață de capital, consultanță și management, activități de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor de petrol şi gazelor naturale, jocuri de noroc, HORECA. Observăm că este vorba despre activități care presupun, de regulă, o anumită anvergură financiară ori acest tip de impozit se dorește a proteja microîntreprinderile.

Condițiile referitoare la capitalul social au vizat într-o primă etapă excluderea de la aplicarea acestui impozit a persoanelor juridice în care capitalul este deținut de stat ori unitățile administrativ-teritoriale, în timp adăugându-se reglementări referitoare la titularii fracțiunilor de capital astfel încât să nu se uzeze abuziv de reglementarea favorabilă a impozitării microîntreprinderilor prin înființarea mai multor societăți comerciale care ar putea fi calificate astfel, eludând aplicarea dispozițiilor privitoare la impozitul pe profit.

Numărul de salariați pe care-i are persoana juridică a fost luat în considerare de-a lungul timpului, de la niciun salariat la 1 sau mai mulți salariați, acest număr fiind corelat de regulă cu cotele de impozitare, dorindu-se stimularea creșterii gradului de ocupare a forței de muncă. Prin salariat se înțelege, persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru îndeplinirea condițiilor referitoare la salariați, Codul fiscal a fost modificat sau completat succesiv cu norme referitoare la norma întreagă sau timp parțial, perioadele de suspendare a contractelor individuale de muncă ori termenele până la care condiția referitoare la salariați trebuie îndeplinită.

Veniturile realizate, respectiv plafonul avut în vedere pentru ca o persoană juridică să fie calificată microîntreprindere, au fost modificate de mai multe ori, fie în sensul majorării, fie în sensul reducerii. Astfel, Codul fiscal a stabilit succesiv, spre exemplu, după depășirea perioadei de criză economico-financiară, următoarele plafoane:

• 2013 – 65.000 euro

• 2015 – 100.000 euro

• 2017 – 500.000 euro

• 2018 – 1.000.000 euro

• 2019 – 500.000 euro

Creșterea plafonului a vizat creșterea numărului de societăți comerciale, de regulă societăți cu răspundere limitată, beneficiare ale reglementărilor privitoare la impozitul pe venitul microîntreprinderilor și consolidarea acestui sector. Creșterea plafonului veniturilor la 1.000.000 de euro a lărgit atât de mult sfera beneficiarilor încât am putea să ne întrebăm dacă atât de prospere au devenit microîntreprinderile încât să se impună mărirea plafonului sau dacă firmele beneficiare mai sunt oare realmente microîntreprinderi? Desigur, nu uităm că vorbim despre economia României, chiar dacă este adevărat că în perioadele respective țara noastră a avut performanțe economice notabile.

Solvabilitate și conformare. Codul fiscal a exceptat constant de la aplicarea acestui impozit persoanele juridice aflate în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în Registrul Comerțului sau la instanțele judecătorești și, mai nou, pe cele care nu se conformează legislației financiare, fiscale și contabile prin nedepunerea situațiilor financiare, potrivit legii.

Regulile de aplicare, de intrare sau ieșire din sistemul aplicării acestui impozit, caracterul opțional sau obligatoriu al acestuia, dar și cotele au constituit și ele în mod constant obiect al modificărilor. Cotele au variat între 1% și 3%, în diferite variante și combinații, cu diferite condiționări, adesea în funcție de numărul de salariați și, mai nou, în funcție de nivelul veniturilor realizate și tipul activității desfășurate. Condiționarea cotei în funcție de veniturile realizate este o idee generoasă menită să-i protejeze pe cei cu venituri reduse, contribuind cu această măsură fiscală la rămânerea lor pe piață, dar există și pericolul diminuării bazei impozabile pentru a beneficia de cota mai mică.

Putem observa că unele modificări au fost impuse de realitatea mediului de afaceri, dar putem lesne să ne dăm seama că altele au intervenit ca urmare a nevoilor bugetare sau ca urmare a impactului financiar redus al normelor existente. Putem conchide că Titlul III al Codului fiscal referitor la microîntreprinderi a cunoscut o dinamică permanentă care, sub numeroase aspecte, coroborate și cu alte modificări legislative, fac viața grea antreprenorilor din România, mulți dintre ei simțindu-se pe nisipuri mișcătoare atunci cănd vine vorba despre stabilitate și predictibilitate fiscală, condiție importantă a eficienței lor.

3. Definiția microîntreprinderii în lumina Codului fiscal 

Sintetizând^[6] dispozițiile art. 47 alin. (1) Cod fiscal, putem afirma că micoîntreprinderea este persoana juridică română care îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

• a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 500.000 de euro, cursul de schimb folosit pentru calculul echivalenței fiind cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile^[7]; veniturile realizate de persoana juridică analizată se cumulează cu veniturile realizate de întreprinderile legate^[8];

• capitalul social este deținut de alte persoane decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;

• nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în Registrul Comerțului sau la instanțele judecătorești;

• realizează venituri în proporție de peste 80% din alte activități decât cele de consultanță și management, cu excepția activităților de contabilitate, audit financiar și consultanță în domeniul fiscal;

• are cel puțin 1 salariat^[9]; persoanele juridice nou înființate pot opta pentru impozitul pe venitul microîntreprinderii dacă această condiție este îndeplinită în termen de 30 de zile de la data înregistrării în Registrul Comerțului;

• în cazul în care există asociați care dețin direct sau indirect mai mult de 25% din titlurile de participare sau drepturile de vot, persoana juridică este stabilită ca fiind cea care va fi impozitată ca microîntreprindere;

• a depus situațiile financiare, potrivit legii.

4. Regulile aplicabile impozitului pe venitul microîntreprinderilor în anul 2023

Dreptul de opțiune între impozitul pe venitul microîntreprinderilor și impozitul pe profit. Potrivit dispozițiilor art.47 alin. 1 Cod fiscal, aplicabile de la 1.01.2024, impozitul pe venitul microîntreprinderilor este opțional, astfel încât persoanele juridice române care îndeplinesc condițiile precizate mai sus la data de 31 decembrie^[10] pot opta să plătească anul următor acest impozit. De reținut este că opțiunea nu poate fi exercitată în cursul anului fiscal, ci numai la sfârșitul acestuia pentru anul următor ceea ce este și firesc întrucât condițiile microîntreprinderii trebuie îndeplinite la data de 31 decembrie. Opțiunea se comunică organelor fiscale competente până la data de 31 martie inclusiv a anului pentru care se plăteşte impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.

Excludere de la beneficiul opțiunii. O serie de persoane juridice nu se pot prevala de această formă de impozitare a veniturilor, după cum urmează [art. 47 alin. (3)]:

a) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;

b) Fondul de compensare a investitorilor;

c) Fondul de garantare a pensiilor private;

d) Fondul de garantare a asiguraților;

e) entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridică;

f) bănci;

g) asigurători, reasigurători și intermediari în activitatea de asigurare, cu excepția intermediarilor secundari care au realizat venituri din activitatea de distribuţie de asigurări/reasigurări în proporţie de până la 15% inclusiv din veniturile totale;

h) persoana juridică care desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc;

i) persoana juridică care desfăşoară activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor de petrol şi gazelor naturale.

Acestora li se vor aplica dispozițiile Codului fiscal privitoare la impozitul pe profit.

Totodată, cele din domeniul HORECA, respectiv hotelurile și alte facilități de cazare, restaurantele, unitățile de catering și alte servicii de alimentație, precum și barurile care în cursul anului obțin venituri şi din alte activităţi vor plăti pentru acestea impozit pe profit începând cu trimestrul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

a) realizează venituri din consultanţă şi/sau management în proporţie de peste 20% inclusiv din veniturile totale;

b) desfăşoară activităţile de la art. 47 alin. (3) lit. f) – i), activități pe care le-am precizat mai sus;

c) veniturile din alte activităţi au depăşit echivalentul în lei a 500.000 euro.

Persoana juridică nou-înființată poate opta să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal dacă sunt îndeplinite condițiile privitoare la capital și asociați, iar cea privitoare la salariat este îndeplinită în termen de 30 de zile inclusiv de la data înregistrării în Registrul Comerțului.

Cotele de impozitare. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor va fi aplicat în următoarele cote [art. 51 alin. (1)]:

a) 1% pentru microîntreprinderile care realizează venituri care nu depășesc 60.000 euro inclusiv;

b) 3%, pentru microîntreprinderile care (1) realizează venituri peste 60.000 euro sau (2) care desfășoară ca activități principale sau secundare activități din domeniu IT și HORECA, dar și pentru veniturile obținute de avocați, medici de medicină generală, medici specialiști, stomatologi, precum și pentru veniturile care provin din alte activități referitoare la sănătatea umană.

Ieșire din sistemul de impunere al veniturilor microîntreprinderilor. Microîntreprinderea care a optat pentru impozitul pe venitul microîntreprinderilor va ieși din acest sistem de impunere și va plăti impozit pe profit începând cu trimestrul în care a avut loc modificarea condițiilor.

Baza impozabilă. Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad veniturile neimpozabile prevăzute la art. 53 Cod fiscal.

Microîntreprinderile sunt obligate să țină evidența amortizării fiscale. Este vorba despre cheltuielile aferente achiziționării, producerii și construirii mijloacelor fixe amortizabile, precum și despre investițiile efectuate la acestea și care se recuperează din punct de vedere fiscal potrivit dispozițiilor art. 28 Cod fiscal.

La calculul bazei impozabile sunt incluse cheltuielile făcute pentru achiziționarea aparatelor de marcat fiscale, considerate cheltuieli deductibile. Codul fiscal prevede și cheltuieli deductibile parțial adică cele pentru care se acordă deduceri fiscale. Sunt incluse în această categorie sponsorizările, realizate potrivit Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, modificată și completată, pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult care la data încheierii contractului de sponsorizare sunt înscrise în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale^[11], bursele elevilor școlarizați în învățământul profesional-dual în conformitate cu Legea educației naționale nr. 1/2011, modificată și completată, cheltuielile privind bunuri, mijloace financiare şi servicii acordate Fondului Naţiunilor Unite Pentru Copii – UNICEF, precum şi altor organizaţii internaţionale care îşi desfăşoară activitatea potrivit prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte.

Depunerea declarației fiscale și plata impozitului. Calculul și plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Microîntreprinderile au obligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declarația de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Concluzii

Având în vedere rolul lor revigorant asupra mediului de afaceri, contribuția lor la activitatea economico-financiară, precum și faptul că prin această activitate rezolvă numeroase probleme sociale, IMM-urile ocupă un loc important în strategia socio-economică a Uniunii Europene, dar și în restul lumii^[12].

Ele activează în domenii precum agricultura, zootehnia, activități piscicole, viticole, silvice, reparații autovehicule, industria ușoară, mici activități de producție industrială, transporturi, turism, meserii, servicii, profesii liberale, activități științifice și tehnice, comerț. Sursele lor de finanțare^[13] sunt, în cele mai multe cazuri, veniturile proprii^[14], dar și împrumuturi bancare, leasing, factoring, capital de risc, tranzacții cu titluri de valoare, fonduri și garanții guvernamentale, iar pentru statele membre ale Uniunii, fondurile europene. Intrarea și rămânerea lor pe piață nu este facilă, principalele probleme cu care se confruntă fiind: finanțarea și achiziția de noi tehnologii, managementul logistic^[15], eficiența, competiția și păstrarea clientelei, atragerea de forță de muncă specializată, activitățile de formare și informare, schimbarea frecventă a regulilor jocului sau instabilitatea legislativă, inclusiv a celei fiscale, fiscalitate ridicată, birocrație, lipsa de transparență a instituțiilor publice, corupția, iar pentru Uniunea Europeană, inabilitatea de a absorbi fondurile europene. Din cauza acestor probleme, mai puțin de jumătate din firmele mici nou-înființate reușesc să supraviețuiască mai mult de cinci ani și dintre acestea doar un procent mic se dezvoltă în firme de anvergură. Soluțiile identificate de OECD^[16] și considerate bune-practici în materie de IMM-uri sunt axate pe:

• Sprijin pentru a asigura accesul pe piața națională și internațională,

• Acces la procedura achizițiilor publice pentru a putea încheia și ele contracte cu statul,

• Incluziune financiară prin politici și programe guvernamentale de sprijinire financiară a IMM-urilor, sprijin financiar direct sau garanții guvernamentale, intervenția statului ca intermediar între IMM-uri și bănci, societăți de asigurare, bănci cooperative pentru a asigura condiții avantajoase de creditare și echitate în finanțarea firmelor nou-înființate,

• Fiscalitate – evitarea fiscalității împovărătoare, simplificarea procedurilor,

• Climat economic – stabilitatea legislației și reducerea birocrației,

• Tehnologie – sprijin pentru soluții tehnologice novatoare care să le sporească eficiența,

• Sprijin pentru dezvoltarea activităților locale,

• Organizarea unor acțiuni de formare care să asigure un management de calitate.

În ceea ce privește România, în perioada 2016-2020, numărul IMM-urilor active a cunoscut un trend crescător, numărul cel mai mare fiind înregistrat în regiunea București-Ilfov, iar numărul cel mai mic în regiunea sud-vest Oltenia, diferența dintre aceste zone fiind uriașă, respectiv 148.930 de întreprinderi față de 45.029 în anul 2020. Domeniile în care au fost constituite sunt agricultura, zootehnia, activitățile forestiere, pescuit, acvacultură^[17]. În timp ce numărul microîntreprinderilor a crescut cu 20,8%, ajungând să reprezinte 91% din totalul IMM-urilor, numărul celor mici a scăzut cu aproximativ 2%, iar numărul celor mijlocii a scăzut cu aproximativ 10%. Pandemia, războaiele și criza energetică au creat dificultăți serioase pentru o mare parte a mediului de afaceri astfel încât la finalul anului 2023 peste 60.000 de societăți comerciale au fost radiate^[18], cele mai multe fiind IMM-uri. Anul 2024 a debutat cu un protest masiv al fermierilor și transportatorilor, ale căror cereri se circumscriu problemelor cu care se confruntă în general IMM-urile, respectiv acces dificil la finanțare, fiscalitate excesivă, instabilitate legislativă, dobânzi bancare și prime mari de asigurare, concurența neloială de pe piața românească, toate acestea dovedind insuficiența Programelor și măsurilor guvernamentale în favoarea IMM-urilor, dar și pasivitatea sau ineficiența instituțiilor cu atribuții în domeniile critice, precum Autoritatea de Supraveghere Financiară, Consiliul Concurenței, Poliția, Autoritatea Vamală Română. Protestele din România nu au fost unele izolate în Europa, proteste similare având loc în mai toate statele membre ale Uniunii Europene, fapt care dovedește că raportul critic al Curții de Conturi a UE^[19] la adresa politicilor unionale privind IMM-urile a fost unul corect și că inițiativa Comisiei privind pachetul de măsuri pentru IMM-uri, adoptat în decembrie 2023, este necesar a fi implementat cât mai curând. Aceasta desigur în paralel cu efortul tuturor statelor membre de a găsi soluțiile cele mai potrivite pentru mediul lor antreprenorial.

Dintre toate problemele IMM-urilor, aspectele legate de finanțare, impozitare și stabilitatea legislației sunt cele mai sensibile și necesită soluții rod al unei viziuni pe termen mediu și lung, care să aibă în vedere impactul economic, social și financiar al acestora, soluții care să facă parte din strategii de dezvoltare locală, sectorială etc, nu măsuri izolate, contextuale, conjuncturale, insuficient fundamentate.

Bibliografie

1. Chirescu Alexandra Diana, The analysis of the SMEs situation in Romania, Revista Română de Statistică – Supliment nr. 6 / 2022, https://www.revistadestatistica.ro/supliment/2022/07/analiza-situatiei-imm-urilor-din-romania/;

2. Banca Mondială, Micro, Small and Medium Enterprise (MSME) Finance, https://www.worldbank.org/en/results/2013/04/05/msme-finance-expanding-opportunities-and-creating-jobs CECAR, Peste 60000 de firme au fost radiate în primele 11 luni din 2023, https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/onrc-peste-60000-de-firme-au-fost-radiate-in-primele-11-luni-din-2023-s19751/;

3. Comisia Comunităților Europene, Gândiți mai întâi la scară mică: Prioritate pentru IMM-uri. Un Small Business Act pentru Europa, 26.06.2008, COM (2008)394 final, https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0394:FIN:ro:PDF;

4. Comisia Europeană, Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor, Bruxelles, 7.12.2011 COM(2011) 870 final, https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0870:FIN:RO:PDF;

5. Comisia Europeană, Actul privind piața unică II, Bruxelles, 3.10.2012 COM(2012) 573 final, p. 11, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52012DC0573&from=DE;

6. Curtea de Conturi Europeană, Raport special 02/2020: Instrumentul pentru IMM-uri, https://op.europa.eu/webpub/eca/special-reports/smes-innovation-2-2020/ro/;

7. European Commission, SME Relief Package, Strasbourg, 12.09.2023 COM(2023) 535 fina, https://single-market-economy.ec.europa.eu/document/download/8b64cc33-b9d9-4a73-b470-8fae8a59dba5_en?filename=COM_2023_535_1_EN_ACT_part1_v12.pdf&prefLang=ro;

8. Institutul Național de Statistică, Întreprinderile mici și mijlocii în economia românească. Anul 2021, INS 2023;

9. https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/intreprinderi_mici_si_mijlocii_in_economia_romaneasca_anul_2021.pdf;

10. Katarzyna Kochel, Alicja Przyborowska, Tomasz Raczkowski, Sources of funding and forms of financial support available to SMEs, în Small and medium-sized enterprises in the European Union: development challenges in 2014-2020 perspective, Lodz University of Technology Monographs 2014, https://www.researchgate.net/publication/283153066_Small_and_Medium-Sized_Enterprises_in_the_European_Union_Development_Challenges_in_2014-2020_Perspective#fullTextFileContent;

11. Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, https://economie.gov.ro/vesti-bune-la-final-de-an-meat-anunta-lansarea-a-trei-programe-de-finantare-dedicate-imm-urilor-din-romania/,

12. Națiunile Unite, Micro, Small and Medium Sized Enterprises Day, 27 June, https://www.un.org/en/observances/micro-small-medium-businesses-day;

13. OECD, Small businesses, job creation and growth: facts, obstacles and best practices, https://www.oecd.org/cfe/smes/2090740.pdf;

14. Caio Piza ș.a., The impact of business support services for small and medium enterprises on irm performance in low and middle-income countries, în A Campbell Systematic Review 2016:01, https://www.researchgate.net/publication/272814112_The_Impact_of_Business_Support_Services_for_Small_and_Medium_Enterprises_on_Firm_Performance_in_Low-_and_Middle-Income_Countries_A_Systematic_Review;

15. S. Chamber of Commerce, The U.S. Chamber Is a Big Champion for Small Business, https://www.uschamber.com/small-business/chamber-works-hard-every-day-for-small-business;

16. The White House, Investing in America Means Investing in America`s Small Businesses, https://www.whitehouse.gov/cea/written-materials/2023/05/01/investing-in-small-businesses/;

17. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, modificată și completată;

18. Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, modificată și completată.