Considerații privind termenul de opțiune succesorală – partea I

1. Noțiuni introductive – definiție, natură juridică, domeniul de aplicare

Definim termenul de opțiune succesorală ca fiind acea perioadă de timp în interiorul căruia succesibilul își exercită dreptul său de opțiune succesorală, fie în sensul acceptării moștenirii, fie în sensul renunțării la moștenire. Potrivit art. 1103 alin. (1) C. civ., dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. Așa cum s-a subliniat în doctrină^[1], conținutul dreptului se epuizează odată cu alternativa pe acesta o descrie, fie se acceptă succesiunea, fie se renunță la ea.

Discuțiile din doctrină de-a lungul timpului cu privire la natura juridică a termenului de opțiune succesorală au fost numeroase, iar părerile au fost împărțite^[2]. Natura juridică a termenului de opțiune succesorală este actualmente expres prevăzută în lege. Astfel, potrivit art. 1112 alin. (2) C. civ., prin modificarea ce a fost adusă prin Legea nr. 138/2014, calificarea termenului de opțiune succesorală se face în mod expres, în sensul că acesta este un termen de decădere. Apreciem că ne aflăm în prezența unui termen de decădere de ordine publică, întru­cât interesul ocrotit în acest caz este unul general^[3]. Cu toate că termenul de opțiune succesorală este unul de decădere, aces­tuia i se vor aplica prevederile referitoare la suspendarea și repunerea în termenul de pres­cripție extinctivă, așa cum reiese din art. 1103 alin. (3) C. civ.

Am ajuns la concluzia că ne aflăm în prezența unui termen de decădere de ordine pentru considerentele ce urmează. Distincția între termenele de decădere de ordine publică și termenele de decădere de ordine privată are în vedere natura intereselor protejate. Astfel, în ipoteza termenelor de decădere de ordine publică, interesele protejate sunt interese generale, pe când în ipoteza termenelor de decădere de ordine privată, interesele ocrotite sunt interese private. Apreciem că în privința termenului de opțiune succesorală, ne aflăm în prezența unui termen de decădere de ordine publică, întrucât interesul ocrotit în acest caz este unul general.

Totodată este de menționat că, potrivit art. 2549 alin. (2) C. civ., părţile nu pot însă renunţa, nici anticipat şi nici după începerea cursului lor, la termenele de decădere de ordine publică şi nici nu le pot modifica, micşorându-le sau mărindu-le, după caz. În schimb, potrivit art. 2549 alin. (1) C. civ., când termenul de decădere a fost stabilit prin contract sau instituit printr-o dispoziţie legală care ocroteşte un interes privat, cel în favoarea căruia a fost stipulat ori instituit poate să renunţe, după împlinirea termenului, la beneficiul decăderii. Dacă renunţarea intervine înainte de împlinirea termenului, sunt aplicabile regulile privitoare la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului. Așadar, în ceea ce privește termenul de opțiune succesorală, vom reține că fiind un termen de decădere de ordine publică, acesta nu poate fi modificat, respectiv nu poate fi nici micșorat și nici mărit, prin voința succesibililor^[4].

În ceea ce privește domeniul de aplicare al termenului de opțiune succesorală, arătăm că acesta este aplicabil atât în cazul moștenitorilor legali, cât și în cazul legatarilor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, deoarece textul art. 1103 C. civ. nu face vreo distincție în acest sens. De asemenea, termenul de opțiune succesorală de un an este aplicabil și comunei, orașului sau municipiului ori, după caz, statului, în ipoteza în care vin la moștenire în calitate de legatari universali, cu titlu universal sau cu titlu particular însă dacă entitățile anterior menționate culeg o moștenire vacantă, termenul de opțiune succesorală nu este aplicabil^[5].

2. Începutul termenului de opțiune succesorală

Pentru a stabili care este momentul la care începe să curgă termenul de opțiune succesorală vom arăta că potrivit art. 1103 alin. (1) C. civ., dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. Așadar, ca regulă, momentul la care începe să curgă termenul de opțiune succesorală este reprezentat de data morții. Data deschiderii moștenirii este marcată de momentul morții lui de cuius și aceasta poate fi constatată fizic sau declarată prin hotărâre judecătorească, pentru ipoteza în care constatarea fizică a decesului nu poate avea loc.

Regula anterior menționată în privința începutului termenului de opțiune succe­so­ra­lă se aplică și atunci când succesibilul nu cunoaște componența masei succeso­rale, precum și atunci când succesibilul moștenește în nume propriu sau prin reprezentare. Este important de precizat că întrucât dreptul de opțiune succesorală este recunoscut tuturor persoanelor cu vocație generală la moștenire, nu doar celor făcând parte dintr‑o anumită clasă de moștenitori sau având un grad de rudenie mai apropiat de defunct, rezultă că regula menționată se aplică și succesibilului care are doar vocație generală, chiar dacă nu ar avea și vocație concretă la moștenirea în cauză^[6].

Se impune a preciza că în ceea ce privește începutul termenului de opţiune succesorală, nu au relevanță următoarele împrejurări: data la care decesul a fost înscris în registrul de stare civilă (este posibil ca înregistrarea să fie făcută la altă dată decât cea a decesului)^[7], faptul că succesibilul a luat cunoștință de deces la o dată ulterioară aceleia la care decesul s-a produs și nici împrejurarea că succesibilul în cauză locuiește în altă localitate, fie din țară, fie din străinătate.

3. Suspendarea termenului de opțiune succesorală

Potrivit art. 1103 alin. (3) C. civ., termenului de opțiune succesorală i se aplică prevederile cuprinse în cartea a VI-a referitoare la suspendarea şi repunerea în termenul de prescripţie extinctivă. Aceasta înseamnă că va trebui să identificăm care dintre cauzele generale de suspendare cuprinse în art. 2532 C. civ. au aplicabilitate în privința termenului de opțiune succesorală. Art. 2532 C. civ, enumeră cazurile generale de suspendare a prescripţiei. Astfel, prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:

1. Între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;

2. Între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate;

3. Între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate;

4. În cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară;

5. Cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia;

6. Pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;

7. În cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen;

8. În cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului;

9. În cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;

10. În alte cazuri prevăzute de lege.

Așadar se impune a identifica care sunt cauzele de suspendare a termenului de opțiune succesorală dinrte cauzele generale menționate de legiuitor. Vom concluziona că au aplicabilitate în materia care ne interesează doar prevederile art. 2532 pct. 4, 8 și 9 C. civ.

Cauzele speciale de suspendare în materie succesorală, care sunt reglementate la art. 2533 C. civ. prevăd următoarele: prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. Ea nu curge nici contra moştenitorilor defunctului, cât timp aceştia nu au acceptat moştenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. Prescripţia nu curge, de asemenea, contra moştenitorilor, în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii, de la data acceptării moştenirii şi până la data lichidării ei.

Coroborând prevederile art. 1103 alin. (3) C. civ. cu cele ale art. 2534 C. civ., vom observa că de la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi va relua cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare însă prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat. În alte cuvinte, succesibilul va trebui să își exercite dreptul de opțiune succesorală în intervalul cuprins între diferența între termenul de un an și perioada de timp scursă înainte de a interveni suspendarea, însă fără ca termenul de opțiune succesorală să se împlinească mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat.

4. Concluzii

Prezentul studiu a definit termenul de opțiune succesorală, a clarificat natura juridică a termenului de opțiune succesorală și a identificat domeniul de aplicare al termenului de opțiune succesorală. Am indicat de asemenea momentul de la care începe să curgă termenul de opțiune succesorală. Deși termenul de opțiune succesorală este calificat expres ca fiind un termen de decădere, acestuia i se aplică dispozițiile legale referitoare la suspendarea şi repunerea în termenul de prescripţie extinctivă. Ne-am canalizat, așadar, atenția în a identifica cauzele de suspendare incidente în privința termenului de opțiune succesorală.

Bibliografie:

1. Bacaci Al., Comăniță Gh., Drept civil. Succesiunile, Editura Universul Juridic, București, 2013;

2. Boroi G., Anghelescu C.A., Nicolae I., Fișe de drept civil, Ed. a 7-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2022;

3. Boroi G., Anghelescu C.A., Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2021;

4. Nicolae I., Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016;

5. Nicolae I., Termenul de opţiune succesorală – termen de decădere de ordine publică. Justificare teoretică și consecințe practice, Revista Pandectele Române nr. 2/2017;

6. Kocis J., Vasilescu P., Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016.