Evoluția dreptului procesual al contenciosului constituțional

Autori:

Andrei Ungureanu
Andrei Nastas

INTRODUCERE

Apariţia şi funcţionarea instituţiei controlului constituţionalităţii legilor, în marea majoritate a statelor, inclusiv în Republica Moldova, se realizează printr-un organ special şi specializat numit Curte Constituţională (iar după caz, Tribunal Constituţional, Consiliu Constituţional etc.), a determinat evoluția acestei instituții a dreptului constituțional. Această instituție a dreptului constituțional a determinat, la rândul său, evoluția întregului sistem de drept din Republica Moldova, care este format din ramuri, subramuri și instituții juridice.

Prin urmare, în cadrul sistemului de drept din Republica Moldova și din marea majoritate a statelor lumii, dreptul constituțional este principala ramură de drept, care a determinat crearea a tuturor condițiilor de apariție a unor instituții juridice, precum dreptul procesual a contenciosului constituțional.

Prof. I. Deleanu susține că procesul de instituționalizare a dreptului contenciosului constituțional ține de esența justiției constituționale care se realizează în virtutea legii fundamentale a statului, în virtutea Constituției^[1]. Alături de celelalte autorități publice, justiția constituțională reprezintă o autoritate distinctă, independentă de toate celelalte, care are ca scop fundamental garantarea supremației Constituției etc.^[2]

Un termen tot mai frecvent utilizat în literatura de specialitate franceză este contenciosul constituțional, care face referire la un conflict juridic ce poate fi înțeles în două sensuri:

– Într-un sens larg, acesta cuprinde orice conflict juridic de natură constituțională: contenciosul electorat, conflictele între autorități (denumit și contenciosul separației orizontale a puterii), conflictele între federației și statele membre (denumit și contenciosul separației verticale a puterii) și contenciosul drepturilor și libertăților fundamentale^[3].

– Într-un sens restrâns (cel mai frecvent utilizat în doctrină și practică), contenciosul constituțional se identifică cu procedurile de control al constituționalității, pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, anterior sau posterior intrării în vigoare a legii^[4].

Pornind de la faptul că principiile de drept sunt acele idei conducătoare ale conținutului tuturor normelor juridice, dreptul procesual al contenciosului constituțional a evoluat corespunzător următoarelor principii de activitate ale Curții Constituționale: a) independenței de orice autoritate publică; b) colegialității, c) legalității, d) publicității, e) științei, f) majorității etc.^[5]

MATERIALE ȘI METODE

Dintre metodele științifico-socio-umane, cele care devin complementare, în lucrarea de față, se regăsesc: analiza actelor normative; metoda comparativă; observaţia, metoda examinării istorice. Au impact și metodele de cercetare precum sistematizarea și generalizarea.

REZULTATE OBŢINUTE ŞI DISCUŢII

Întru atingerea scopului studiului de faţă, ne propunem să evidențiem faptul că, în contextul consolidării statului de drept și evoluției dreptului procesual a contenciosului constituțional, se remarcă rolul, locul și statutul Curții Constituționale în raport cu alte autorități ale statului, care la rândul său este unica autoritate de jurisdicţie constituţională din Republica Moldova. Cu referire la structura acestei autorități de jurisdicție constituțională, conform art. 136 alin. (1) și (2) din Constituție și conform art. 6 alin. (1) și (2) a Legii nr. 317/1994 cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituțională a Republicii Moldova este compusă din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani, dintre care: doi judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii.

Structura acestei autorități de jurisdicție constituțională, în stricto senso, este consolidată de preşedintele Curţii Constituţionale care este ales prin vot secret, pentru un termen de 3 ani, cu majoritatea de voturi ale judecătorilor Curţii.

Structura acestei autorități de jurisdicție constituțională, în lato senso, este consolidată de către judecătorii-asistenți, secretariatul și consiliul ștințific-consultativ^[6].

Conform art. 34, alin. (1)-(4) din Legea nr. 317/1994 cu privire la Curtea Constituţională, Secretariatul Curţii Constituţionale: 1) acordă Curţii asistenţă informaţională, organizatorică, ştiinţifică şi de altă natură, 2) organizează audienţa cetăţenilor, 3) examinează în prealabil sesizările Curţii Constituţionale a căror soluţionare de către judecătorii Curţii nu este neapărată, 4) acordă ajutor judecătorilor la pregătirea dosarelor pentru examinare^[7]. În plus, secretariatul Curţii Constituţionale este condus de un şef. Regulamentul secretariatului Curţii Constituţionale, organigrama şi statul lui de funcţii se aprobă de Curtea Constituţională. Personalul Secretariatului Curţii Constituţionale este compus din funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi personal contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei muncii.

Conform art. 35 alin. (1)- (7) din Legea nr. 317/1994 cu privire la Curtea Constituţională, șase Judecătorii-asistenţi asistă preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale în activitatea acestora. Judecătorii-asistenţi trebuie să deţină cetăţenia Republicii Moldova, să aibă domiciliul în ţară, pregătire juridică superioară şi o vechime de cel puţin 10 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior^[8]. Ei sunt angajaţi în funcţie, prin concurs, pe termenul de până la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani. Comisia de examinare se numeşte de Preşedintele Curţii Constituţionale, din 3 judecători, şeful Secretariatului şi alţi funcţionari ai Curţii. Judecătorii-asistenţi sunt asimilaţi cu judecătorii Curţii de Apel şi au acelaşi statut ca şi judecătorii din alte instanţe judecătoreşti. Judecătorii-asistenţi depun jurământul în faţa plenului Curţii Constituţionale în condiţiile prevăzute de Legea cu privire la statutul judecătorului. Depunerea jurământului se consemnează într-un proces-verbal, semnat de Preşedintele Curţii Constituţionale şi de persoana care a depus jurământul. Judecătorilor-asistenţi, în funcţie de vechimea în muncă şi de experienţa profesională, li se conferă, pe viaţă, gradul II şi gradul I de calificare a judecătorilor. Gradele de calificare se conferă judecătorilor – asistenţi la şedinţa plenară a Curţii Constituţionale, după atestarea lor în modul stabilit. Judecătorii-asistenţi beneficiază de imunitate și respectiv nu poate fi numită în funcția de judecător-asistent al Curții Constituționale persoana în privința căreia există interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.

Conform art. 36 alin. (1)-(2) din Legea nr. 317/1994 cu privire la Curtea Constituţională, pe lângă Curtea Constituţională poate fi format un consiliu ştiinţific-consultativ din savanţi şi specialişti practicieni în domeniul dreptului, al cărui regulament se aprobă de Curtea Constituţională^[9].

Cu referire la cele menționate anterior, dreptul procesual al contenciosului constituțional este o instituție a dreptului constituționale care este reglementat de către acel ansamblu unitar de norme juridice constituționale cuprinse prioritar în Constituţie prin care se reglementează relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat. Respectiv normele juridice ale dreptului constituţional reglementează de jure și de facto dreptul procesual a contenciosului constituțional în condiția existenței unui coraport parte-întreg.

Acest lucru îl vom evidenția referindu-ne la actele Curții Constituționale, și anume la categoriile de acte și natura lor juridică. Respectiv, Constituția Republicii Moldova reglementează în general că hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate, iar legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curţii Constituţionale^[10]. În corespundere cu prevederile Legii nr. 317/1994 cu privire la Curtea Constituţională și Codul Jurisdicţiei Constituţionale nr. 502/1995, remarcăm că în general Curtea Constituţională pronunţă hotărâri şi decizii, dar şi emite avize^[11].

Conform Codului Jurisdicţiei Constituţionale, art. 62, prin hotărâre, Curtea Constituţională: a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte; b) interpretează Constituţia; c) confirmă rezultatele referendumurilor republicane; d) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova; e) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie; f) se pronunţă asupra altor cazuri de competenţa sa.

Conform Codului Jurisdicţiei Constituţionale, art. 63, prin avize, Curtea Constituţională se pronunță asupra: a) iniţiativelor de revizuire a Constituţiei; b) circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului; c) circumstanţelor care justifică suspendarea din funcţie a Preşedintelui Republicii Moldova; d) circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova; e) constituţionalităţii unui partid; f) altor cazuri de competenţa sa.

Conform Codului Jurisdicţiei Constituţionale, art. 64, Curtea Constituțională emite decizii în cazul când se pronunță asupra nesoluționării în fond a sesizării. Respectiv, în cazul nesoluţionării în fond a sesizării se pronunţă decizie, care se întocmeşte ca act aparte ori se consemnează în procesul-verbal.

Conform Codului Jurisdicţiei Constituţionale, art. 65, Curtea Constituțională emite dispozițiile sale, care sunt date de către Președintele Curții Constituționale în exercițiul funcției sale^[12].

În ceea ce privește natura juridică a actelor Curții Constituționale, acestea se adoptă în numele Republicii Moldova și produc efect numai pentru viitor. Mai mult ca atât, actele Curţii Constituţionale nu sunt supuse nici unei căi de atac, fiind definitive şi intrând în vigoare la data adoptării. La decizia Curţii, unele acte intră în vigoare la data publicării sau la data indicată în ele. Actele Curţii Constituţionale sunt semnate de Preşedintele Curţii sau de judecătorul care îl înlocuieşte^[13].

CONCLUZII

Curtea Constituţională a Republicii Moldova este reglementată în Titlul V al Constituţiei Republicii Moldova. Prin conţinutul ei, Constituţia are ca obiect reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat, sistemul organelor şi separaţiei puterilor de stat, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. Constituţia are o poziţie deosebită în ierarhia legilor şi a celorlalte acte normative, a tuturor izvoarelor dreptului, întrucât dispune de forţă juridică superioară faţă de toate acestea, şi conţinutul acestora trebuie să fie totodată conform prevederilor Constituţiei. Această înseamnă că nici o dispoziţie dintr-o lege şi din alte acte normative sau izvoare de drept, nu pot contraveni în nici un fel Constituţiei. Deci este vorba de principiile Supremaţiei Constituţiei şi constituţionalităţii legilor, ca trăsături esenţiale a statului de drept.

În acest sens, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat două legi organice la 13 decembrie 1994, Legea cu privire la Curtea Constituţională, iar la 16 iunie 1995, Codul Jurisdicţiei Constituţionale. Aceste două legi organice, împreună cu Constituţia, sunt principalele acte juridice normative care reglementează organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale în Republica Moldova, principiile de activitate, competenţa, subiecţii cu drept de sesizare, statutul judecătorilor, procedura în faţa Curţii Constituţionale etc.

Rezultă că dreptul procesual al contenciosului constituțional este o instituție a dreptului constituționale care este reglementată de către acel ansamblu unitar de norme juridice constituționale cuprinse prioritar în Constituţie, prin care se reglementează relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat. Respectiv, normele juridice ale dreptului constituţional reglementează de jure și de facto dreptul procesual al contenciosului constituțional în condiția existenței unui coraport parte-întreg.

Bibliografie:

[1] Deleanu I., Drept constituțional și instituții politice. Tratat, vol. II.

[2] Cârnaț T. Dreptul Contenciosului Constituțional, Universitatea de Stat din Republica Moldova, Departamentul Drept Public, Chișinău, 2020, Tipografia Print-Caro.

[3] Cernomoreţ S., Impactul cazurilor CEDO contra Moldovei asupra practicii judiciare autohtone de aplicare a legii penale în timp. În: Revista Relaţii Internaţionale Plus, Chişinău 2013, nr. 2, ISSNe 2587-3393.

[4] Cernomoreț S., Nastas A., Ordinea de administrare și de realizare a drepturilor în calitate de obiect al protecției juridico-penale. Conferința științifică națională cu participare internațională „Integrare prin cercetare și inovare”, dedicată aniversării a 75-a a Universității de Stat din Moldova, Ştiinţe Juridice și Economice, 11 noiembrie 2021.

[5] Ceterchi I., Craiovan I., Introducere în teoria generală a dreptului, Bucureşti, Ed. ALL.

[6] Mathieu B., Verpeaux M., Contentieux constitutionnel des droits fondamentaux. Ed. LGDJ, Paris, 2002.

[7] Popa N. Teoria Generală a dreptului.

[8] Constituția Republicii Moldova, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, august 1994, nr. 1, art. 134 alin. (2).

[9] Legea nr. 317/1994 cu privire la Curtea Constituţională, publicată la: 07-02-1995 în Monitorul Oficial Nr. 8 art. 86.

[10] Legea nr. 317/1994 cu privire la Curtea Constituţională, publicată la: 07-02-1995 în Monitorul Oficial nr. 8, art. 86.

[11] Legea nr. 317/1994 cu privire la Curtea Constituţională, publicată la: 07-02-1995 în Monitorul Oficial nr. 8, art. 86.

[12] Legea nr. 317/1994 cu privire la Curtea Constituţională, publicată la: 07-02-1995 în Monitorul Oficial nr. 8, art. 86.

[13] Codul Jurisdicţiei Constituţionale nr. 502/1995, publicat la 28-09-1995 în Monitorul Oficial nr. 53-54 art. 597.