Repere în studiul regimului juridic al arborilor și arbuștilor din afara pădurilor

- august 15, 2023

1. Introducere

Arborii și arbuștii oferă o paletă largă de servicii ecosistemice, în special în mediile urbane, unde aportul acestora la bunăstarea locuitorilor este evident[1], cel mai important și vizibil efect fiind reducerea poluării aerului. S-a apreciat că „în condițiile actuale, este importantă extinderea spațiilor verzi și deschise cu toată infrastructura lor verde și optimizarea utilizării terenului din punct de vedere calitativ și cantitativ”[2].

Reglementarea tăierii și protecției arborilor și arbuștilor constituie o constantă pentru mediul urban, însă prezintă variații cauzate de factori geografici, politici, culturali și fiscali[3].

În România, protecția arborilor și arbuștilor face obiectul unor acte normative specializate, cum ar fi Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecție, republicată[4], cu modificările și completările ulterioare, Legea pomiculturii nr. 348/2003, republicată[5], cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice[6], aprobată prin Legea nr. 49/2011[7], Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, republicată[8], cu modificările și completările ulterioare, cu modificările și completările ulterioare, sau Legea nr. 97/2023 privind protecția arborilor remarcabili[9], care sunt cunoscute deopotrivă doctrinarilor și neofiților, problematica abordată făcând obiect de studiu, iar în timp dezvoltându-se și o bogată jurisprudență; însă, întrucât reunirea într-o structură unitară, sub formă de coduri, în vederea sistematizării și concentrării legislației, a reglementărilor dintr-un anumit domeniu sau dintr-o ramură de drept, subordonate unor principii comune, continuă să penduleze între o recomandare a normelor de tehnică legislativă[10] și un deziderat al profesioniștilor dreptului, o sumedenie de alte prevederi privind protecția arborilor și arbuștilor, apte să producă rezultatul juridic în scopul căruia au fost edictate, sunt condamnate fie la căderea în desuetudine, fie la o existență ștearsă, la periferia dreptului. În tot acest răstimp, necesitatea plantării arborilor și arbuștilor se reflectă în legislație[11].

2. Noțiunile de „arbore” și „arbust”, deși intens uzitate în legislația română[12], nu beneficiază de o definiție legală, motiv pentru care considerăm că sensul acestora va fi cel din limbajul curent[13]. Observăm de asemenea că, fără a defini noțiunile de „pomi” și „arbuști fructiferi”, Legea pomiculturii nr. 348/2003, enumeră în anexa nr. 1 speciile care se cultivă în România.

Ca urmare, considerăm că se impune, în regim de urgență, definirea noțiunilor de „arbore” și „arbust”, precum și alcătuirea unei liste exhaustive a speciilor existente în România, în acest sens reglementarea problematicii speciilor invazive putând să servească ca model. Apreciem ca insuficiente prevederile existente, în prezent, în legislație[14].

3. Protecția arborilor și arbuștilor în legea-cadru a protecției mediului. Art. 62 și 70 lit. f) din Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului[15], aprobată prin Legea nr. 265/2006[16], cu modificările și completările ulterioare, instituie, în sarcina deținătorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se găsesc perdele și aliniamente de protecție, spații verzi, parcuri, garduri vii, obligația întreținerii acestora în scopul îmbunătățirii capacității de regenerare a atmosferei, protecției fonice și eoliene[17], respectiv în sarcina autorităților administrației publice locale, precum și a persoanele fizice și juridice, a obligației de adoptare a elementelor arhitecturale adecvate și a optimizării densității de locuire, „concomitent cu menținerea, întreținerea și dezvoltarea spațiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori și a perdelelor de protecție stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcție ecologică, estetică și recreativă, în conformitate cu planurile de urbanism și amenajarea teritoriului”, în scopul asigurării unui mediu de viață sănătos.

4. Protecția juridică a arborilor și arbuștilor în legislația sectorială de mediu. Legea cadru a apelor, interzice „(…) tăierea arborilor sau arbuștilor de pe terenurile situate în albiile majore ale cursurilor de apă și pe țărmul mării, fără aprobarea autorității de gospodărire a apelor și a organelor silvice de specialitate”, precum și, „în scopul asigurării stabilității și integrității digurilor, barajelor și a altor lucrări de apărare împotriva acțiunilor distructive ale apelor”, „tăierea la ras a perdelelor forestiere de protecție a digurilor și lacurilor de acumulare”[18].

O abordare similară găsim și în art. 21 din Ordonanța de urgență nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere[19], aprobată prin Legea nr. 280/2003[20], care instituie în zona costieră, de-a lungul de-a lungul cursurilor de apă sau al Mării Negre, pentru evitarea spălării nutrienților, zone de protecție necultivate, în care se pot planta „numai arbori, arbuști, gazon și flori”. De asemenea, în zonele supuse eroziunii, se instituie obligativitatea înființării de perdele de protecție din arbori sau arbuști, „în funcție de condițiile locale”.

Art. 2 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților (republicată)[21], cu modificările și completările ulterioare, recunoaște, în conformitate cu dreptul constituțional al fiecărei persoane fizice la un mediu sănătos, „accesul liber pentru recreere în spațiile verzi proprietate publică, dreptul de a contribui la amenajarea spațiilor verzi, la crearea aliniamentelor de arbori și arbuști, în condițiile respectării prevederilor legale în vigoare”.

Pentru protecția și conservarea spațiilor verzi, persoanelor fizice și juridice le incumbă, printre altele, obligația respectării regulilor de apărare împotriva incendiilor pe spațiile verzi, abținerea de la efectuarea de tăieri neautorizate sau de la vătămarea arborilor și arbuștilor, efectuarea transplantării arborilor și arbuștilor numai cu acordul administrației publice locale și al autorităților teritoriale pentru protecția mediului, iar în calitate de proprietarii și administratorii de spații verzi cu arbori și arbuști, obligația realizării măsurilor de întreținere a acestora și asigurarea drenării apelor în exces de pe suprafața spațiilor verzi, în rețeaua de preluare a apelor pluviale[22].

DOWNLOAD FULL ARTICLE

[1] Blaz Klobucar, Johan Östberg, Björn Wiström, Märit Jansson, Residential urban trees – socio-ecological factors affecting tree and shrub abundance in the city of Malmö, Sweden, Urban Forestry & Urban Greening, vol. 62, 2021, 127118, ISSN 1618-8667. Material disponibil la https://doi.org/10.1016/j.ufug.2021.127118. (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1618866721001436). Accesat la data de 18 iulie 2023.

La nivel global se observă atenția deosebită care se acordă diversificării pădurilor urbane, acestea constituind un element important al managementului creșterii rezistenței în fața dăunătorilor și bolilor biotice, a schimbărilor climatice și pentru creșterea serviciilor ecosistemice [Grant L. Thompson, Audrey McCombs, Marcus D. Jansen, Relationships between consultant discipline and specified tree diversity: A case study of two Iowa (USA) communities, Urban Forestry & Urban Greening, vol. 62, 2021, 127183, ISSN 1618-8667. Material disponibil la https://doi.org/10.1016/j.ufug.2021.127183. (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1618866721002089). Accesat la data de 18 iulie 2023].

[2] Zita Ring, Doris Damyanovic, Florian Reinwald, Green and open space factor Vienna: A steering and evaluation tool for urban green infrastructure, Urban Forestry & Urban Greening, Vol. 62, 2021, 127131, ISSN 1618-8667. Material disponibil la https://doi.org/10.1016/j.ufug.2021.127131. (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1618866721001564). Accesat la data de 18 iulie 2023.

[3] George V. Profous, Robert E. Loeb, The legal protection of urban trees: a comparative world survey, Journal of Environmental Law, vol. 2 (1990), nr. 2, p. 179.

[4] M. Of. nr. 143 din 26 februarie 2014.

[5] M. Of. nr. 300 din 7 aprilie 2008.

[6] M. Of. nr. 442 din 29 iunie 2007.

[7] M. Of. nr. 262 din 13 aprilie 2011.

[8] M. Of. nr. 611 din 12 august 2015.

[9] M. Of. nr. 320 din 18 aprilie 2023.

[10] Art. 18 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată (M. Of. nr. 260 din 21 aprilie 2010).

[11] Potrivit Art. 5 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului Ordonanța de urgență nr. 183/2022 privind stabilirea unor măsuri pentru finanțarea unor proiecte de regenerare urbană (M. Of. nr. 1268 din 29 decembrie 2022), „Pentru proiectele care conțin intervenții pentru grădini și parcuri publice urbane, parcuri dendrologice, grădini botanice, suplimentar intervențiilor prevăzute la alin. (1), se pot derula următoarele tipuri de intervenții: (…) reabilitarea fondului vegetal prin înlocuirea și completarea arborilor și plantelor degradate, bolnave, dispărute”.

Potrivit Normativului privind proiectarea, execuția și exploatarea construcțiilor pentru creșe, indicativ NP 022-2021, din 02.06.2021, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și administrației nr. 749/2021 (M. Of. nr. 582 din 9 iunie 2021), printre condițiile ce se cer îndeplinite cumulativ pentru ca spațiul de joacă, pentru copii între 1-3 ani, să poată fi amenajat pe terasa construcțiilor-parter, se numără și aceea ca aceasta să fie acoperită de gazon și arbori mici sau arbuști în proporție de 70% din suprafață.

[12] E.g., art. 613 alin. (1) C. civ. stabilește că „În lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii”, în caz de nerespectare a distanței proprietarul fondului învecinat fiind îndrituit să solicite „scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate” [art. 613 alin. (2) C. civ.]. Indiferent de distanța la care sunt sădiți arborii, proprietarul fondului învecinat are dreptul de a tăia rădăcinile sau ramurile arborilor care se întind pe proprietatea sa, precum și de a păstra fructele căzute în mod natural pe aceasta [Art. 613 alin. (3) C. civ.]. Noțiunea de „arbori” este intens uzitată (și) în cadrul capitolului dedicat instituției uzufructului, în art. 717-719 C. civ., precum și în art. 952 alin. (1) C. civ., a cărui denumire marginală este „Luarea măsurilor pentru conservarea bunului posedat”.

Potrivit art. 7 alin. (6) din Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare (M. Of. nr. 520 din 11 iulie 2014), cu modificările și completările ulterioare, cimitirele se împrejmuiesc cu gard, în situația celor înființate după intrarea în vigoare a legii, gardul fiind dublat cu o perdea de arbori.

Pentru reducerea impactului vizual determinat de amplasarea unui depozit de deșeuri se realizează, în funcție de folosința dată terenurilor învecinate, și prin „realizarea unei perdele vegetale de protecție cu o lățime ce se va stabili în proiect și, dacă este cazul, plantarea unei perdele formate din mai multe etaje de arbori și arbuști repede crescători” [Anexa nr. 1 pct. 2.6. din Ordonanța Guvernului nr. 2/2021 privind depozitarea deșeurilor (M. Of. nr. 794 din 18 august 2021)].

[13] „Árbore, arbori, s.m. 1. Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt și puternic, lemnos și cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană; copac; p. restr. pom. (…) – Lat. arbor, -is.”; „Arbúst, arbuști, s.m. Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă. – Din fr. arbuste, lat. arbustum.” [Academia Română (București), Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Ed. a 2-a, rev., Ed. Universul Enciclopedic Gold, 2016, p. 63 col. 2].

Dintre dicționarele de dreptul mediului consultate, unul singur definește cele două noțiuni, după cum urmează: „arbori – plante lemnoase cu trunchi solid și ramuri cu frunze care formează o coroană. Termenul «arbori» este sinonim cu cel de «copaci» sau de «pomi»”, iar „arbust – plantă lemnoasă care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă, fiind denumită și «copăcel»” [Ciprian Raul Romițan, Dicționar de dreptul mediului, Ed. All Beck, București, 2004, p. 17 col. 1].

[14] E.g., din economia Anexei nr. 5 (Simboluri folosite pentru arbori și arbuști) a Ghidului de bune practici privind compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de împădurire a terenurilor degradate, din 28.09.2022, aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.533/2022 (M. Of. nr. 1.000 din 14 octombrie 2022) rezultă o listă, cel mai probabil incompletă, a arborilor și arbuștilor de interes forestier existenți în România.

[15] M. Of. nr. 1.196 din 30 decembrie 2005.

[16] M. Of. nr. 586 din 6 iulie 2006.

[17] După cum s-a subliniat în doctrină, „ordonanța distinge între deținătorii de terenuri și deținătorii fondului forestier” [Anca Ileana Dușcă, Dreptul mediului: caiet de seminar, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 108].

[18] Art. 30 alin. (1) teza II și art. 76 alin. (1) lit. f) din Legea apelor nr. 107/1996 (M. Of. nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 30 alin. (1) teza I și art. 76 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 107/1996 interzic plantările de arbori sau arbuști pe terenurile situate în albiile majore ale cursurilor de apă și pe țărmul mării, fără aprobarea acelorași instituții, precum și „plantarea arborilor de orice fel pe diguri, baraje și pe alte lucrări de apărare”.

Art. 30 alin. (2) din Legea nr. 107/1996, lasă deschisă posibilitatea efectuării defrișărilor necesare asigurării vizibilității semnalelor de balizaj și a mijloacelor de semnalizare, pe toată întinderea malurilor și apelor în zona căilor navigabile (maritime, fluviale etc.), în punctele stabilite de către autoritatea publică centrală din domeniul transporturilor, cu avizul prealabil al organelor silvice și al Administrației Naționale „Apele Române”.

[19] M. Of. nr. nr. 965 din 28 decembrie 2002.

[20] M. Of. nr. 454 din 26 iunie 2003.

[21] M. Of. nr. 764 din 10 noiembrie 2009.

[22] Art. 5 lit. b) și c), art. 9 alin. (2), art. 12 alin. (2) și (4) din Legea nr. 24/2007.

Lasă un răspuns

1 2