Contribuții la studiul regimului juridic al arborilor din afara fondului forestier național

1. Introducere. Protecția arborilor din afara fondului forestier național, inclusiv din intravilanul localităților, nu a constituit o prioritate pentru legiuitorul român. Pe cale de excepție, „arborii seculari sau izolați reprezentativi” declarați monumente ale naturii beneficiau de regimul juridic specific acestei categorii de arii naturale protejate, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice^[1], aprobată prin Legea nr. 49/2011^[2], cu modificările și completările ulterioare. Până la apariția Legii nr. 97/2023 privind protecția arborilor remarcabili^[3], un minim de protecție era asigurat arborilor care nu îndeplineau criteriile pentru desemnarea lor ca monumente ale naturii sau care nu se găseau pe suprafața ariilor naturale protejate de către prevederile dreptului silvic, potrivit căruia recoltarea și valorificarea lemnului din vegetația forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier național este la latitudinea proprietarilor terenurilor, sub condiția respectării normelor tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase și reglementărilor privind circulația materialului lemnos^[4], respectiv de prevederile Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților^[5], republicată, cu modificările și completările ulterioare.

2. Scopul Legii nr. 97/2023 îl constituie instituirea unui regim de protecție pentru arborii remarcabili^[6], care sunt acei arbori situații în afara fondului forestier național^[7], inclusiv în intravilanul localităților, care prezintă cel puțin una dintre următoarele caracteristici: „au o circumferință minimă a trunchiului măsurată la 130 cm de sol în amonte conform anexei care face parte integrantă din prezenta lege”; „au vârsta de minimum 160 de ani, stabilită în baza datelor înscrise în amenajamentele silvice sau a altor documente, precum și a determinărilor și măsurătorilor specifice, efectuate la data înregistrării arborelui”; respectiv „prezintă o valoare cultural-istorică pentru zonă și comunitate, fiind legați de un eveniment istoric sau de o personalitate, de o întâmplare istorică ori de o legendă”^[8]. Tăierea arborilor remarcabili se poate efectua numai în condițiile legii^[9].

3. Sfera de aplicare a actului normativ. Prevederile Legii nr. 97/2023 „sunt obligatorii pentru proprietarii și deținătorii cu orice titlu de teren cu vegetație forestieră din afara fondului forestier național, inclusiv din intravilanul localităților, cu excepția proprietăților private din intravilanul localităților”^[10]. Apreciem că, în interesul superior al protecției mediului, se impune ca, la o viitoare modificare legislativă, să fie eliminată excepția prevăzută în teza finală a art. 2 din Legea nr. 97/2023, extinzând protecția arborilor remarcabili și la proprietățile private situate în intravilanul localității. În acest caz considerăm că limitarea exercițiului dreptului de proprietate este în deplin acord cu obligația constituțională ce incumbă persoanelor fizice și juridice de a proteja și ameliora mediul înconjurător^[11]. S-a apreciat că art. 35 din Constituția României ilustrează două dintre abordările doctrinare cu privire la protecția mediului înconjurător, semnificativă în speță fiind calificarea acesteia ca obligație de rezultat în sarcina tuturor subiectelor de drept^[12]. Acestei obligații îi corespunde „un drept la compensarea pierderilor suferite prin respectarea sarcinilor environmentale”^[13], reglementat, după cum vom vedea în cele ce urmează, de prevederile art. 6 din Legea nr. 97/2023. De altfel, doctrina s-a exprimat în mod constant în sensul că „dacă dreptul de proprietate nu este reglementat constituțional în astfel de condiții încât prin lege să i se poată stabili anumite limite, inclusiv din punct de vedere al protecției mediului înconjurător, Atunci acest drept capătă regimul de «absolut» cu consecințe grave și pentru protecția mediului înconjurător”^[14].

4. Inventarierea arborilor remarcabili. Obligația inventarierii arborilor remarcabili incumbă administratorilor silvici, pentru arborii remarcabili aflați în afara fondului forestier, respectiv unităților administrativ-teritoriale, prin structurile de administrare a spațiilor verzi, pentru cei aflați în intravilanul localităților^[15].

Persoanele fizice au posibilitatea de a solicita administratorilor silvici inventarierea arborilor remarcabili neidentificați de către aceștia din urmă până la momentul sesizării, cu indicarea coordonatelor geografice ale arborelui sau arborilor ce fac obiectul cererii^[16]. Apreciem că se impune modificarea prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 97/2023 în sensul, pe de-o parte, a extinderii paletei persoanelor apte de a solicita inventarierea arborilor remarcabili, iar pe de altă parte, a extinderii ariei teritoriale cu privire la care acestea pot înainta sesizări și în ceea ce privește intravilanul localității. Propunem următorul text: „Persoanele fizice și juridice pot cere administratorilor silvici sau unităților administrativ-teritoriale, prin structurile de administrare a spațiilor verzi, după caz, să inventarieze unul sau mai mulți arbori remarcabili neidentificați până la acel moment de către acestea din urmă. Cererea trebuie să conțină coordonatele geografice ale arborelui sau arborilor remarcabili”.

Datele colectate se transmit structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură într-un termen de maxim 30 de zile de la realizarea lor. În vederea inventarierii arborilor, structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură pot încheia acorduri de colaborare cu entități din mediul academic și din societatea civilă, la inițiativa acestora din urmă^[17].

Serviciilor județene teritoriale ale Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (A.N.A.N.P.) le incumbă obligația ca, în termen de 60 de zile de la data adoptării Legii nr. 97/2023, să întocmească și ulterior să actualizeze permanent Catalogul arborilor remarcabili, care să fie pus la dispoziția publicului pe pagina web a instituției^[18]. În mod obligatoriu, Catalogul arborilor remarcabili va conține următoarele informații: „județul, proprietarul, administratorul silvic sau unitatea administrativ-teritorială care a completat catalogul, unitatea de producție și unitatea amenajistică, specia, circumferința măsurată la 130 cm de sol, înălțimea, vârsta, descrierea principalelor caractere morfologice și cultural-istorice, dacă este cazul, precum și, dacă a fost emis un aviz de tăiere, elementele de identificare a acestuia și cauza eliberării acestui aviz”^[19]. Considerăm că s-ar impune înscrierea în catalog a coordonatelor GPS ale arborilor, în condițiile în care localizarea acestora după unitatea de producție sau unitatea amenajistică este imposibilă, aceste tip de coordonate fiind specifice fondului forestier^[20].