Regimul juridic al lostriței (Hucho hucho) în România

- mai 15, 2023

1. Introducere

Lostrița sau somonul de Dunăre (Hucho hucho)[1] este un pește răpitor dulcicol, fiind cel mai mare reprezentant al familiei Salmonidae din lume[2][3]. Proiecția sa în imaginarul colectiv s-a reflectat mai întâi în folclorul din arealul său de distribuție, iar, mai apoi, în literatura cultă, povestirea fantastică „Lostrița”, semnată de Vasile Voiculescu (1884-1963), fiind emblematică în acest sens.

Speranța de viață în sălbăticie este de peste 20 de ani, iar în captivitate de 25 de ani. În principiu, atinge maturitatea sexuală la vârsta de aproximativ 5 ani și o lungime de 65-70 cm., însă, dată fiind strânsa legătură dintre maturitatea sexuală, pe de-o parte, și greutatea corporală, respectiv lungimea individului, s-a constatat că aceasta poate fi atinsă mai devreme, la greutățile de 1-2 kg., masculii, respectiv 2-3 kg., femelele[4].

Specie endemică în bazinul Dunării, a fost prezentă în trecutul (relativ) recent atât în fluviu cât și în afluenții săi din zonele montane și submontane, însă arealul său s-a redus la aproximativ un sfert din cel originar[5]. În aceste condiții, lostrița nu mai este percepută ca o specie de pește de interes comercial, ci, mai degrabă, ca una de interes pentru pescuitul sportiv[6].

Principalele amenințări la adresa speciei le reprezintă: amenajările hidrotehnice, consumul de apă de către industrie și agricultură, poluarea și eutrofizarea accelerată[7].

De curând, în temeiul prevederilor art. 31 alin. (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice[8], aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011[9], cu modificările și completările ulterioare[10], a fost elaborat Planul național de acțiune pentru conservarea lostriței – Hucho hucho –, aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 581/2023[11].

În România, lostrița constituie o specie critic periclitată[12], prezentă în râurile Vișeu, Tisa și Bistrița (pe porțiunea dintre lacul Bicaz și Vatra Dornei)[13], precum și pe cursul superior al râului Mureș[14], cu apariții sporadice în afluenții acestora.

Nu a fost efectuată o evaluarea a efectivelor speciei la nivel național, datele existente în prezent fiind restrânse la populațiile aflate pe raza siturilor Natura 2000[15], cu mențiunea că realizarea acestor evaluări s-a desfășurat într-o perioadă scurtă de timp și fără o metodologie unitară[16].

Starea de conservare a speciei pe teritoriul României, pentru perioada 2018-2023, a fost evaluată, în vederea redactării raportului către Comisia Europeană în temeiul art. 17 din Directiva Habitate, ca fiind nefavorabilă/rea la nivelul regiunilor biogeografice alpină și continentală[17].

2. Protecția speciei în dreptul internațional și european

Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna, la 19 septembrie 1979 și intrată în vigoare la 1 iunie 1982, semnată de cincizeci de state și de Uniunea Europeană, la care România a aderat încă din anul 1993[18], include specia în Anexa nr. III (Specii de faună protejate). Cele mai importante angajamente ale părților contractante ale Convenției privitoare la speciile incluse în această anexă vizează luarea măsurile legislative și administrative adecvate și necesare pentru protejarea lor, reglementarea exploatării în vederea menținerii acestor populații în afara oricărui pericol, interzicerea utilizării „tuturor mijloacelor neselective de capturare și de ucidere și a mijloacelor susceptibile să ducă pe plan local la dispariția sau să tulbure grav liniștea populațiilor unei specii, în special a mijloacelor enumerate în anexa nr. IV”[19].

În dreptul european, Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva Habitate)[20], care a fost adoptată în vederea implementării Convenției de la Berna, fiind structurată și uzitând un limbaj similar acesteia din urmă[21], include specia lostriță în Anexele II (Specii animale și vegetale de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea unor arii speciale de conservare) și V (Specii de animale și de plante de importanță comunitară ale căror prelevare în natură și exploatare pot face obiectul unor măsuri de gestionare). În prezent, Directiva Habitate este transpusă total în dreptul românesc[22].

[1] Pe teritoriul României, lostrița mai este cunoscută și sub denumirile populare de bală, puică și lostucă [Andrada Ihuţ, Andreas Zitek, Steven Weiss, Clemens Ratschan, Georg Holzer, Thomas Kaufmann, Daniel Cocan, Radu Constantinescu, Vioara Mireşan, Danube Salmon (Hucho hucho) in Central and South Eastern Europe: A Review for the Development of an International Program for the Rehabilitation and Conservation of Danube Salmon Populations, Bulletin UASVM Animal Science and Biotechnologies 71(2) / 2014, p. 87, col. 1]

[2] Au fost raportate exemplare măsurând 183 cm. și cu o greutate de până la 60 kg. [J. Freyhof, S. Weiss, A. Adrović, M. Ćaleta, A. Duplić, B. Hrašovec, B. Kalamujić, Z. Marčić, D. Milošević, M. Mrakovčić, D. Mrdak, M. Piria, U. Schwarz, P. Simonović, S. Šljuka, T. Tomljanović, D. Zabric, The Huchen Hucho hucho in the Balkan region Distribution and future impacts by hydropower development, RiverWatch & EuroNatur, 2015, p. 5].

[3] Familia Salmonidae cuprinde 191 de specii, „cu o mare importanță economică la nivel global” [Sergiu Emil Georgescu, Andreea Dudu, Marilena Maereanu, Lostriţa, somonul Dunării – acvacultură şi conservare (2018)].

[4] Andrada Ihuţ, Andreas Zitek, Steven Weiss, Clemens Ratschan, Georg Holzer, Thomas Kaufmann, Daniel Cocan, Radu Constantinescu, Vioara Mireşan, Op. cit., p. 88 col. 2 și 90 col. 2.

Exemplarele din fermele de creștere ating maturitatea la vârsta de cc. 7 ani.

[5] Constantin Gheorghe Cerbu, Marina Spînu, Carmen Dana Șandru, Aurel Vasiu, Diana Olah, Gheorghe Florinel Brudașcă, Influence of the raising system on phagocytosis in the endangered Danube salmon (Hucho hucho), Global Ecology and Conservation 16 (2018) e00514. Material disponibil la https://doi.org/10.1016/j.gecco.2018.e00514. Accesat la data de 4 aprilie 2023.

În ultimele decenii, specia lostriță a fost introdusă experimental în ape situate în afara arealului său de distribuție, în state din Europa, America de Nord și Africa de Nord. Cele mai multe acțiuni de introducere au eșuat lamentabil din motive precum necunoașterea ecologiei speciei, utilizarea unor exemplare imature, durata scurtă a experimentului sau modificarea concepției care a condus la acțiunea de introducere. În puținele cazuri în care specia s-a aclimatizat și a fost observată împerecherea în habitatele naturale, efectivele acesteia sunt reduse, motiv pentru care nu pot contribui în mod decisiv la salvare speciei de la extincție [J. Holčík, Review of experiments with introduction and acclimatization of the huchen, Hucho hucho (Linnaeus, 1758) (Salmonidae). Material disponibil la https://www.fao.org/3/ae997b/AE997B03.htm. Accesat la data de 29 aprilie 2023].

[6] J. Holčík, Op. cit.

[7] Constantin Gheorghe Cerbu, Marina Spînu, Carmen Dana Șandru, Aurel Vasiu, Diana Olah, Gheorghe Florinel Brudașcă, Op. cit.

În trecut, supraexploatarea și braconajul au constituit cele mai importante amenințări la adresa speciei. Apreciem că, în prezent, impactul lor asupra efectivelor de lostriță aflate în habitatele piscicole naturale este nesemnificativ.

[8] M. Of. nr. 442 din 29 iunie 2007.

[9] M. Of. nr. 262 din 13 aprilie 2011.

[10] „În scopul protecției și conservării speciilor, se elaborează planuri de acțiune naționale/regionale pentru fiecare specie, documente care conțin măsuri de acțiune și conservare, în conformitate cu planurile de acțiune pentru specii, agreate la nivel internațional/european.”

[11] M. Of. nr. 230 din 21 martie 2023.

Obiectivele Planului sunt următoarele: „atingerea și menținerea unei stări de conservare favorabilă prin asigurarea habitatelor naturale reofile și a mărimii populațiilor de lostriță din râurile de refugiu din România”; „asigurarea conectivității habitatelor populate și a calității genetice a populației de lostriță la nivel național”; „creșterea efectivelor populaționale ale speciei, prin reproducere artificială și repopulări”; „fundamentarea măsurilor de management”; și respectiv „educare, informare și comunicare cu privire la importanța lostriței pentru biodiversitate și managementul speciei la nivel local, regional și național”.

[12] Petru M. Bănărescu, Hucho hucho în Cartea roșie a vertebratelor din România, edit. Nicolae Botnarciuc și Victoria Tatole, București, 2005, p. 226.

[13] Andrada Ihuţ, Andreas Zitek, Steven Weiss, Clemens Ratschan, Georg Holzer, Thomas Kaufmann, Daniel Cocan, Radu Constantinescu, Vioara Mireşan, Op. cit., p. 88 col. 1.

[14] Planul național de acțiune pentru conservarea lostriței – Hucho hucho –.

[15] Potrivit Agenției Europene de Mediu, la nivelul întregii uniuni au fost desemnate 88 de situri Natura 2000 pentru această specie (informații accesibile pe pagina oficială https://eunis.eea.europa.eu/species/514#protected. Accesate la data de 6 aprilie 2023).

[16] Planul național de acțiune pentru conservarea lostriței – Hucho hucho –.

[17] Idem.

[18] Legea nr. 13 din 11 martie 1993 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979 (M. Of. nr. 62 din 25 martie 1993).

[19] Art. 7 alin. (1) și (2), art. 8 din Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa.

[20] J.O.C.E., seria L, nr. 207 din 22 iulie 1992, p. 7.

[21] Yaffa Epstein, The Habitats Directive and Bern Convention: Synergy and Dysfunction in Public International and EU Law, Georgetown International Environmental Law Review, vol. 26 (2014), nr. 2, p. 149.

[22] Transpunerea s-a realizat, în principal, prin următoarele acte normative: O.U.G. nr. 57/2007, Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 (M. Of. nr. 944 din 22 noiembrie 2006), cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului (M. Of. nr. 1196 din 30 decembrie 2005), aprobată prin Legea nr. 265/2006 (M. Of. nr. 586 din 6 iulie 2006), Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România (M. Of. nr. 98 din 7 februarie 2008), cu modificările și completările ulterioare, Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatice şi a importului acestora (M. Of. nr. nr. 339 din 1 mai 2008), cu modificările și completările ulterioare, Ordinul ministrului mediului nr. 979/2009 al Ministrului Mediului privind introducerea de specii alohtone, intervențiile asupra speciilor invazive, precum și reintroducerea speciilor indigene prevăzute în anexele 4A și 4B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice (M. Of. nr. 500 din 20 iulie 2009), cu modificările și completările ulterioare, Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr.19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar (M. Of. nr. 82 din 08 februarie 2010), cu modificările și completările ulterioare.

Lasă un răspuns

1 2