Imputarea liberalităţilor

1. Noțiuni introductive

Înainte de a analiza asupra cărei părţi din moştenire se impută liberalităţile făcute de defunct, vom face câteva precizări. Atât donaţiile, cât şi legatele făcute sunt supuse reducţiunii liberalităţilor excesive, dacă se aducere atingere rezervei succesorale. În privinţa donaţiilor legiuitorul a prevăzut, în anumite cazuri, obligaţia de raport, chiar dacă acestea nu aduc atingere rezervei succesorale a moştenitorilor rezervatari.

Prin imputarea liberalităților înțelegem operațiunea de încadrare a valorii fiecărei liberalități în partea de moștenire cu care trebuie comparată: rezerva succesorală sau cotitatea disponibilă^[1]. Liberalităţile făcute de defunct se impută așadar asupra cotităţii disponibile sau asupra rezervei, după distincţiile pe care le vom analiza. În ipoteza în care imputaţia ar viza partea rezervată a moştenirii, aceasta înseamnă că partea disponibilă a moştenirii ar rămâne neatinsă şi ar permite menţinerea liberalităţilor făcute de defunct. În schimb, dacă imputaţia vizează partea disponibilă a moştenirii, aceasta va aduce atingere liberalităţilor făcute de defunct. În alte cuvinte, imputația este o operațiune prealabilă efectuării reducțiunii liberalităților excesive, având ca scop să stabilim dacă liberalitatea făcută de defunct se socotește făcută din rezervă sau din cotitatea disponibilă a moștenirii^[2].

În analiză vom avea în vedere următoarele reguli:

a) Imputarea se va efectua în ordinea inversă a reducțiunii, donațiile având prioritate față de legate

b) Dacă beneficiarul donației sau al legatului nu este moștenitor rezervatar adică persoana gratificată este un terţ (donatar sau legatar) sau un moştenitor nerezervatar al defunctului, liberalitatea primită se impută numai asupra cotității disponibile iar dacă liberalitatea primită depășește cotitatea disponibilă, este supusă reducțiunii, potrivit art. 1099 alin. (1) C. civ.

În alte cuvinte, dacă cei gratificaţi sunt terţi sau moştenitori nerezervatari, regula este aceea că liberalităţile (donaţiile şi legatele) se impută asupra cotităţii disponibile. Dacă prin liberalităţile făcute a fost adusă atingere rezervei succesorale, prin depăşirea limitelor cotităţii disponibile, are loc reducţiunea liberalităţilor excesive [art. 1099 alin. (1) C. civ.]. Obligaţia de a raporta donaţiile nu există dacă cei gratificaţi sunt terţi sau moştenitori nerezervatari, această obligaţie privind exclusiv pe descendenţi şi pe soţul supravieţuitor care vin în concurs la moştenire (art. 1146 C. civ.).

c) Când cei gratificaţi sunt moştenitori rezervatari – vom distinge după cum aceştia au renunţat sau nu la moştenirea defunctului şi dacă liberalitatea a fost făcută cu scutire de raport sau nu.

Potrivit art. 1121 alin. (1) C. civ., „succesibilul care renunţă este considerat că nu a fost niciodată moştenitor”. Renunţarea unui moştenitor rezervatar la moştenirea legală a defunctului are ca efect pierderea inclusiv a dreptului asupra rezervei succesorale, având în vedere că aceasta este pars hereditatis. Potrivit art. 1102 alin. (1) C. civ., moştenitorul legal gratificat prin testament poate opta diferit cu privire la moştenirea legală şi la cea testamentară.

În ipoteza moştenitorului rezervatar gratificat printr‑o liberalitate nescutită de raport, care renunţă la moştenirea legală, se aplică regula potrivit căreia liberalităţile se impută asupra cotităţii disponibile, şi nu asupra rezervei.

Astfel, liberalităţile se impută asupra cotităţii disponibile în următoarele situaţii:

– cel gratificat este terţ sau moştenitor legal nerezervatar (ascendent ordinar, colateral privilegiat sau colateral ordinar);

– cel gratificat este moştenitor rezervatar (descendent, ascendent privilegiat sau soţ supravieţuitor) care renunţă la moştenirea legală.

Prin excepţie de la regulă, prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la raportul donaţiei şi în cazul în care renunţă la moştenire [art. 1147 alin. (2) C. civ.].

În ipoteza în care moştenitorul rezervatar gratificat a acceptat moștenirea, vom distinge după cum liberalitatea este o donaţie (scutită de raport sau nu) sau un legat:

1. Dacă cel gratificat este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă raportului.

În acest caz, cel gratificat poate fi un moştenitor rezervatar (descendent, ascendent privilegiat sau soţ supravieţuitor).

Liberalitatea nu este supusă raportului în următoarele cazuri:

– este vorba despre o donaţie scutită de raport făcută descendentului sau soţului supravieţuitor care vin în concurs la moştenire;

– donaţia a fost făcută unor moştenitori rezervatari care nu au obligaţia de raport (în acest caz donaţia a fost făcută în favoarea ascendenţilor privilegiaţi sau în favoarea soţului supravieţuitor, dar care vine la moştenire în concurs cu alte persoane decât descendenţii);

– liberalitatea este un legat.

În acest caz, dacă cel gratificat e moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă raportului, potrivit art. 1099 alin. (2) teza I C. civ., aceasta se impută asupra cotităţii disponibile. Însă, dacă liberalitatea va depăşi cotitatea disponibilă, diferenţa se va imputa asupra cotei de rezervă a celui gratificat. Dacă este depăşită şi rezerva acestuia, liberalitatea va fi supusă reducţiunii [art. 1099 alin. (2) teza a doua C. civ.]. Astfel, liberalitatea neraportabilă va fi supusă reducțiunii numai dacă aduce atingere rezervei celorlalți moștenitori rezervatari. Astfel, în situaţia în care cotitatea disponibilă este de 40.000 lei, cota de rezerva a celui gratificat este de 20.000, iar donaţia a fost de 50.000 lei, aceasta se va imputa mai întâi asupra cotităţii disponibile, iar diferenţa de 10.000 lei se va imputa asupra rezervei, gratificatul având dreptul la încă 10.000 de lei din activul net al moştenirii.

În concluzie, dacă cel gratificat este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este raportabilă, ea trebuie să se încadreze în suma dintre cotitatea disponibilă şi rezerva cuvenită celui gratificat, fără a aduce atingere rezervei cuvenite celorlalţi moştenitori rezervatari.

2. Dacă cel gratificat este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă raportului (se consideră avans asupra viitoarei părți de moștenire care se cuvine celui gratificat), ceea ce înseamnă că este vorba despre o donație, potrivit art.1099 alin. (3) C. civ.

Astfel, dacă liberalitatea este supusă raportului, aceasta este apreciată a fi avans în contul moştenirii în favoarea moştenitorilor rezervatari, nu o liberalitate definitivă, motiv pentru care aceasta se aduce la masa succesorală pentru a se restabili echilibrul între moştenitorii rezervatari care beneficiază de raport. Liberalitatea supusă raportului este făcută de dispunător fără a dori să‑l avantajeze pe moştenitorul rezervatar gratificat, în detrimentul celorlalţi moştenitori rezervatari. Aşa fiind, regula este că liberalitatea se impută mai întâi asupra rezervei celui gratificat, iar dacă aceasta nu acoperă valoarea liberalităţii, excedentul se va imputa asupra cotităţii disponibile. Prin excepție de la această regulă, dacă dispunătorul a stipulat ca excedentul care rezultă din imputarea asupra rezervei gratificatului să fie imputat asupra rezervei globale adică rezerva tuturor moștenitorilor rezervatari care beneficiază de raport, mai puțin rezerva moștenitorului gratificat, numai partea care excede rezervei globale se impută asupra cotității disponibile. În alte cuvinte, dacă s‑a stipulat imputarea asupra rezervei globale, doar ceea ce depăşeşte rezerva globală se impută asupra cotităţii disponibile. Într-o astfel de situație rezerva celorlalți moștenitori rezervatari nu va fi afectată, însă donația raportabilă nu va diminua sau, după caz, epuiza cotitatea disponibilă. Această situație se întâlnește în practică atunci când de cuius dorește să mențină cotitatea disponibilă liberă pentru a face și alte liberalități, astfel încât liberalitatea raportabilă să nu epuizeze sau micșoreze cotitatea disponibilă^[3].

Dacă nu s‑a stipulat imputarea asupra rezervei globale, liberalitatea se va imputa asupra rezervei celui gratificat, iar excedentul se imputa asupra cotităţii disponibile, ceea ce înseamnă că partea de liberalitate care se impută asupra cotităţii disponibile se va împărţi între cel gratificat şi moştenitorilor rezervatari, potrivit cotelor legale.

Dar, în toate cazurile, dacă se depăşeşte cotitatea disponibilă, liberalitatea va fi supusă reducţiunii.

În concluzie, dacă cel gratificat este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă raportului, acesta va cumula rezerva cu cotitatea disponibilă, doar dacă vine în concurs cu terţi sau cu moştenitori legali nerezervatari. Astfel, în concurs cu terţi sau moştenitori nerezervatari, gratificatul moştenitor rezervatar va putea păstra integral liberalitatea dacă aceasta nu depăşeşte ca valoare cumulul dintre rezerva sa şi cotitatea disponibilă. Dacă moştenitorul rezervatar gratificat printr‑o liberalitate supusă raportului vine în concurs cu moştenitori care beneficiază de raport, cumulul rezervei cu cotitatea disponibilă va opera până la limita cotelor legale. Astfel, dacă gratificatul moştenitor rezervatar a primit o liberalitate de 30.000 de lei, iar valoarea cotei sale legale este de 20.000 lei, diferenţa de 10.000 de lei va reveni celorlalţi moştenitori care beneficiază de raport.

Dacă liberalitatea este un legat, acesta se impută în toate situaţiile asupra cotităţii disponibile.

d) În ipoteza în care există mai multe liberalităţi, imputarea se face potrivit regulilor cuprinse în art. 1099 alin. (1)‑(3) C. civ., ţinându‑se seama şi de ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive [art. 1099 alin. (4) C. civ.]. Astfel, dacă defunctul a lăsat un activ brut în valoare de 350.000 de lei, un pasiv de 50.000 de lei, a făcut anterior căsătoriei (însă nu în vederea căsătoriei) o donaţie soţului supravieţuitor în valoare de 100.000 lei, apoi i‑a donat fiului său 200.000 de lei (fără scutire de raport) şi ulterior i‑a donat fiicei 150.000 de lei (cu scutire de raport), iar în testament a instituit‑o pe sora sa legatară cu titlu particular, acesta urmând a beneficia de o garsonieră în valoare de 200.000 de lei:

– masa de calcul va fi de 900.000 lei [ (activul brut‑pasivul) +liberalităţile) ], iar cotitatea disponibilă de 450.000 lei;

– rezerva soţului supravieţuitor este de 1/8 (112.500 de lei), iar donaţia primită neraportabilă, astfel că donaţia se va imputa asupra cotităţii disponibile;

– rezerva fiului fiind de 3/16 (168.750 de lei), iar donaţia primită raportabilă, donaţia se va imputa asupra rezervei sale, pe care o epuizează, iar restul de 31.250 de lei asupra cotităţii disponibile;

– rezerva fiicei este de 3/16 (168.750 de lei), iar donaţia primită neraportabilă, astfel că donaţia se va imputa asupra cotităţii disponibile;

– restul de cotitate disponibilă rămasă (168.750 de lei) va reveni legatarei, iar legatul acesteia se va reduce de la 200.000 de lei la suma de 168.750 de lei;

– întrucât donaţia făcută fiului este raportabilă, partea care s‑a imputat asupra cotităţii disponibile (31.250 de lei) nu va fi păstrată în întregime de fiu, ci se va împărţi între copiii defunctului şi soţul supravieţuitor, potrivit cotelor legale ale acestora: 1/4 soţului supravieţuitor (7812.50 de lei) şi câte 3/8 fiecărui copil (11718.75 de lei).

2. Concluzii

Prezentul studiu a analizat modalitatea în care are loc imputarea liberalităților. Prin imputarea liberalităților înțelegem operațiunea de încadrare a valorii fiecărei liberalități în partea de moștenire cu care trebuie comparată: rezerva succesorală sau cotitatea disponibilă. Am prezentat regulile aplicabile în funcție de categoria beneficiarilor liberalităților (moștenitori rezervatari, moștenitori nerezervatari, legatari sau donatari), precum și excepțiile de la regulile respective.

Bibliografie:

• Nicolae I., Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016;

• Boroi G., Anghelescu C.A., Nicolae I., Fișe de drept civil, Ed. a 7-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2022;

• Kocis J., Vasilescu P., Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016;

• Bacaci Al., Comăniță Gh., Drept civil. Succesiunile, Editura Universul Juridic, București, 2013.