Raportul donaţiilor – persoanele care pot solicita raportul donațiilor și modul în care operează

1. Persoanele care pot cere raportul donaţiilor

Potrivit art. 1148 C. civ., dreptul de a cere raportul îl au numai descendenţii şi soţul supravieţuitor, precum şi, pe cale oblică, creditorii personali ai acestora.

Astfel, oricare dintre descendenţi, cât şi soţul supravieţuitor pot solicita efectuarea raportului donaţiilor de care au beneficiat comoştenitorii săi. Pentru a solicita raportul donaţiilor trebuie îndeplinite toate condiţiile impuse de lege, respectiv : existenţa unuia sau mai multor descendenţi ai defunctului care să vină la moştenirea ab intestat în concurs cu soţul supravieţuitor sau existenţa mai multor descendenţi ai defunctului care să vină la moştenirea ab intestat în concurs singuri (fără soţul supravieţuitor); moştenitorul obligat la raport să fi acceptat moştenirea defunctului; moştenitorul legal al defunctului să aibă şi calitatea de donatar (astfel reținem că se cere dubla calitate atât de moștenitor legal cât și de dontar); donaţia făcută în favoarea soţului supravieţuitor sau a descendenţilor să nu fi fost scutită de raport;  raportul donațiilor poate fi solicitat doar de descendentul/descendenții defunctului și soțul supraviețuitor care au calitatea de moștenitori ai acestuia. Dreptul de a cere raportul donaţiilor este un drept individual. Având în vedere că ne aflăm în prezența unui drept individual, donația se va raporta, de principiu, numai în limita drepturilor moștenitorilor nerenunțători^[1]. Dreptul de a cere raportul donaţiilor are caracter patrimonial, ceea ce înseamnă că, dacă titularul dreptului a decedat după deschiderea moştenirii, el se va transmite la propriii moştenitori, care urmează să îl exercite.

Noutatea adusă de Codul civil vizează introducerea, între persoanele care pot solicita raportul donaţiilor, a creditorilor personali ai descendenţilor şi ai soţului supravieţuitor. Ei pot promova acţiunea oblică, cu respectarea condiţiilor de admisibilitate impuse de art. 1560 C. civ. Recunoaşterea legitimităţii creditorilor de a promova o astfel de acţiune are suport în aceea că dreptul de a cere raportul prezintă caracter patrimonial. În concluzie, au calitatea de a cere raportul donațiilor numai descendenții, soțul supraviețuitor și, pe calea acțiunii oblice creditorii personali ai acestora. Obligația raportării este reciprocă și formează latura pasivă a conținutului raporturilor stabilite între descendenții defunctului, în ipoteza în care aceștia vin singuri la moștenire, respectiv a raporturilor stabilite între descendenții defunctului și soțul supraviețuitor, în ipoteza în care aceștia vin împreună la moștenirea defunctului^[2]. Așadar, nu au calitatea de a cere raportul donaţiilor creditorii succesiunii (deoarece gajul lor general nu se poate întinde asupra unor bunuri care au ieşit din patrimoniul defunctului) şi nici legatarii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular (pentru că drepturile lor privesc bunurile care există în patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii, nu şi cele care au format obiectul donaţiilor făcute anterior de dispunător).

Donaţiile trebuie dovedite de cei care solicită raportul şi este de menţionat că aceştia, având calitatea de terţi faţă de contractul de donaţie, vor putea utiliza orice mijloc de probă.

Totodată se impune a preciza că nu este posibil a se renunța la dreptul de a solicita raportul donațiilor anterior deschiderii moștenirii, în acest caz fiind vorba despre un act juridic lovit de nulitate absolută ca act asupra unei moșteniri viitoare.

2. Modul cum se realizează raportul donaţiilor

Art. 1151 alin. (1) şi (2) C. civ. prevede că „raportul se face prin echivalent. Este considerată nescrisă dispoziţia care impune donatarului raportul în natură.

Cu toate acestea, donatarul poate efectua raportul în natură dacă la data cererii de raport este încă proprietarul bunului şi nu l‑a grevat cu o sarcină reală şi nici nu l‑a dat în locaţiune pentru o perioadă mai mare de 3 ani”. Din textul legal indicat rezultă că raportul donațiilor se poate face prin echivalent sau în natură.

Regula o reprezintă raportul în echivalent (atât în privinţa bunurilor imobile, cât şi a celor mobile), iar excepţia este raportul în natură. Raportul prin echivalent nu va afecta donația făcută, în sensul că fie ceilalți moștenitori vor prelua bunuri în plus din moștenire față de donatar, fie donatarul va va primi mai puțin din moștenire, fie donatarul va fi ținut să aducă la masa succesorală echivalentul valoric al bunului donat^[3]. Raportul în natură constă în readucerea efectivă la masa succesorală a bunului donat, urmare a desființării donației.

Potrivit art. 1151 alin. (3) C.civ., „raportul prin echivalent se poate realiza prin preluare, prin imputaţie sau în bani”. Prin urmare, raportul prin echivalent se realizează în următoarele modalităţi:

a) raportul prin preluare [art. 1151 alin. (4) C.civ.] se realizează prin luarea din masa succesorală de către moştenitorii îndreptăţiţi la raport a unor bunuri, pe cât posibil de aceeaşi natură şi calitate cu cele care au format obiectul donaţiei, ţinând seama de cotele succesorale ale fiecăruia. Raportul prin preluare se poate realiza dacă în masa succesorală sunt bunuri de aceeaşi natură şi calitate. Astfel, dacă defunctul a donat fiicei sale un teren, iar aceasta vine în concurs cu fiul defunctului, acesta din urmă va prelua cu prioritate (dacă există) din masa succesorală tot un teren;

b) raportul prin imputaţie [art. 1151 alin. (5) C.civ.] presupune că valoarea donaţiei se scade din partea cuvenită moştenitorului obligat la raport. În general, raportul prin imputaţie se face în situaţia în care obiectul donaţiei a fost o sumă de bani şi, în acest caz, cel obligat la raport va lua mai puţin din partea sa de numerar, respectiv mai puţin cu valoarea donaţiei. În cazul în care valoarea donaţiei depăşeşte suma cuvenită acestuia, ceilalţi comoştenitori vor putea lua din masa succesorală alte bunuri. Astfel, dacă fiul defunctului a primit o donaţie, valoarea acestei donaţii se scade din partea sa, el urmând a mai primi din restul masei succesorale numai diferenţa dintre donaţie şi valoarea părţii sale din moştenire;

c) raportul în bani [art. 1151 alin. (6) C.civ.] presupune că cel obligat la raport va depune la dispoziţia celorlalţi moştenitori o sumă de bani care reprezintă diferenţa dintre valoarea bunului donat şi partea din această valoare ce corespunde cotei sale succesorale. Raportul în bani este uzitat în situaţia în care bunurile existente în cadrul masei succesorale sunt insuficiente pentru a se efectua raportul prin preluare sau prin imputaţie. Astfel, dacă defunctul a donat fiicei sale un imobil, aceasta va putea păstra imobilul donat în natură, însă va trebui să pună la dispoziţia celorlalţi moştenitori a sumă de bani ce reprezintă diferenţa dintre donaţie şi valoarea părţii sale din moştenire.

În ceea ce privește raportul în natură este de precizat că acesta se poate face doar dacă donatarul optează în acest sens, respectiv dorește să reîntregească masa succesorală în natură, lucru care se poate întâmpla doar ulterior deschiderii moștenirii defunctului. Așa cum rezultă din textul art.1151 alin.2 C.civ., donatarul poate opta pentru raportul în natură dacă la data cererii de raport este încă proprietarul bunului şi nu l‑a grevat cu o sarcină reală şi nici nu l‑a dat în locaţiune pentru o perioadă mai mare de 3 ani. În concluzie, dacă donatarul optează pentru raportul în natură și sunt îndeplinite cerințele anterior menționate, bunul se va reîntoarce în patrimoniul lui de cujus.

3. Concluzii 

Prezentul studiu și-a propus să prezinte persoanele care pot cere raportul donaţiilor, precum și modul în care se realizează raportul donaţiilor, respectiv raportul prin echivalent sau în natură. Raportul prin echivalent, care reprezintă regula, se poate realiza prin preluare, prin imputație sau în bani. Raportul în natură constă în readucerea efectivă la masa succesorală a bunului donat, urmare a desființării donației.

Bibliografie:

1. Al. Bacaci, Gh.Comăniță, Drept civil.Succesiunile, Editura Universul Juridic, București, 2013;

2. G. Boroi, C.A Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, Ed. a 7-a, revizuită și adăugită, Ed.Hamangiu, București, 2022;

3. J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil.Succesiuni, Ed.Hamangiu, București, 2016;

4. I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed.Hamangiu, București, 2016.