Raportul donaţiilor – Partea I
Ioana Nicolae - decembrie 5, 20221. Sediul materiei şi noţiunea de raport al donaţiilor
Raportul donaţiilor este reglementat în art. 1146‑1154 C. civ. Potrivit art. 1146 alin. (1) C. civ., „raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la moştenire bunurile care le‑au fost donate fără scutire de raport de cel care lasă moştenirea”.
Aşadar, obligaţia de raport există numai faţă de acela care întruneşte următoarele condiţii: să fie moştenitor legal al defunctului din clasa descendenţilor sau soţ supravieţuitor al acestuia şi să aibă în acelaşi timp şi calitatea de donatar gratificat de defunct. Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii, care vin efectiv şi împreună la moştenirea defunctului. Ei vor readuce la moştenire bunurile ce le‑au fost donate fără scutire de raport. Unii autori[1] au afirmat că se pune semnul egalității între mecanismul juridic al raportului donațiilor și obligația de raport, ceea ce apreciază că nu este riguros exact, întrucât raportul donației nu se reduce doar la o simplă obligație, normele care o reglemenează conturând un veritabil mecanism juridic, iar obligația de a suporta raportul este doar o componentă a acestui mecanism.
Obligaţia de raport este reglementată prin norme supletive, nu imperative, ceea ce înseamnă că defunctul poate să dispună în favoarea descendenţilor săi şi a soţului supravieţuitor prin donaţii scutite de raport, în acest sens dispunătorul urmărind favorizarea celui gratificat, respectiv donaţia nu va fi considerată ca un avans asupra moştenirii. Dacă defunctul recurge la astfel de donaţii scutite de raport, ele vor avea caracter definitiv ca donaţii, nefiind supuse raportului, însă fiind supuse reducţiunii în măsură în care depăşesc limitele cotităţii disponibile. Astfel, în ipoteza în care donaţia nu afectează rezerva succesorală, ea se va cuveni gratificatului peste cota sa de moştenire legală. În schimb, donaţiile făcute descendenţilor şi soţului supravieţuitor fără scutire de raport, vor fi apreciate a fi un avans asupra moştenirii, prezumându‑se că dispunătorul nu a dorit avantajarea celor gratificaţi în detrimentul celorlalţi. Spre exemplu, dacă tatăl donează un imobil unuia dintre copii fără scutire de raport, acest copil va trebui să raporteze la masa succesorală valoarea bunului donat dacă vine în concurs cu alţi descendenţi şi/sau cu soţul supravieţuitor, astfel încât să se asigure egalitatea între descendenţi, respectiv echilibrul între moştenitori. Sau astfel cum s-a mai susținut în doctrină[2], raportul donațiilor are scopul de a asigura egalitatea între descendenți – când sunt singurii moștenitori ai dispunătorului și doar unii au fost gratificați – precum și un anumit echilibru patrimonial în relațiile dintre descendenți și soțul supraviețuitor care vin împreună la moștenirea defunctului.
2. Domeniul de aplicare a raportului donaţiilor
Vom avea în vedere în primul rând, persoanele care datorează raportul donaţiilor (debitorii obligaţiei de raport) precum și persoanele care pot cere raportul donațiilor (creditorii obligației de raport) şi în al doilea rând, donaţiile care sunt supuse obligaţiei de raport, precum şi donaţiile nesupuse acestei obligaţii.
2.1. Persoanele care datorează raportul donaţiilor (debitorii obligaţiei de raport) și persoanele care pot cere raportul donațiilor (creditorii obligației de raport)
Obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct, din categoria moştenitorilor legali ai acestuia, o au doar soţul supravieţuitor, atunci când vine în concurs cu descendenţii, precum şi descendenţii defunctului. Așadar, leguitorul impune cerința calității de moștenitor legal făcând parte din categoria descendenților sau pe cea de soț supraviețuitor. Moștenitorii testamentari nu datorează raportul donațiilor, indiferent dacă sunt beneficiarii unui legat universal, cu titlu universal sau a unui legat cu titlu particular. De asemenea, este necesar ca persoana obligată la raport să îndeplinească condiția de a avea vocație concretă la moștenirea defunctului, dacă moștenirea ar fi deschisă la data donației. Este de asemenea necesar ca descendenții și soțul supravietuitor să accepte moștenirea defunctului, după deschiderea acesteia. Cu alte cuvinte, obligația de raport nu incumbă succesibililor renunțători sau celor care nu acceptă moștenirea legală a defunctului. Este de precizat în acest context că persoanele respective devin străine de moștenire și vor putea păstra donația. Cu toate acestea, potrivit art. 1147 alin. (2) C. civ., prin stipulație expresă în contractul de donație, donatarul poate fi obligat la raportul donației și în cazul renunțării la moștenire. În acest caz, donatarul vareaduce la moștenire numai valoarea bunului donat care depășește partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca moștenitor legal. În ceea ce priveşte categoria descendenţilor, în aceasta sunt incluşi atât descendenţii din căsătorie, din afara căsătoriei (dacă filiaţia a fost stabilită potrivit legii), cei adoptaţi precum şi cei rezultaţi din reproducerea umană asistată cu terţ donator. Descendenții defunctului datorează raportul indiferent dacă aceștia au grade de rudenie diferite, cum se poate întâmpla în ipoteza în care persoana gratificată vine la moștenire prin reprezentarea succesorală a unui ascendent al său predecedat. Donaţiile făcute în favoarea acestora de către defunct se apreciază că nu au caracter definitiv, constituind un avans în contul moştenirii.
Se mai impune a preciza faptul că, potrivit art. 1149 C. civ., intitulat „caracterul personal al obligației de raport”, moștenitorul datorează raportul numai pentru donațiile pe care le-a primit personal de la donator. Dacă descendentul donatarului vine în nume propriu la moştenirea donatorului, nu este obligat să raporteze donaţia făcută ascendentului său, chiar dacă a acceptat moştenirea acestuia din urmă. Descendentul care vine la moştenire prin reprezentare succesorală este obligat să raporteze donaţia primită de la defunct de către ascendentul său pe care îl reprezintă, chiar dacă nu l-a moştenit pe acesta din urmă.
Donaţiile făcute de defunct în favoarea ascendenţilor privilegiaţi, a ascendenţilor ordinari, a colateralilor privilegiaţi, a colateralilor ordinari sau a terţilor nu sunt supuse raportului. Ratiunea instituirii raportului donațiilor privește stabilirea egalității între descendenți și soțul supraviețuitor iar donațiile făcute celorlalte categorii de persoane enumerate nu afectează egalitatea dintre ei, întrucât donațiile făcute acestora sunt suportate de toți moștenitorii[3]. Cu toate acestea se apreciază că dispunătorul va putea stipula ca raportul să se efectueze şi în cazul ascendenţilor sau a rudelor în linie colaterală, dar numai sub forma imputării valorii donaţiei asupra părţii din moştenire ce se cuvine donatarului[4]. În ceea ce priveşte această opinie, apreciem că principiul irevocabilităţii donaţiilor se opune acestei soluţii. Principiul irevocabilităţii are caracter imperativ, iar excepţiile de la acesta sunt strict prevăzute le lege, ori legiuitorul a înţeles să deroge de la acest principiu stipulând obligaţia de raport exclusiv în sarcina descendenţilor şi a soţului supravieţuitor, atunci când aceştia vin la moştenire împreună. Extinderea acestei situaţii de excepţie şi la alte categorii de persoane nu este permisă, chiar dacă normele care reglementează raportul donaţiilor au caracter supletiv.
Creditorii obligației de raport sunt comoștenitorii descendenților sau soțul supraviețuitor care vine la moștenire în concurs cu aceștia. Raportul donațiilor va fi datorat doar la cererea persoanelor îndreptățite. Actiunea are caracter patrimonial iar în ipoteza decesului titularului ea se transmite către moștenitorii acestuia. Este de menționat că și creditorii descendenților sau ai soțului supraviețuitor pot solicita raportul donațiilor pe calea acțiunii oblice, cu respectarea condițiilor de admisibilitate ale acțiunii. În schimb, creditorii succesiunii, precum și legatarii universali sau cu titlu universal, nu pot solicita raportul donațiilor.
2.2. Donaţiile care sunt supuse raportului şi donaţiile care nu sunt supuse raportului
Este de precizat că obligaţia de raport vizează numai donaţiile, nu şi legatele. Astfel, legatarul (universal, cu titlu universal sau cu titlu particular) nu are obligaţia de raporta donaţiile primite de le defunct.
Legiuitorul nu a enumerat donaţiile supuse raportului, preferând să reglementeze expres doar donaţiile nesupuse raportului. În aceste condiţii, toate donaţiile provenind de la de cujus, cu excepţia celor nesupuse raportului enumerate limitativ, sunt raportabile. Prezumția legală este aceea că donațiile sunt raportabile, cu excepția celor care potrivit legii sau voinței donatarului sunt exceptate de la raport. Aşadar, sunt supuse raportului donaţiile făcute prin act autentic, darurile manuale şi donaţiile indirecte. Sunt raportabile şi donaţiile grevate de sarcini, însă în această situaţie este raportabil doar beneficiul rezultând prin scăderea valorii sarcinii din valoarea donaţiei. Această soluţie este valabilă şi în cazul donaţiei remuneratorii care a depăşit valoarea serviciilor prestate, caz în care se va scădea din valoarea donaţiei valoarea serviciilor şi se va raporta respectivul beneficiu. Sunt raportabile şi donaţiile simulate, dacă prin acestea dispunătorul nu a intenţionat să facă o donaţie scutită de raport.
Nu sunt supuse raportului, potrivit art. 1150 C. civ.:
a) donaţiile pe care defunctul le‑a făcut cu scutire de raport. Scutirea poate fi făcută prin chiar actul de donaţie sau printr‑un act ulterior, întocmit într‑una dintre formele prevăzute pentru liberalităţi [art. 1150 alin. (1) lit. a) C. civ.];
b) donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea a urmărit un alt scop decât scutirea de raport [art. 1150 alin. (1) lit. b) C. civ.]. Prezumţia instituită are caracter relativ, în sensul că donaţiile vor fi supuse raportului dacă se dovedeşte că dispunătorul a urmărit alt scop decât scutirea de raport;
c) darurile obişnuite, donaţiile remuneratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici cheltuielile de nuntă, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel [art. 1150 alin. (1) lit. c) C. civ.]. Atât darurile obişnuite, cât şi donaţiile remuneratorii trebuie să se încadreze în limite normale, pentru a fi excluse de la raport. Şi cheltuielile făcute pentru întreţinerea sau formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului, la rândul lor trebuie să nu fie excesive. Este de observat că legiuitorul se referă în acest caz şi la părinţi, deşi persoanele expres nominalizate de legiuitor care au obligaţia de raport sunt descendenţii şi soţul supravieţuitor. Astfel, sumele cheltuite cu titlu de întreţinere şi cele privind formarea profesională a părinţilor, dacă sunt excesive, vor fi raportate;
d) fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii moştenirii şi echivalentul bănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat [art. 1150 alin. (1) lit. d) C. civ.]. Obligaţia de raport priveşte numai fructele şi dobânzile ulterioare datei deschiderii moştenirii, pentru că pentru perioada cuprinsă între data donaţiei şi data deschiderii moştenirii donatarul le‑a cules în calitate de proprietar. Începând cu data deschiderii moştenirii fructele şi dobânzile ulterioare sunt raportabile, fără punere în întârziere, aceasta deoarece masa succesorală cuprinde şi bunurile supuse raportului, între care sunt incluse fructele şi dobânzile ulterioare deschiderii moştenirii. Este posibil ca defunctul să stipuleze, în mod valabil, ca moştenitorul‑donatar să fie scutit de raport până la efectuarea partajului[5]. Textul art. 1150 alin. (1) lit. d) C. civ. care reglementează scutirea de raport priveşte şi ipoteza în care bunul obiect al donaţiei nu este producător de fructe, spre exemplu dacă donaţia are ca obiect dreptul de uzufruct, caz în care fructele şi veniturile realizate se cuvin donatarului, fiind de neacceptat ca acesta să datoreze raportul în acest caz[6].
e) bunul a pierit fără culpa donatarului [art. 1150 alin. (2) C. civ.]. Astfel, dacă bunul a pierit fără culpa donatarului, raportul nu este datorat. În această situaţie riscul pierii bunului este suportat de moştenire şi doar în parte de moştenitorul donator, proporţional cu cota sa succesorală. În mod excepţional, dacă bunul a fost reconstruit prin folosirea unei indemnizaţii încasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este ţinut să facă raportul bunului în măsura în care indemnizaţia a servit la reconstruirea acelui bun. În cazul în care indemnizaţia nu a fost utilizată în acest scop, ea însăşi este supusă raportului. Dacă indemnizaţia rezultă dintr‑un contract de asigurare, aceasta se raportează numai în măsura în care depăşeşte cuantumul total al primelor plătite de donatar.
f) în plus, faţă de prevederile art. 1150 C. civ., precizăm că nu este supusă obligaţiei de raport clauza de preciput reglementată în art. 333 C. civ. Astfel, potrivit art. 333 alin. (2) C. civ., „clauza de preciput nu este supusă raportului donaţiilor, ci numai reducţiunii, în condiţiile art. 1096 alin. (1) şi (2)”.
3. Concluzii
Prima parte a studiului dedicat raportului donațiilor a prezintat sediul materiei, noțiunea de raport a donațiilor, domeniul de aplicare a raportului donaţiilor, respectiv persoanele care datorează raportul donaţiilor și persoanele care pot cere raportul donațiilor, precum și donaţiile care sunt supuse raportului şi donaţiile care nu sunt supuse raportului.
Bibliografie:
• I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016;
• G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, Ed. a 7-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2022;
• J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016;
• Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003;
• Al. Bacaci, Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Editura Universul Juridic, București, 2013;
• C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, Ed. ALL, București, 1998.
DOWNLOAD FULL ARTICLE
* Prezenta parte reprezintă o dezvoltare și adăugire la materialul publicat anterior în lucrarea intitulată Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.
[1] J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 242.
[2] J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 242.
[3] Al. Bacaci, Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 271.
[4] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003, p. 357.
[5] C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, Ed. ALL, București, 1998, p. 359, nr. 854.
[6] C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, Ed. ALL, București, 1998, p. 360, nr. 856.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.