Verificarea legalității administrării probelor în cadrul procedurii de cameră preliminară. Aspecte controversate
Carmen-Adriana Domocoș - aprilie 1, 20185. Loialitatea administrării probațiunii – componentă a cenzurii realizate de către judecătorul de cameră preliminară
În ceea ce privește loialitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, în baza art. 101 C. pr. pen. („Principiul loialității administrării probelor”)[17] și art. 102 C. pr. pen. („Excluderea probelor obținute în mod nelegal”)[18], este important de menționat faptul că „loialitatea decurge din dreptul la un proces echitabil și implică o anumită «moralitate procedurală» a organelor de urmărire penală în activitatea de strângere a probelor”[19].
Astfel, conform art. 101 C. pr. pen., sunt obținute în mod neloial probele rezultate din întrebuințarea de „violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe”, cele rezultate din „metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-și aminti și de a relata în mod conștient și voluntar faptele care constituie obiectul probei”, precum și probele care rezultă din provocarea unei persoane de către organele judiciare penale sau de către alte persoane care acționează pentru acestea să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe.
Provocarea la săvârșirea infracțiunii reprezintă un aspect de neloialitate care atrage încălcarea echitabilității procesului penal și excluderea probelor, în timp ce provocarea la probă este compatibilă în principiu cu caracterul echitabil al procesului penal. Dacă nu se poate reține provocarea la comiterea infracțiunii (de exemplu, pentru că aceasta a fost săvârșită anterior administrării mijlocului de probă), judecătorul de cameră preliminară este obligat să examineze și existența unei eventuale încălcări a loialității procedurii, raportându-se la faptul dacă a fost sau nu respectat dreptul la viață privată, la activitatea pe care a desfășurat-o un martor care era coordonat de organele de urmărire penală sau care era colaborator al acestora[20].
De asemenea, probele obținute prin tortură și probele derivate nu pot fi folosite în procesul penal, acestea fiind inadmisibile. Referitor la probele derivate, acestea urmează a fi excluse doar dacă între probele administrate cu încălcarea legii și probele derivate din acestea există o legătură de cauzalitate necesară, organele de urmărire penală să fi utilizat datele ce rezultă din probele derivate, fără ca acestea să fi putut fi obținute pe altă cale, astfel că „administrarea unei probe nelegale nu produce automat un «efect domino» cu privire la probele administrate legal ulterior”[21].
În acest sens, Curtea de la Strasbourg a fost cea care a definit principiul „fructele pomului otrăvit” sau „efectul la distanță”, conform căruia „dacă sursa probantă («pomul») este lovită de nulitate, atunci toate probele obținute cu ajutorul ei («fructele»)”[22] vor urma aceeași soartă.
În literatura de specialitate[23] s-a exemplificat cu următorul caz: „organele de urmărire penală îl identifică pe X ca fiind traficant de droguri din supravegherea tehnică instituită cu privire la un alt traficant de droguri Y; (…) despre Y, organele de urmărire penală aveau date că este implicat în traficul de droguri din supravegherea tehnică instituită cu privire la un alt traficant de droguri Z. Va rămâne în sarcina judecătorului de cameră preliminară să decidă cu privire la aplicarea sancțiunii excluderii în ipoteza în care apărarea va invoca nelegalitatea supravegherii tehnice originale a traficantului Z, pentru a obține înlăturarea și a celorlalte mijloace de probă”.
În ceea ce privește probele obținute prin tortură, în cazul în care „dovada că probele au fost obținute prin tortură este făcută ulterior începerii judecății, respectiva probă nu poate fi folosită în niciun mod în proces și nu poate fi avută în vedere la pronunțarea soluției instanței”[24].
În cauza Levința c. Moldovei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că reclamanții au fost maltratați în vederea obținerii de la ei a recunoașterii vinovăției, iar acea maltratare a reprezentat tortură. Curtea a apreciat că utilizarea declarațiilor obținute prin tortură atrage după sine inechitatea întregii proceduri, indiferent dacă admiterea probelor a fost determinantă pentru condamnarea reclamantului. Fundamentarea unei condamnări pe probe obținute ca rezultat al torturii „permite indirect legalizarea unei forme de comportament condamnabil din punct de vedere moral pe care autorii art. 3 au dorit să-l interzică, respectiv «permite brutalitatea sub acoperirea legii»”[25].
De asemenea, Curtea a statuat, în cauza Jalloh c. Germaniei[26], că nu orice probă directă sau indirectă obținută prin aplicarea unui tratament inuman sau degradant afectează echitatea procedurii în mod automat. Aceasta a precizat că, în ciuda faptului că probele indirecte sau reale nu pot fi utilizate pentru condamnarea acuzatului, acestea pot fi folosite ca probe derivate (secundare). E lesne de remarcat că această decizie conține principii cu un standard mai scăzut, mai defavorabil inculpatului, decât dreptul intern, în dreptul procesual penal român, probele administrate nelegal, indiferent dacă sunt autonome sau derivate, neputând fi folosite în procesul penal.
În jurisprudența sa, atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului cercetează o eventuală încălcare a art. 3 din Convenție, impune statelor, în afara unei obligații negative de a se abține de la acte de tortură, și obligația pozitivă de a efectua o anchetă efectivă în toate cazurile în care există indicii suficiente că o persoană a fost supusă torturii. Este inacceptabil ca o probă obținută prin tortură să poată sta la baza unei soluții de condamnare pe motiv că inculpatul nu a probat existența torturii în camera preliminară, o asemenea soluție procesuală nefiind proporțională cu scopul propus, și anume prevenirea tergiversării cauzelor și rezolvarea acestora într-un termen rezonabil[27].
Atunci când este invocat tratamentul inuman sau degradant ori tortura, Curtea Europeană a Drepturilor Omului impune statelor să efectueze o anchetă efectivă, instituind o prezumție de culpabilitate a organelor judiciare penale, sarcina probei inversându-se în cazul în care autoritățile nu răspund satisfăcător.
În urma modificării art. 345 alin (1) C. pr. pen. prin Legea nr. 75/2016[28], remarcăm faptul că norma internă conține standarde mai scăzute decât cea europeană, întrucât judecătorul de cameră preliminară nu mai dispune de posibilitatea de a efectua o anchetă efectivă, acesta neputând administra probe (cu excepția înscrisurilor) în vederea verificării legalității efectuării actelor sau a administrării probelor, însă nici ulterior, în cadrul judecății pe fond. Dacă, pe parcursul judecății, judecătorul de fond constată că proba este nelegală, nu are niciun instrument pentru a o exclude din materialul probator, dar echitatea procesului se poate asigura totuși, acesta având posibilitatea de a aprecia că este nefiabilă raportat la art. 103 C. pr. pen. („Aprecierea probelor”).
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 802 din 5 decembrie 2017[29], au fost declarate neconstituționale prevederile art. 345 alin. (1) C. pr. pen., care nu permiteau judecătorului de cameră preliminară să administreze alte mijloace de probă, în afara „oricăror înscrisuri noi prezentate”, instanța de contencios constituțional apreciind că exercițiul procesual al judecătorului și independența sa în realizarea actului de justiție ar fi limitate, iar dreptul la apărare și la un proces echitabil ar fi încălcate.
În această decizie, Curtea Constituțională a reținut că verificarea legalității și loialității administrării probelor exclude o cercetare judecătorească formală, astfel cum este reglementată prin art. 345 alin. (1) C. pr. pen., modificat prin Legea nr. 75/2016. Curtea a remarcat că părțile și persoana vătămată se află în imposibilitatea obiectivă de a contesta în mod efectiv legalitatea probelor, în cazul în care pentru probarea nelegalității probațiunii administrate în cadrul urmăririi penale se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor noi prezentate de subiecții procesuali. În final, Curtea a constatat că este necesar ca, în această procedură, să fie posibilă administrarea oricăror mijloace de probă în cadrul verificării legalității administrării probelor de către organele de urmărire penală.
O altă ipoteză de neloialitate a administrării probelor ar fi cazul în care la dosar există declarații date de persoanele care au calitatea de soț, ascendenți și descendenți în linie directă, de frații și surorile suspectului sau inculpatului ori de persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului, care nu au fost informate în legătură cu dreptul de a nu da declarații în calitate de martor. Aceste probe urmează a fi înlăturate ca fiind obținute în mod neloial, omisiunea neinformării constituind un mod fraudulos de a obține respectiva probă.
În practica judiciară sunt frecvente abuzurile organelor de urmărire penală de a audia suspectul sau inculpatul în absența avocatului ales (a cărui substituire este asigurată din oficiu), în condițiile în care suspectul nu este lăsat să declare tot ceea ce dorește privitor la fapta în legătură cu care este audiat, ci îi sunt puse direct întrebări anticipat stabilite, respectiv în cascadă, aceeași întrebare fiind repetată sub altă formă, la diferite intervale de timp. Astfel, declarația celui audiat este îndreptată în direcția dorită de acuzare. În alte cazuri, se exercită presiune pe suspect sau inculpat pentru a denunța fapte penale ale altor persoane, fiind șantajat că în caz contrar va fi reținut sau arestat preventiv ori promițându-i-se că va fi lăsat în libertate[30].
Cu scopul de a se asigura desfășurarea audierii în condiții de legalitate și echitabilitate și pentru a se evita abuzurile comise de către organele judiciare în sensul încălcării drepturilor persoanei audiate care uneori urmăresc obținerea, chiar prin exercitarea de presiuni fizice ori morale, fie a unei recunoașteri a faptelor, fie a unei denunțări, fie negocieri de calitate procesuală ori de libertate[31], este instituită dispoziția din art. 110 alin. (5) teza I C. pr. pen., potrivit căreia, „în cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo”. În practică, aceste prevederi sunt încălcate de către organele judiciare, la nivelul parchetelor fiind interzis accesul suspectului, inculpatului, martorului, persoanei vătămate sau avocatului cu telefonul mobil ori cu alte mijloace de înregistrare. Întrucât apreciem că aceste „reguli de ordine interioară” se dispun tocmai cu scopul ca orice nelegalitate comisă de organul judiciar să nu poată fi dovedită prin mijloace de probă efective[32], propunem, de lege ferenda, completarea textului legal supracitat cu o prevedere care să permită suspectului/inculpatului și/sau apărătorilor lor înregistrarea cu mijloace audio sau audiovideo a momentului administrării procedeului probator al audierii și cu mijloace tehnice proprii; în caz contrar, persoana ale cărei drepturi procesuale i-au fost încălcate în cursul urmăririi penale în sensul arătat va întâmpina o dificultate deosebită cu ocazia încercării de a proba, în cadrul camerei preliminare, neregularitățile sau abuzurile care s-au săvârșit.
6. Sancțiunea excluderii probelor – mod de operare și condiții de aplicare
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 22/2018[33] au fost declarate neconstituționale prevederile art. 102 alin. (3) C. pr. pen. Curtea a statuat că aceste dispoziții sunt constituționale doar în măsura în care prin sintagma „excluderea probei” se înțelege inclusiv eliminarea fizică a mijloacelor de probă din dosarul cauzei. În opinia instanței de contencios constituțional, noțiunea de excludere presupune o dublă dimensiune, respectiv dimensiunea juridică și dimensiunea fizică (eliminarea fizică a mijloacelor de probă din dosarele penale). Curtea susține că doar interpretând în această manieră, norma în discuție este de natură a garanta în mod efectiv dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție.
[17] „(1) Este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe.
(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-și aminti și de a relata în mod conștient și voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdicția se aplică chiar dacă persoana ascultată își dă consimțământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe”.
[18] „(1) Probele obținute prin tortură, precum și probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.
(2) Probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.
(3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.
(4) Probele derivate se exclud dacă au fost obținute în mod direct din probele obținute în mod nelegal și nu puteau fi obținute în alt mod”.
[19] M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2016, p. 259.
[20] Ibidem, p. 267.
[21] Ibidem, p. 845.
[22] R.P. Răileanu, Principiile fundamentale ale procesului penal român în lumina noului Cod de procedură penală, în Dreptul nr. 6/2014, p. 108.
[23] M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală, op. cit., p. 844.
[24] M.Ș. Ghica, Aspecte teoretice și practice ale judecătorului de cameră preliminară. Drepturi și obligații deontologice ale judecătorilor și avocaților, în R.A. Popa, op. cit., p. 285.
[25] A se vedea hot. din 16 decembrie 2008, în cauza Levința c. Moldovei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, par. 100-101.
[26] A se vedea hot. din 26 octombrie 2004, în cauza Jalloh împotriva Germaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
[27] M.Ș. Ghica, Aspecte teoretice și practice ale judecătorului de cameră preliminară. Drepturi și obligații deontologice ale judecătorilor și avocaților, în R.A. Popa, op. cit., p. 285.
[28] Legea nr. 75/2016 privind aprobarea O.U.G. nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în M. Of. nr. 334 din 29 aprilie 2016.
[29] A se vedea Curtea Constituțională, Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 și art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală.
[30] A se vedea I.N. Nechita, op. cit., p. 235.
[31] Ibidem.
[32] Ibidem, pp. 235 și 236.
[33] A se vedea Curtea Constituțională, Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3), art. 345 alin. (3) și art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.