Unele observaţii cu privire la conţinutul incrimănărilor şi limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal în cadrul incriminărilor care fac parte din sfera unităţii legale de infracţiune
Cristinel Hrițcu - septembrie 1, 2015Aceleaşi discuţii comportă şi infracţiunea de ultraj prevăzută în art. 257 NCP, situaţie în care la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea absorbită se adaugă o treime. În altă ordine de idei, dispoziţiile referitoare la calculul pedepselor în cazul infracţiunilor de ultraj şi ultraj judiciar fac parte din partea specială a codului penal, iar acestea constituie norme speciale, care ar trebui aplicate cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 60 NCP. Iată de ce aceste dispoziţii nu sunt coerente din punct de vedere al stabilirii pedepselor.
Doctrina[3] a criticat modalitatea de stabilire a pedepselor în cazul infracţiunii de ultraj, arătându-se că lipsa unor limite proprii de sancţionare a ultrajului „estompează caracterul autonom al infracţiunii, care apare ca o variantă agravată normativă a unei infracţiuni contra persoanei”.
În legătură cu absorbţia infracţiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, omor şi omor calificat, doctrina română a criticat[4] această modalitate de creare a infracţiunii complexe, deoarece noul legiuitor penal a situat în plan secundar relaţiile sociale care se formează în legătură cu dreptul la viaţă. Cu privire la absorbţia acestor infracţiuni în infracţiunea de ultraj judiciar, acelaşi autor a arătat că această modalitate nu este legală, din cauza gravităţii acestor fapte atât de grave[5]. Este de menţionat că legea penală germană, italiană şi spaniolă nu prevăd o asemenea modalitate normativă a infracţiunilor de ultraj ori ultraj judiciar.
Astfel, în art. 113 din Codul penal german[6] („Împotrivirea faţă de un funcţionar al organelor de executare”) şi art. 114 („Împotrivirea faţă de persoanele care deţin o funcţie similară cu cea a funcţionarilor organelor de executare”) absoarbe doar violenţa şi ameninţarea, fără a fi absorbite infracţiunile de vătămare corporală ori omor.
La fel, Codul penal spaniol[7] incriminează în capitolul IX – intitulat „Delicte împotriva administraţiei din justiţie în cadrul Curţii Penale Internaţionale”, în art. 471 bis pct. 6 – Persoana care va face represalii asupra unui funcţionar al Curţii Penale Internaţionale, în legătură cu atribuţiile pe care le-a îndeplinit el sau un alt funcţionar, va fi pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi amendă de la 6 la 24 luni. Cu aceeaşi pedeapsă va fi pedepsită persoana care va face represalii asupra unui martor pentru mărturia făcută în faţa Curţii Penale Internaţionale.
În secţiunea 1 a Codului penal spaniol intitulată – „Delicte împotriva instituţiilor statului”, în capitolul VI, în art. 543 C.P. este incriminată infracţiunea de „Ultrajul în Spania” conform căruia ofensele şi ultrajul prin cuvinte, în scris sau prin fapte aduse Spaniei, Comunităţilor sale Autonome sau simbolurilor sau emblemelor sale, făcute cu publicitate, se pedepseşte cu pedeapsa amenzii de la 7 la 12 luni, iar în art. 544 C.P. este incriminată infracţiunea cu denumirea marginală „răzvrătirea”, conform căreia sunt vinovaţi de răzvrătire persoanele care, fără să fie incluşi în delictul de rebeliune, se răzvrătesc public şi în mod turbulent pentru a împiedica, prin forţă sau pe căi nelegale, aplicarea legii sau orice autoritate, corporaţie oficială sau funcţionar public să-şi exercite în mod legitim atribuţiile sau să ducă la îndeplinire acordurile sau rezoluţiile administrative sau judiciare. Acestea sunt singurele incriminări din Codul penal spaniol mai apropiate din punct de vedere al conţinutului de incriminările de ultraj şi ultraj judiciar.
În Codul penal italian, în partea a II-a – intitulat „Despre delictele privaţilor împotriva administraţiei publice” există mai multe incriminări asemănătoare din punct de vedere al conţinutului cu cele din Codul penal român. Astfel, art. 336 C.P.(violenţa sau ameninţarea împotriva unui funcţionar public) – „Cel ce foloseşte violenţa sau ameninţarea împotriva unui funcţionar public sau a unui însărcinat cu o funcţie publică, pentru a-l constrânge să facă un act contrar propriilor îndatoriri sau să neglijeze un act oficial sau de serviciu este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”. Varianta agravată constă în fapta comisă pentru a constrânge una dintre persoanele de mai sus să emită un act de la propriul birou sau serviciu sau pentru a influenţa, oricum asupra acesteia. Art. 337 C.P. („Rezistenţa opusă unui funcţionar public”) – „Cel care foloseşte violenţa sau ameninţarea pentru a se opune unui funcţionar public sau unui însărcinat cu o funcţie publică, în timp ce emite un act de birou sau de serviciu sau celor care, la cerere, îi oferă asistenţă, este pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”.
Art. 342 C.P. („Ultraj contra unui funcţionar public”) – „Cel care jicodgneşte onoarea sau prestigiul unui funcţionar public, în prezenţa lui şi din cauza sau în exerciţiul funcţiilor sale, iar în variantă agravată atunci când fapta este comisă prin violenţă sau ameninţare sau când ofensa este adresată în prezenţa uneia sau mai multor persoane”. În art. 342 C.P. este incriminat ultrajul împotriva unui grup politic, administrativ sau judiciar. În art. 343 C.P. („Ultrajul contra unui magistrat la audiere”) care constă în fapta celui care jigneşte onoarea sau prestigiul unui magistrat la audiere, acesta fiind pedepsit cu închisoare de până la 3 ani, iar varianta agravată este atunci când fapta este comisă prin violenţă sau amenințare. În art. 344 C.P. este incriminat ultrajul contra unui angajat public.
De asemenea, Codul penal francez incriminează ultrajul săvârşit prin cuvinte, gesturi, ameninţări, în art. 433-5.
La o analiză comparativă dispoziţiilor corespunzătoare din codurile penale menţionate, rezultă că niciun model legislativ al incriminării de ultraj nu absoarbe infracţiunea de omor sau infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte, însă acestea cuprind ultrajul comis prin injurii şi calomnii, variante normative care au fost înlăturate din legislaţia noastră penală.
De altfel, în literatura de specialitate recentă[8] s-a susţinut că nu pot fi absorbite infracţiuni de rezultat în infracţiuni de pericol (aşa cum sunt o parte dintre infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei) însă legiuitorul noului Cod penal nu a adoptat această opinie procedând la includerea în conţinutul unor infracţiuni complexe – ce fac parte din infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei, infracţiuni contra autorităţii ori infracţiuni de serviciu, – a unor infracţiuni de rezultat, exemplificându-se cu incriminările de ultraj judiciar (art. 279 C.P.), răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei (art. 274 C.P.), infracţiunea de influenţarea declaraţiilor (art. 272 C.P.), infracţiunea de ultraj (art. 257 C.P.), infracţiunea de purtare abuzivă [art. 296 alin. (2) C.P.].
Ca atare, constatăm că este pentru prima dată în legislaţia noastră când infracţiunile de ultraj şi ultraj judiciar absorb infracţiunile de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, omor şi omor calificat, legiuitorul român abordând o concepţie nouă ce se deosebeşte de concepţia existentă în legislaţia noastră.
Anumite discuţii în cadrul infracţiunii de ultraj judiciar comportă şi sfera subiecţilor pasivi ai infracţiunii, în expunerea de motive a noului Cod penal, fiind argumentată incriminarea separată a acestei infracţiuni, prin aceea că aceasta reprezintă o formă agravată a infracţiunii de ultraj şi urmăreşte protejarea persoanelor cu atribuţii importante în realizarea actului de justiţie împotriva manifestărilor de violenţă psihică sau fizică pe durata exercitării acestor atribuţii. S-a justificat incriminarea distinctă şi prin aceea că, prin voinţa legii, judecătorul, procurorul sau avocatul au atribuţii judiciare cele mai importante, iar de modul de îndeplinire a acestor atribuţii decisive depind buna desfăşurare a cursului unui proces şi rezultatul acestuia, astfel că asigurarea unei protecţii sporite împotriva oricărei forme de violenţă exercitată asupra lor este justificată[9]. În doctrină s-a invocat pe bună dreptate că toate organele judiciare au atribuţii importante în înfăptuirea justiţiei şi că împărţirea acestora în organe judiciare cu atribuţii mai mult sau mai puţin importante, doar pentru faptul că această împărţire este întâlnită în legislaţia altor state (Italia), fără a se ţine seama de realităţile de la noi, nu este inspirată[10]. Autorul propune introducerea ca subiect pasiv al infracţiunii şi a organelor de cercetare penală şi implicit se propune înlocuirea termenului de procuror cu sintagma „organ de urmărire penală”. Propunerea formulată este întemeiată, având în vedere că organele de cercetare penală desfăşoară o activitate destul de importantă care presupune riscuri majore, acestea fiind cele care efectuează de cele mai multe ori activităţi de prindere în flagrant, descinderi la locuinţele membrilor grupărilor de crimă organizată, percheziţii, punerea în executare a unor mandate de aducere etc.
În argumentarea acestei sugestii, s-ar putea susţine şi faptul că prevederile art. 30 din Codul de procedură penală ce are denumirea marginală „Organele judiciare” enumeră doar aceste categorii de organe judiciare, fără a le clasifica în organe judiciare cu atribuţii importante sau organe judiciare cu atribuţii mai puţin importante. Motivarea existentă în expunerea de motive în ceea ce priveşte faptul că prin această incriminare „se protejează persoanele cu atribuţii judiciare importante în realizarea actului de justiţie” este incompletă întrucât şi organele de cercetare penală desfăşoară o activitate destul de importantă în cadrul procesului penal. Pe de altă parte, chiar dacă nu poate fi negat rolul avocatului în procesul de înfăptuire a justiţiei, acesta nu face parte din sfera organelor judiciare, motiv pentru care considerăm că se impunea protejarea acestuia împotriva manifestărilor de violenţă psihică sau fizică pe durata exercitării acestor atribuţii, printr-o normă specială de incriminare aplicabilă doar acestuia.
[3] G. Antoniu, Observaţii cu privire la anteproiectul unui al doilea nou Cod penal, Revista de Drept Penal nr. 1/2008, p. 19.
[4] Gh. Diaconescu, C. Duvac, Tratat de drept penal. Partea specială. Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2009, pp. 140 și 141.
[5] Ibidem, p. 144
[6] Codul penal german din 15 mai 1871 (publicat în Monitorul Oficial nr. I, p. 3322, M.O.III-FNA450-2) modificat ulterior prin Legea din 02.08.2000 (publicată în M. Of. nr. 1, p. 1253) – republicare a Codului penal al Reich-ului Germaniei din 15 mai 1871 (publicat în Monitorul Oficial al Reichului p. 127) – versiunea aflată în vigoare de la 01.01.1999.
[7] Codul penal spaniol – Legea nr. 10/23.11.1995, actualizat la data de 30.03.2015, publicată în Buletinul Oficial Spaniol nr. 281/24.11.1995.
[8] A. Voicu, K. Guiu, Drept penal. Partea specială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 311.
[9] Expunere de motive, op. cit., p. 53.
[10] C. Duvac, Infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei din perspectiva Noului Cod penal, Revista de Drept Penal nr. 3/2013, p. 63.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.