Unele considerații referitoare la recentele modificări legislative în materia vânzării terenurilor agricole situate în extravilan, prin raportare la exigențele dreptului Uniunii Europene
Titus Prescure - octombrie 1, 20203.6. Modificări și completări importante dar care, în aprecierea noastră și prin raportare la obiectul acestui studiu, nu comportă discuții ori controverse deosebite, au fost aduse articolelor 6 alin. (2) și (3), în sensul că au fost modificate și au fost introduse noi alineate (5-8). De asemenea, a fost modificat substanțial art. 7, cele 8 alineate anterioare modificării au fost reformulate și a fost adăugat un nou alineat cu numărul 9. Ambele articole menționate vizează chestiuni de procedură administrativă privind condițiile, termenele și autoritățile vizate de exercitarea dreptului de preempțiune de către cei interesați, în condițiile legii.
Un element de noutate interesant și cu implicații practice care ar putea naște controverse și litigii, asupra căruia am decis, totuși, să ne aplecăm, doar succint, este acela al ipotezei evocate de prevederile noului art. 71, introdus prin prevederile punctului 7 al art. I al Legii nr. 175/2020. Conform textului menționat [art. 71 alin. (1)] s-a reglementat posibilitatea ca, înainte de împlinirea termenului de 45 de zile în care primăria competentă teritorial are obligația să afișeze, la sediul său și după caz, pe pagina de internet a acesteia, oferta de vânzare, autorul acelei oferte să o poată retrage (revocarea ofertei). În astfel de situații, primăria va constata revocarea ofertei printr-un proces- verbal încheiat în condițiile legii. Consecința juridică imediată a retragerii ofertei este anularea procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune, ca fiind lipsită de obiect juridic și material.
În mod corelativ, prevederile alineatului 2 al art. 71 consacră și prerogativa titularului dreptului de preempțiune care și-a manifestat acceptarea ofertei de cumpărare, să o revoce înainte de împlinirea termenului de 45 de zile în care poate fi acceptată, în baza unei cereri înregistrate la primăria competentă teritorial. Consecința juridică imediată a unei astfel de decizii, este continuarea procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 17/2014, astfel cum a fost modificat și completat prin prevederile Legii nr. 175/2020.
3.7. Articolului 9 al Legii nr. 17/2014, prin prevederile punctului 8 al art. I din Legea nr. 175/2020, i-au fost adăugate încă trei alineate, toate acestea fiind consacrate completării si clarificării (necesare, de altfel) regimului juridic al avizului prealabil și conform pe care trebuie să-l elibereze autoritățile competente (bineînțeles, doar dacă sunt întrunite cerințele legale) potrivit legii, înainte de încheierea în formă autentică a contractelor de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan ori de pronunțarea unor hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare, în ipotezele evocate de prevederile art. 41, alin. (1) și (2) sau ale art. 71, alin. (2). În acest context, remarcăm doar prevederile alineatului 3, care instituie două situații în care emitentul avizului conform (structura centrală sau teritorială, după caz și după distincțiile prevăzute de lege) trebuie să dispună anularea avizelor în cauză, respectiv atunci când vânzătorul și/sau preemptorul decedează înainte de încheierea contractului în formă autentică sau înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract. Așadar, un astfel de aviz conform având un caracter intuitu personae nu poate fi valorificat/invocat de către moștenitorii celor decedați.
3.8. Și cele 6 alineate ale art. 10 ale Legii nr. 17/2014 au fost modificate, însă nu substanțial, intervențiile legislative realizate fiind impuse de necesitatea corelării cu schimbările operate asupra articolelor precedente.
3.9. Articolul 11 a fost abrogat, așa după cum am menționat în cele precedente iar art. 12 a fost completat adăugându-i-se încă 5 alineate, toate acestea având ca obiect al reglementărilor instituirea unui Registru unic național privind circulația și destinația terenurilor agricole situate în extravilan, registru care va fi ținut de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în format electronic, pe baza datelor și a informațiilor furnizate de către autoritățile publice locale și de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară., Chestiunile privitoare la realizarea, actualizarea și administrarea acestui registru de evidență precum și modalitățile de transmitere a datelor și informațiilor urmează a fi reglementate prin normele metodologice care vor fi emise in aplicarea Legii nr. 17/2014.
Suntem de părere că acest nou tip registru electronic va fi doar un registru specializat de evidență și nu unul de publicitate legală, neputându-se substitui-ca funcții și efecte juridice- registrelor de cadastru și publicitate imobiliară care funcționează în temeiul Codului civil și al Legii nr. 7/1996 , el fiind doar fiind complementar acestora.
3.10. Au fost modificate și prevederile art. 14, 15, 17 referitoare la răspunderea contravențională în materia analizată, fiind consacrate ca și contravenții și alte fapte omisive si/sau comisive, în directă corelație cu modificările examinate în cele precedente. Remarcăm, în acest context, dublarea limitei minime (de la 50.000 lei la 100.000 lei) și a celei maxime (de la 100.000 lei la 200.000 lei) a amenzilor contravenționale care se pot aplica în cazul săvârșirii contravențiilor reglementate de Legea 17/2014, precum și soluția, discutabilă (sub aspectul constituționalității) după aprecierea noastră, de a reglementa procedura de constatare și sancționare a contravențiilor prin Normele metodologice care vor fi aprobate printr-un ordin comun al mai multor miniștri [a se vedea prevederile art. 17, alin. (2), astfel cum acesta fost modificat prin prevederile art. I., pct. 17 din Legea nr. 175/2020].
3.11. O modificare foarte importantă, în gândirea noastră, și care reflectă o schimbare majoră de orientare a legiuitorului român din 2020 cu privire la natura intereselor ocrotite și promovate prin Legea nr. 17/2014, cu modificările și completările, ulterioare este aceea operată prin prevederile punctului 15 al art. I din Legea nr. 175/2020, conform cărora „înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempțiune, potrivit prevederilor art. 4-42, sau fără obținerea avizelor prevăzute la art. 3 și 9 este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută”. Fără a intra în alte comentarii, ne limităm a remarca împrejurarea că, în anterioara reglementare, sancțiunea unor astfel de acte era nulitatea relativă, cu toate consecințele regimului juridic aferent acesteia, situație pe care o consideram, illo tempore, ca fiind în neconcordanță cu scopul Legii nr. 17/2014.
3.12. Găsim util a mai remarca și faptul că a fost abrogată prevederea alineatului 1 al art. 20[21], ca urmare a împrejurării că prin Decizia nr. 755/2014 Curtea Constituțională l-a declarat neconstituțional.
3.13. O ultimă completare, cu aplicabilitate practică imediată, în aprecierea noastră, este aceea realizată prin prevederile art. II, alin. (1) din Legea nr. 175/2020, completare care are în vedere instituirea unei norme tranzitorii privind aplicarea în timp a prevederilor acestei legi. Astfel, potrivit prevederilor articolului menționat, „dispozițiile privind procedurile referitoare la ofertele de vânzare, exercitarea dreptului de preempțiune și procedura de emitere a avizelor necesare înstrăinării terenurilor sunt aplicabile cererilor formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și cererilor aflate în curs de soluționare la această dată”.
Din interpretarea dispoziției citate se poate reține că legiuitorul a optat pentru aplicarea imediată a prevederilor legii (normelor juridice) noi, apreciind, probabil, că o astfel de soluție de aplicare a legii în timp, se impune prin raportare la interesul general ocrotit și promovat prin noile sale dispoziții introduse prin Legea nr. 175/2020.
4. Decizia Curții Constituționale nr. 586/2020. Privire specială asupra „testului” de conformitate a noii legislații cu dreptul european în viziunea judecătorilor Curții
Proiectul legislativ pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2014 a fost examinat de Curtea noastră Constituțională, care a fost învestită să se pronunțe atât cu privire la critici de neconstituționalitate intrinsecă, cât și extrinsecă. În cele ce urmează, ne vom îndrepta atenția către aspectele de analiză ce vizează compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene, astfel cum se desprind din motivarea Deciziei nr. 586/2020, dar și din cele două opinii separate exprimate în dezacord cu soluția principală.
Astfel, în sesizarea de neconstituționalitate s-a indicat faptul că „dobândirea în condiții restrictive a dreptului de proprietate, restrângerea atributului dispoziției în limitele anumitor categorii de potențiali cumpărători, impunerea îndeplinirii unor condiții de către cumpărător, precum reședința/domiciliul/sediul cu cel puțin 5 ani înaintea înregistrării ofertei de vânzare pe teritoriul național, desfășurarea de activități agricole pe teritoriul național într-o perioadă de cel puțin 5 ani anterior înregistrării ofertei de vânzare, obținerea unui anumit procent al veniturilor din activități agricole pentru o perioadă de 5 ani fiscali anterior acestui moment (pentru persoanele juridice) conduc la schimbarea regimului juridic al dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și pot fi calificate drept măsuri de restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți, contrare art. 53 din Constituție”.
De asemenea, autorii acestei sesizări au apreciat că noile condiții impuse dobânditorilor de terenuri agricole din extravilan nu pot fi „justificate din perspectiva tratamentului nediscriminatoriu, a protecției unor obiective de interes general și a proporționalității”, având ca efect indirect restrângerea dreptului cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spațiul Economic European de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, fiind încălcate astfel prevederile art. 148 din Constituție care se referă la implicațiile integrării în Uniunea Europeană, susținând, totodată, că sunt încălcate și prevederile Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană.
Aplecându-se asupra acestor critici, majoritatea judecătorilor Curții au apreciat că textele de lege dezbătute „nu reglementează nicio restricție sau excludere a persoanelor fizice sau juridice din statele membre de la cumpărarea de terenuri agricole, ci impun anumite condiții pentru realizarea scopului legii, respectiv punerea în valoare a proprietății funciare. Toate aceste condiționări sunt comune persoanelor fizice și juridice din statele membre ale Uniunii Europene, neexistând niciun fel de deosebire de tratament juridic între acestea în privința dreptului de a cumpăra terenuri agricole extravilane. Textele criticate nu interzic și nici nu exclud dreptul persoanelor fizice sau juridice din afara teritoriului național să cumpere astfel de terenuri, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, condiții deopotrivă valabile și în privința persoanelor fizice sau juridice române. Așadar, cele de mai sus demonstrează că legiuitorul nu a operat cu criteriul cetățeniei/naționalității, ci cu un complex de criterii obiective care vizează capacitatea cumpărătorului de a menține categoria de folosință a terenului agricol extravilan și de a-l lucra în mod efectiv”.
În continuarea motivării soluției principale, s-a arătat că proiectul legislativ nu stabilește condiții arbitrare în materia achiziționării terenurilor agricole extravilane, ci că, acestea sunt justificate prin prisma realizării scopului legitim al legii, fiind menite „să demonstreze capacitatea persoanei fizice/juridice de a desfășura activitate agricolă pe terenul cumpărat”.
În ceea ce privește raportarea majorității judecătorilor Curții noastre constituționale la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceștia au apreciat că proiectul dedus examinării lor nu vizează și nu aduce în discuție libertatea de stabilire a persoanelor sau libertatea de circulație a capitalurilor, astfel că, de principiu, nu au aptitudinea „să se convertească într-o restricție în privința acestora”.
Prin urmare, și aceste considerente, care implică elemente de examinare ale dreptului Uniunii Europene, au fost de natură să fundamenteze soluția adoptată cu majoritate de voturi, de respingere ca neîntemeiată a obiecției de neconstituționalitate îndreptate împotriva proiectului legislativ de modificare a Legii nr. 17/2014.
Nu putem, însă, să facem abstracție de cele două opinii separate care conturează o direcție de analiză diametral opusă celei expuse mai sus și care vin să susțină dezbaterea ce trebuie să graviteze în jurul dreptului unional incident.
Astfel, în opinia separată a dnelor judecător Livia Doina Stanciu și Elena Simina Tănăsescu, „prin legiferarea unor măsuri cu caracter echivalent îngrădirii circulației libere a terenurilor agricole în cadrul Uniunii Europene, Legea conduce la neîndeplinirea obligațiilor care îi revin României în baza tratatelor Uniunii Europene și încalcă art. 148 din Constituție”.
Din raționamentul juridic pe care se întemeiază această opinie reținem următoarele:
– măsurile legislative de natura celor în discuție intră în marja de apreciere a legiuitorului național dar trebuie să satisfacă două exigențe, anume să nu constituie, în fapt, obstacole pentru libera circulație a terenurilor și să fie adoptate în conformitate cu legea fundamentală;
– optica celor două doamne judecător este că aceste rigori nu sunt satisfăcute de proiectul legislativ examinat, întrucât, pe de o parte, este încălcat principiul bicameralismului prin aceea că „prevederi importante ale Legii (reglementarea de noi preemptori, privilegierea cumpărătorilor naționali, taxarea prohibitivă a circulației terenurilor, cu exceptarea discriminatorie de la această taxare doar a anumitor operațiuni etc.) nu au fost niciodată cunoscute ori dezbătute de prima Cameră sesizată și tocmai aceste prevederi conferă Legii un conținut semnificativ diferit de cel avut în vedere atât de inițiator, cât și de prima Cameră sesizată”. Pe de altă parte, un argument suplimentar este cel potrivit căruia „aceste prevederi, adoptate exclusiv de Camera decizională, determină și efectele contrare dreptului Uniunii Europene, căci deși, în sine, ele nu împiedică în mod direct libera circulație a capitalurilor – care sunt terenurile agricole din România – în cadrul Uniunii Europene, în fapt instituie măsuri cu efect echivalent prescrise de tratatele constitutive ale Uniunii Europene și de jurisprudența Curții de Justiție”;
– concluzia este că noile modificări normative privilegiază resortisanții naționali, conducând, în consecință, la încălcări atât a angajamentelor asumate de țara noastră în vederea aderării la Uniunea Europeană, dar și a unor dispoziții ale dreptului primar unional-în speță este vorba despre art. 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene[22], ceea ce înseamnă că nu se respectă art. 148 din Constituția României.
Și într-o a doua opinie separată – cea a dnei judecător Mona-Maria Pivniceru condițiile impuse prin noile modificări legislative reprezintă măsuri echivalente unei restricții a liberei circulații a capitalurilor, chiar dacă nu prevăd o excludere expresă și directă a persoanelor fizice sau juridice din statele membre de la cumpărarea de terenuri agricole extravilane. Raportându-se la hotărâri ale Curții Europene de Justiție, precum cea din cauza C-370/05, magistratul amintit reține faptul că „dreptul de a dobândi, de a exploata și de a înstrăina bunuri imobiliare pe teritoriul unui alt stat membru, care reprezintă completarea necesară a libertății de stabilire, generează, atunci când este exercitat, mișcări de capital, care cuprind operațiunile prin care nerezidenții efectuează investiții imobiliare pe teritoriul unui stat membru”, integrându-se, deci, în sfera dreptului Uniunii.
După o trecere în revistă a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene care a recunoscut, de-a lungul vremii, obiectivele de politică publică ce pot justifica restricții asupra investițiilor în terenuri agricole (în cauze precum: C-182/83,C-302/97, C-423/98, C-452/01, C-370/05), dna judecător Pivniceru ajunge la concluzia potrivit căreia măsurile legislative criticate „impun o restricție ce nu poate fi admisă din perspectiva dreptului Uniunii Europene, întrucât nu urmărește un obiectiv de interes general, astfel că nici nu mai trebuie analizată din perspectiva principiului proporționalității, principiu care evaluează realizarea obiectivului urmărit prin mijloace care nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia”.
5. Încadrarea problemei vânzării terenurilor agricole în sfera dreptului UE. Principalele orientări jurisprudențiale
În documentul intitulat „Comunicarea interpretativă a Comisiei privind achiziția de terenuri agricole și dreptul Uniunii Europene”[23] – din anul 2017, se precizează că achiziționarea terenurilor agricole intră în sfera dreptului Uniunii Europene, anume „dreptul de a dobândi, de a folosi sau de a dispune de terenuri agricole intră sub incidența principiilor liberei circulații a capitalurilor prevăzute la articolele 63 și următoarele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”[24].
Astfel, deși la nivel european nu există o legislație secundară privind achiziția de terenuri, li se recunoaște statelor membre prerogativa/marja de apreciere în a decide reglementarea piețelor lor funciare, impunându-li-se, însă, respectarea principiilor dreptului primar european, îndeosebi a celor ce țin de libertățile fundamentale și de principiul nediscriminării, în privința acestuia din urmă avându-se în vedere faptul că unele dispoziții sunt susceptibile de a discrimina „nu în mod formal, ci prin efectele pe care le au în practică, resortisanții din alte state membre ale UE sau impun alte restricții disproporționate care ar afecta negativ investițiile”[25]. În acest sens doctrina[26] reține drept discriminare indirectă acele măsuri care nu discrimnează explicit între persoane în funcție de naționalitatea, reședința sau originea capitalurilor, fiind suficient ca măsura încriminată să aibă efecte restrictive asupra circulației capitalurilor.
Încadrarea în sfera dreptului european poate fi explicată prin prisma faptului că piața internă cuprinde și agricultura, fiind recunoscute investitorilor intra-UE libertățile fundamentale, îndeosebi cele legate de libera circulație a capitalurilor și de libertatea de stabilire, ca părți integrante ale pieței interne.
Nu mai puțin adevărat este faptul că dreptul unional permite, chiar și în cazul libertăților fundamentale excepții, desigur atâta vreme cât acestea nu constituie „un mijloc de discriminare arbitrară și nici o restrângere disimulată a liberei circulații a capitalurilor și plăților”[27]. De asemenea, după cum cunoaștem, și în concordanță cu principiile generale de drept, orice derogări de la libertățile fundamentale trebuie interpretate și aplicate în mod restrictiv, iar standardul general folosit în controlul jurisdicțional al acestor restricții este dat de principiul proporționalității[28] care este de natură a permite verificarea justului echilibru – în acest caz între nevoia de a atrage capital în zonele rurale în vederea unei dezvoltări sustenabile, durabile și asigurarea obiectivelor legitime de politică agrară.
În cadrul aplicării testului de proporționalitate, prima condiție verificată este cea a obiectivului legitim ce se urmărește a fi îndeplinit prin adoptarea măsurilor naționale. În această privință, vom indica aici obiectivele de politică agricolă care pot justifica restricții ale libertăților fundamentale, astfel cum au fost centralizate în Comunicarea interpretativă a Comisiei privind achiziția de terenuri agricole și dreptul Uniunii Europene, prin raportare la jurisprudența relevantă a CJUE:
„- majorarea suprafeței parcelelor agricole, astfel încât acestea să poată fi exploatate în mod rentabil, prevenirea speculațiilor cu terenuri;
– conservarea comunităților agricole, menținerea unei distribuiri a drepturilor de proprietate asupra terenurilor care să permită dezvoltarea de exploatații agricole viabile și gestionarea spațiilor verzi și a zonelor rurale, încurajarea unei utilizări rezonabile a terenurilor disponibile pentru a evita presiunea funciară, prevenirea catastrofelor naturale și susținerea și dezvoltarea unei agriculturi viabile pe baza unor considerații sociale și de amenajare a teritoriului (ceea ce presupune menținerea destinației terenurilor agricole și continuarea folosirii acestora în condiții adecvate);
– menținerea unei forme tradiționale de cultivare a terenurilor agricole, prin exploatarea directă a acestora și prin asigurarea faptului că sunt ocupate și exploatate predominant de proprietarii acestora, menținerea unei populații permanente în mediul rural și încurajarea utilizării rezonabile a terenurilor disponibile pentru a evita presiunea funciară;
– în scopul unei planificări urbane și rurale sau regionale și pentru interesul general, menținerea, în anumite regiuni, a unei populații permanente și a unei activități economice independente de sectorul turismului;
– conservarea teritoriului național în zonele desemnate ca fiind de importanță militară și protejarea intereselor militare împotriva riscurilor reale, specifice și grave”.
O dată argumentat și acceptat caracterul legitim al scopului enunțat de legiuitor, o provocare suplimentară se poate dovedi a fi aceea care se referă la motivarea faptului că restricția este necesară, respectiv adecvată atingerii obiectivului invocat, adică este aptă de a conduce la îndeplinirea scopului urmărit[29]. Astfel, o întrebare legitimă este aceea dacă prin măsurile adoptate recent de legiuitorul național este sau nu depășit ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului asumat și indicat începând cu expunerea de motive.
Dintr-o jurisprudență constantă a Curții de Justiție reținem că măsuri naționale care restrâng libera circulație a capitalurilor, printr-un efect discriminatoriu indirect „nu pot fi admise decât cu condiția să fie justificate, pe baza unor considerații obiective, independente de originea capitalurilor în cauză, de motive imperative de interes general și să respecte principiul proporționalității, ceea ce impune ca ele să fie de natură să garanteze realizarea obiectivului urmărit în mod legitim și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia”[30].
Aceasta înseamnă că, în evaluările jurisdicționale se impune să se verifice dacă măsurile naționale sunt adecvate și necesare pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite – răspund cu adevărat preocupării de realizare a obiectivului invocat, în mod coerent și sistematic[31] și, de asemenea, se va cerceta dacă au fost avute în vedere măsuri mai puțin intruzive, adică care să afecteze în mai mică măsură libera circulație a capitalurilor[32].
De pildă, în cauza la care ne raportăm-Festersen, C-370/05, Curtea a apreciat că doar obligația de stabilirea a reședinței pe un anumit teritoriu național nu asigură, prin ea însăși, îndeplinirea obiectivului urmărit de legiuitor-menținerea formei tradiționale de utilizare a terenurilor în regim de exploatare directă, aducând atingere și dreptului dobânditorului de a-și alege în mod liber reședința, cu implicații, deci, și asupra garanțiilor oferite de art. 2 alin. (1) din Protocolul nr. 4 la Convenția europeană a drepturilor omului. În plus, se reține că asociind unei asemenea obligații o condiționare temporală se depășește ceea ce ar putea fi considerat necesar, consecința fiind aceea a unei suspendări de durată a exercitării unui drept fundamental.
Nu mai puțin importantă este și concluzia potrivit căreia „justificările susceptibile să fie invocate de un stat membru trebuie să fie însoțite de dovezi corespunzătoare sau de o analiză a adecvării și a proporționalității măsurii restrictive adoptate de acest stat, precum și de elemente precise care să permită susținerea argumentării sale”[33]). În jurisprudența la care înțelegem să facem trimitere se arată că „dacă un stat membru intenționează să se prevaleze de un obiectiv de natură să legitimeze obstacolul în calea liberei circulații a capitalurilor, îi revine obligația de a furniza instanței sesizate pentru a se pronunța asupra acestei probleme toate elementele de natură să îi permită acesteia să se asigure că măsura respectivă îndeplinește cu adevărat cerințele care decurg din principiul proporționalității”[34], așadar trebuie să furnizeze „elemente precise care să permită susținerea argumentației sale”[35].
6. Concluzii
Studiul pe care l-am realizat nu și-a propus să formuleze concluzii certe, indubitabile cu privire la probabilul impact al noilor reglementări inserate în Legea nr. 17/2014 prin Legea nr. 175/2020. Sub aspectul motivelor de neconstituționalitate asupra cărora s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 586/2020, chiar înainte de intrarea în vigoare a noilor reglementări, dispozițiile analizate de Curte se bucură de o puternică prezumție și chiar garanție de concordanță cu Constituția. Cu toate acestea, pornind și de la argumentele judicioase invocate în motivarea opiniilor separate pe care le-am evocat în rândurile precedente, credem că dezbaterea rămâne deschisă, atât în plan academic cât și în cel jurisdicțional.
În planul cel mai general, suntem de părere că noua și cuprinzătoarea reglementare s-a dorit a reprezenta un progres spre apărarea și promovarea intereselor naționale românești privind circulația juridică și exploatarea adecvată a acestei bogații naturale, vitale pentru națiunea română (dar nu numai pentru aceasta!).
Exprimăm, de asemenea, opinia potrivit căreia, în ceea ce privește reglementarea relativ amănunțită a condițiilor și a procedurii în baza căreia se pot dobândi și înstrăina terenurile agricole către terțe persoane, rezidenți ai țărilor membre ale UE, atât timp cât nu se va constata pe cale jurisdicțională că au fost instituite criterii și condiții prohibitive și/sau discriminatorii care, prin ele însele constituie îngrădiri/limitări nejustificate ale unor drepturi și libertăți fundamentale, aceasta se bucură de aparența unui instrument juridic legitim și adecvat apărării și promovării unor interese generale ale națiunii române. Nu putem nega, totuși, atributul suveran al legiuitorului român de a stabili limitele în care anumite drepturi, referitoare la categorii de bunuri cu o importanță economică și socială deosebită, pot fi exercitate, respectiv prerogativa acestuia de a institui condiții și cerințe raționale și necesare pentru promovarea și ocrotirea intereselor generale, desigur cu observarea și respectarea principiilor care stau la baza dreptului UE.
Pe de altă parte, este posibil ori chiar probabil, ca în anumite situații litigioase concrete, având în vedere opiniile și controversele teoretice care s-au conturat deja, părțile interesate să fie tentate să ceară instanțelor naționale române să constate că anumite reglementări ale Legii nr. 17/2014, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 175/2020, înfrâng principiile UE și, pe cale de consecință, aceste dispoziții să fie înlăturate de la aplicare, dacă se ajunge la concluzia că sunt în contradicție cu dreptul unional. De asemenea, nu este exclus ca instanțele naționale să solicite CJUE să se pronunțe asupra unor chestiuni preliminare în legătură cu respectivele prevederi legale. Până atunci, însă, noua reglementare trebuie aplicată cu rigoare și consecvență pentru a se putea atinge scopurile urmărite de către legiuitor.
În fine, suntem de părere că acest studiu ar putea constitui un început al unor cercetări mai aprofundate și a unor discuții doctrinare necesare și utile.
[21] Conform prevederilor acelui alineat 1, se stabilea că „prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia”.
[22] Art. 63 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene are următorul conținut normativ: „În temeiul dispozițiilor prezentului capitol, sunt interzise orice restricții privind circulația capitalurilor între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe”. Art. 65, în principal alin. (1) și (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene permite derogări de la libera circulație a capitalurilor, recunoscând dreptul statelor membre:
„(a) de a aplica dispozițiile incidente ale legislațiilor fiscale care stabilesc o distincție între contribuabilii care nu se găsesc în aceeași situație în ceea ce privește reședința lor sau locul unde capitalurile lor au fost investite;
(b) de a adopta toate măsurile necesare pentru a combate încălcarea actelor lor cu putere de lege și a normelor lor administrative, în special în domeniul fiscal sau al supravegherii prudențiale a instituțiilor financiare, de a stabili proceduri de declarare a circulației capitalurilor în scopul informării administrative sau statistice ori de a adopta măsuri justificate de motive de ordine publică sau siguranță publică”.
De reținut este faptul că pentru a fi socotite derogări permise în condițiile mai sus precizate este necesar, în condițiile impuse de alin. (3) al art. 65 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ca măsurile dispuse să nu constituie „un mijloc de discriminare arbitrară și nici o restrângere disimulată a liberei circulații a capitalurilor și plăților, astfel cum este aceasta definită la articolul 63”.
[23] (2017/C 350/05). Utilitatea raportării la aceste document este relevată de conținutul acestuia. Astfel, această comunicare care trasează linii directoare de urmat în această materie, sprijinind statele membre care sunt în curs de adaptare a legislației interne, se referă la „avantajele și provocările pe care le implică investițiile străine (4) în terenuri agricole (1). De asemenea, în comunicare se precizează legislația UE aplicabilă (2) și jurisprudența în materie a CJUE (3). În cele din urmă, comunicarea trage câteva concluzii de ordin general din jurisprudență privind modul în care se poate răspunde intereselor publice legitime în conformitate cu dreptul UE (4)”.
[24] Deși dreptul Uniunii nu definește noțiunea de circulație a capitalurilor, prin raportare la jurisprudența Curții de Justiție, în doctrină s-a reținut că această libertate „desemnează operaţiunile financiare, care vizează în mod esenţial plasarea sau investirea sumelor, iar nu remuneraţia pentru o prestaţie. Circulaţia capitalurilor reprezintă o tranzacţie cu caracter autonom, iar nu o operaţiune care ar rezulta din alta. În cadrul realizării spaţiului financiar european, ea este favorizată de libertatea de stabilire şi de libertatea de a presta servicii a instituţiilor financiare, îndeosebi a celor ce desfăşoară activitate bancară” – a se vedea, în acest sens, Anamaria Groza, op. cit., p. 100.
[25] Comunicarea interpretativă a Comisiei privind achiziția de terenuri agricole și dreptul Uniunii Europene
[26] Flavius Alexandru Boar, op. cit. consultată în baza de date www.sintact.ro.
[27] Anamaria Groza, op. cit., p. 103.
[28] Acest principiu este reglementat la nivelul Uniunii Europene prin art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană care prevede la alin. (4) următoarele: „În temeiul principiului proporționalității, acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor. Instituțiile Uniunii aplică principiul proporționalității în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității”. Totodată, în conformitate cu art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, „orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți. Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți”. Totodată amintim că principiul proporționalității se regăsește consfințit și la nivel constituțional, sens în care ne vom referi la Constituția României, care prevede la art. 53 că restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți se face numai prin lege și cu respectarea condițiilor stabilite în același text constituțional – realizarea unor obiective/scopuri legitime de natura celor enumerate la alin. (1) al art. 53, restrângerea trebuind să fie necesară într-o societate democratică, proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertăților. Pentru o lucrare de specialitate dedicată acestui principiu, a se vedea Teodor Papuc, Principiul proporționalității. Teorie și jurisprudența Curții de la Strasbourg, Editura Solomon, 2019.
[29] Flavius Alexandru Boar, op. cit. consultată în baza de date www.sintact.ro.
[30] Hotărârea CJUE din 6 martie 2018, Segro și Horvath, C-52/16 și C-113/16, EU:C:2018:157, par. 76. Aceleași concluzii se desprind și din Hotărârea Curții din 21 mai 2019, Comisia Europeană împotriva Ungariei, C-235/17, EU:C:2019:432, par. 59 (hotărâri accesate prin intermediul portalului curia.europa.eu).
[31] Hotărârea Curții din 21 mai 2019, Comisia Europeană împotriva Ungariei, C-235/17, EU:C:2019:432, par. 61, hotărâre accesată Online prin intermediul portalului Curții.
[32] Hotărârea CJUE din 25 ianuarie 2007, Festersen, C-370/05, EU:C:2007:59, accesată prin intermediul portalului Curții www.curia.europa.eu.
[33] Hotărârea CJUE din 6 martie 2018, Segro și Horvath, C-52/16 și C-113/16, EU:C:2018:157, par. 85, dar și Hotărârea din 23 decembrie 2015, Scotch Whisky Association și alții, C‑333/14, EU:C:2015:845, par. 54.
[34] Mai este invocată, prin analogie, și Hotărârea din 8 septembrie 2010, Stoß și alții, C‑316/07, C‑358/07-C‑360/07, C‑409/07 și C‑410/07, EU:C:2010:504, par. 71.
[35] Hotărârea Curții din 21 mai 2019, Comisia Europeană împotriva Ungariei, C-235/17, EU:C:2019:432, par. 94, și în același sens Hotărârea din 26 mai 2016, Comisia/Grecia, C-244/15, EU:C:2016:359, par. 42.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.