Despre condițiile și efectele încheierii actelor juridice civile prin procedeul reprezentării, în reglementarea noului Cod civil
Titus Prescure - octombrie 1, 2018Art. 1305-1308 C. civ., au ca obiect al reglementărilor lor regimul juridic general al situațiilor în care împuternicirea va putea înceta, va putea fi modificată ori revocată precum unele din efectele pe care le poate antrena încetarea puterii de reprezentare.
Cu privire la modalitățile în care o împuternicire va putea înceta, trebuie reținute dispozițiile, de principiu, ale art. 1305 C. civ., potrivit cărora, categoriile cele mai generale de manifestări de voință care pot genera un astfel de efect al raporturilor juridice vizând reprezentarea sunt renunțarea de către împuternicit la puterea de reprezentare și revocarea de către reprezentant[19]. În mod simetric, pentru motivul că, de regulă și în mod primordial, împuternicirea să dă în interesul reprezentatului, acesta are dreptul să o revoce oricând, chiar dacă ea ar fi fost declarată irevocabilă și/sau dacă a fost convenit un anumit termen de executare (a se vedea, în acest dispozițiile art. 2030 și următoarele C. civ.).
Încetarea puterii de reprezentare se poate produce nu numai din considerente subiective, dar și în situații obiective, cum ar fi în caz de deces ori de pierdere a capacității de exercițiu, fie de către reprezentant, fie de către reprezentat, ipoteze, care, în mod evident, împiedică în mod insurmontabil menținerea relațiilor juridice dintre subiectele raporturilor juridice de reprezentare. Prin excepție de la această regulă, prevederile art. 1307 alin. (1) teza ultimă C. civ., evocă și posibilitatea unor convenții ori clauze prin care părțile să convină anterior acelor evenimente ca reprezentarea să fie continuată de către alte persoane (succesori, rude ale celor puși sub interdicție etc.).
În ipoteza în care toate ori numai una dintre părțile raportului juridic de reprezentare este o persoană juridică, indiferent de tip și formă, încetarea existenței sale juridice, din orice motive, va antrena și încetarea reprezentării. Într-o astfel de situație, rămâne de stabilit, printre altele, în fapt, care va fi momentul unei astfel de împrejurări (încetarea existenței) în raport cu dispozițiile legale și/sau convenționale aplicabile fiecărei categorii de persoane juridice.
Un efect special și caracteristic al ipotezei încetării raporturilor juridice de reprezentare care au fost consemnate într-un înscris, autentic ori sub semnătură privată, este acela evocat de către art. 1307 alin. (1) C. civ., potrivit căruia, în astfel de situații, reprezentantul este obligat să restituie necondiționat[20], reprezentatului înscrisul care i-a servit ca titlu de legitimare a calității sale de reprezentant, putând însă să solicite să-i se remită copie a acestuia certificată de către reprezentat și cu o eventuală menționare că reprezentarea a încetat.
Reprezentatul este îndreptățit nu numai să revoce oricând împuternicirea, dar și să modifice conținutul și limitele acesteia. Într-o astfel de ipoteză, apreciem că o astfel de decizie, spre deosebire de renunțare și revocare, pentru a fi producătoare de efecte valabile ar trebui comunicată și acceptată de către reprezentant datorită naturii convenționale a reprezentării. Pentru a asigura securitatea juridică a circuitului civil și pentru protecția adecvată a intereselor terților contractanți ori doar a celor interesați, reprezentatul care decide modificarea sau revocarea are obligația de rezultat de a le aduce la cunoștință astfel de decizii, prin mijloace adecvate scopului, sub sancțiunea inopozabilității lor[21].
Punerea în practică a unei astfel de obligații a reprezentantului are ca scop direct, preîntâmpinarea situațiilor în care această parte a raportului juridic de reprezentare ar putea să continue să realizeze reprezentarea față de terți, lipsit fiind de o astfel de putere. De altfel, conform dispozițiilor art. 1309 alin. (1) C. civ., dacă o persoană încheie acte juridice cu alte persoane, nomine alieno, fără a avea o necesară putere de reprezentare conferită de contract și/sau de către lege ori de o hotărâre judecătorească, în principiu, nu va putea produce niciun efect juridic între pretinsul reprezentat și terțul contractant.
Dimpotrivă, reprezentantul aparent va putea fi obligat de către terți să suporte prejudiciile care le-au fost produse printr-o astfel de modalitate de acțiune[22]. Soluția și tratamentul juridic vor fi similare și pentru situația în care un reprezentat acționează cu depășirea puterilor conferite.
Alin. (2) al art. 1309 C. civ. instituie și o derogare de la tratamentul juridic al actelor încheiate de către un reprezentant aparent ori de către unul care, deși avea puterea de a reprezenta și-a depășit-o. Astfel, dacă decizia de a contracta a terțului cu un astfel de reprezentant a fost influențată decisiv chiar de comportamentul reprezentatului care l-a determinat să creadă, în mod rezonabil, că reprezentantul aparent sau reprezentantul care și-a depășit puterile a acționat în baza și în limitele puterii de reprezentare invocate, după caz, actul încheiat în astfel de circumstanțe îi va fi opozabil, adică va fi producător de efecte juridice ca și când ar fi fost vorba de o reprezentare „perfectă”.
Încheierea unor acte juridice de către reprezentantul aparent ori de către cel care este un reprezentant real, dar cu depășirea puterilor care i-au fost încredințate prin actul juridic de împuternicire (reprezentant abuziv), în măsura în care va genera anumite prejudicii terților cu care contractează în astfel de circumstanțe ilegale, va putea antrena răspunderea civilă delictuală a acestuia, în măsura în care acele persoane au fost de bună-credință atunci când au acceptat să contracteze cu un reprezentant care nu are puterea de reprezentare ori care și-a depășit, în mod culpabil, puterea acordată, după caz.
Chiar dacă raporturile juridice care se stabilesc între reprezentantul aparent ori între cel real, dar abuziv și terț sunt raporturi contractuale, răspunderea pentru prejudiciile generate de încălcarea obligației de a nu-și aroga o calitate ori o anumită putere de reprezentare va fi stabilită după regulile răspunderii delictuale, totuși, deoarece izvorul acesteia este încălcarea și nerespectarea legii și vinovăția (culpa ori intenția, după caz) a celui reprezentant. Pentru nerespectarea obligațiilor derivate din contractul încheiat cu terțul în astfel de circumstanțe, reprezentantul aparent ori abuziv, după caz, va răspunde conform regulilor răspunderii delictuale generale și specifice tipului de contract încheiat în astfel de condiții.
Încheierea unor contracte în condițiile unei reprezentări aparente ori abuzive[23], de principiu, nu este de natură să antreneze nulitatea absolută ori cea relativă a unor astfel de contracte, chiar dacă un asemenea reprezentant nu este titularul drepturilor pe care le pretinde, deoarece buna-credință a terțului face ca legiuitorul să recunoască valabilitatea unor astfel de contracte, având ca parte nu pe cel pe care pretinde reprezentantul că l-a împuternicit, ci chiar pe el însuși, sancționând, în mod specific, conduita culpabilă a unei astfel de persoane.
În pofida unei astfel de soluții legale de „salvare” a raporturilor juridice stabilite în asemenea circumstanțe patologice, prin prevederile art. 1313 și urm. C. civ., legiuitorul a lăsat la îndemnul (libertatea) celui în numele căruia a pretins și a acționat reprezentantul aparent, opțiunea de a ratifica sau nu, totuși, un contract încheiat în numele și pe socoteala lui, dar fără drept și care nu-l obligă în nici fel.
Prin operațiunea de ratificare[24], persoana reprezentată într-o modalitate ilegală, cu respectarea tuturor formalităților impuse de lege pentru valabilitatea tipului de contract încheiat de către reprezentantul aparent ori abuziv, va putea consimți să preia calitatea de parte în acel contract, substituindu-se cu efect retroactiv (de la data încheierii acelui contract) acelui reprezentant, evident, în baza unei notificări față de partea cealaltă și chiar față de reprezentant, ca și când contractul ar fi fost încheiat ab initio în baza unei reprezentări perfecte. Totuși, pentru a nu afecta siguranța dinamică a raporturilor juridice încheiate cu terții, în baza unui astfel de contract, potrivit prevederilor art. 1312 teza ultimă C. civ., drepturile dobândite de către aceștia nu vor fi afectate, în niciun mod.
Ratificarea, ca operațiune juridică și ca efecte, trebuie să fie deosebită față de confirmare, ca modalitate și operațiune de înlăturare a unor cauze de nulitate, de natură diversă, ale unor acte juridice încheiate cu nerespectarea prevederilor legale. Rectificarea nu validează un act anulabil, ci conferă calitate de parte a unui juridic unei persoane care nu a fost reprezentată în legitim (deloc sau în alte condiții și limite de putere), pe când confirmarea are tocmai un astfel de scop și efect[25].
În principiu, ratificarea va putea interveni pe durata efectelor contractului încheiat în condiții patologice[26]. Dreptul (facultatea) de a ratifica va putea și transmis și pe cale succesorală (a se vedea art. 1313 C. civ.). Așadar, dreptul de a ratifica un contract încheiat în astfel de condiții, nu este unul strict personal, este unul cesibil și are caracter patrimonial, putând forma obiectul devoluțiunii succesorale.
În situația încheierii unor acte juridice prin tehnica reprezentării, dar în lipsa ori cu depășirea puterilor de reprezentare, terțul contractant, pentru a înlătura incertitudinea generată de posibilitatea ratificării, va putea să adreseze acestuia o notificare prin care să-l someze ca, într-un termen rezonabil, să-și exercite sau nu dreptul de a ratifica, sub sancțiunea decăderii din acel drept neexercitat în termenul acordat [a se vedea prevederile art. 1311 alin. (2) C. civ.].
În oricare dintre ipotezele de ratificare evocate în cele precedente, până la data notificării hotărârii de ratificare către terțul contractant și către reprezentantul aparent ori abuziv, aceste categorii de persoane vor putea conveni, în mod valabil, desființarea contractului încheiat, decizie care va putea fi producătoare de efecte numai pentru viitor ori cu efect retroactiv, dacă părțile vor conveni expres într-un astfel de sens și dacă drepturile dobândite de către terți nu vor fi afectate printr-o astfel de măsură.
Concluzii
Examinarea și analizarea normelor Codului civil dedicate reprezentării, în general, ne îndreptățește aprecierea că opțiunea legiuitorului român pentru instituirea unei reglementări cadru, de cea mai mare generalitate, se va dovedi a fi necesară și utilă, cu atât mai mult cu cât, tehnica încheierii actelor juridice prin procedeul reprezentării, indiferent de izvorul din care se naște dreptul de reprezentare, este tot mai des și divers utilizată, atât de către persoanele fizice cât și de cele juridice.
Având în vedere situația normativă actuală caracterizată prin existența unor reglementări speciale în ceea ce privește reprezentarea, în diverse domenii (ocrotire părintească, tutelă, curatelă, diferite specii ale contractului de mandat, reprezentarea persoanelor juridice, în materie procesuală, activitatea notarială etc.) normele generale ale Codului civil referitoare la instituția reprezentării vor avea vocația și utilitatea ca norme de drept comun la care se va putea face apel în caz de lacune de reglementare ale actelor normative speciale.
În fine, se impune precizarea că prin acest studiu nu ne-am propus, și nici nu am fi putut, de altfel, să realizăm o analiză exhaustivă a instituției reprezentării în materie civilă, ci doar să identificăm și să prezentăm, în mod relativ succint, câteva din aspectele și problemele pe care le poate genera și implica o astfel de tehnică juridică specială.
[19] Astfel de decizii, au semnificația juridică a unor cauze de denunțare unilaterală a unui contract, excepții de la principiul forței obligatorii a unui contract, bineînțeles, doar în cazul în care reprezentarea izvorăște dintr-un contract.
[20] Înscrisul respectiv nu poate să constituie obiect material al unui drept de retenție al reprezentantului, soluție instituită în mod expres prin prevederile alin. (2) al art. 1307 C. civ.
[21] În lipsa aplicării unor măsuri de aducere la cunoștință terților a deciziilor de modificare sau de revocare, acestea nu le vor fi opozabile decât dacă reprezentatul va putea face dovada că ei le-au cunoscut, totuși, pe orice altă cale, a se vedea prevederile art. 1306 C. civ.
[22] Suntem de părere că unei astfel de forme de răspundere patrimonială îi sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale, chiar dacă reprezentantul aparent a încheiat un contract cu terțul.
[23] Există opinia că reprezentarea aparentă are în vedere, atât situația în care cel care se pretinde a fi reprezentant nu are nicio împuternicire, precum și aceea în care o astfel de persoană are, totuși, o împuternicire, în anumite limite, care, însă, sunt depășite în mod intenționat. În ceea ce ne privește, preferăm pentru a desemna această ultimă categorie de situații, denumirea de reprezentare abuzivă, deoarece cel care încheie acte juridice în astfel de circumstanțe își exercită dreptul încredințat, altfel decât îi este îngăduit de lege și de convenția părților.
[24] Doctrina a definit rectificarea, în contextul sferei actelor juridice încheiate de către un reprezentant aparent și/sau abuziv, ca fiind „actul juridic unilateral prin care o persoană înlătură ineficacitatea unui contract încheiat în numele său, dar în lipsa unei împuterniciri ori cu depășirea împuternicirii necesare pentru acel act” (H. Dumitrescu, op. cit., p. 1375).
[25] Idem, p. 1377.
[26] Se poate pune, totuși, și întrebarea: dacă dreptul de opțiune privind ratificarea este sau nu un drept prescriptibil și dacă răspunsul este „da”, în ce termen? Apreciem că, în cazul contractelor ale căror efecte se derulează într-o perioadă mai îndelungată, ratificarea ar trebui să fie exercitată în termenul general de prescripție, cu excepția situației în care terțul contractant îi va notifica celui în drept un anumit termen în care trebuie să o facă.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.