Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 18/2017 (M. Of. nr. 545/11.07.2017): Funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea BNR, este funcţionar public
Redacția ProLege - iulie 3, 2017Considerentele anterioare îşi menţin caracterul valabil şi cu privire la funcţionarii bancari prevăzuţi în dispoziţiile art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 (membrii consiliului de administraţie şi directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi ai directoratului unei instituţii de credit, precum şi persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activităţile de administrare şi control al riscurilor, audit intern, juridice, conformitate, trezorerie, creditare, precum şi orice alte activităţi care pot expune instituţia de credit unor riscuri semnificative) şi a celor desemnate să asigure conducerea sucursalelor în cadrul unei bănci cu capital integral privat.
Aprobarea de către Banca Naţională a României a persoanelor prevăzute în art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, înainte de începerea exercitării responsabilităţilor, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, nu echivalează cu o învestire.
Astfel, deşi angajarea funcţionarului bancar de către banca (instituţia de credit) cu capital integral privat nu echivalează cu o învestire de către autorităţile publice pentru a exercita un serviciu de interes public, activitatea desfăşurată de acesta este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public.
În accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, controlul ori supravegherea autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public implică existenţa unor dispoziţii legale care să concretizeze controlul ori supravegherea autorităţii publice.
Or, din dispoziţiile art. 4, art. 9 alin. 1, art. 38 alin. 1 şi 2, art. 66, 68, 69 şi 75 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară (în vigoare la data faptelor, în prezent abrogată), care au corespondent în dispoziţiile art. 32 alin. (1), art. 225 alin. (1), art. 228, 229 şi 229^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, rezultă modul în care se exercită controlul ori supravegherea băncilor (instituţiilor de credit), persoane juridice române de către Banca Naţională a României. Astfel, acestea pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a României, se supun regulamentelor şi ordinelor emise de Banca Naţională a României care le controlează şi supraveghează activitatea, prin raportări transmise de instituţiile de credit şi prin verificări efectuate de către personalul Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens, la faţa locului, desfăşurate la sediul instituţiilor de credit şi al sucursalelor. Instituţiile de credit, persoane juridice române, au obligaţia să permită personalului Băncii Naţionale a României şi auditorilor independenţi care efectuează inspecţia să le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile şi să furnizeze toate documentele şi informaţiile legate de administrarea, controlul intern şi operaţiunile băncii, iar în cazul în care se constată nereguli, în funcţie de gravitatea acestora, Banca Naţională a României poate aplica sancţiuni, mergând până la retragerea autorizaţiei băncii. De asemenea, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă în sensul Legii nr. 312/2015, poate lua măsuri de redresare financiară, având acces la toate documentele şi registrele instituţiei de credit, poate înlocui organele de conducere şi poate desemna un administrator temporar, pentru a înlocui sau a conlucra cu organele de conducere, care poate prelua integral atribuţiile de administrare şi conducere a instituţiei de credit, având acces nerestricţionat, pe întreaga perioadă de derulare a administrării speciale, în toate sediile şi locaţiile instituţiei de credit şi la toate activele, evidenţele, conturile şi alte înregistrări, deţinând controlul asupra acestora.
Mai mult, în situaţia în care se declanşează acţiunea de rezoluţie cu privire la o instituţie de credit, Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, poate desemna un administrator special care să înlocuiască organul de conducere al instituţiei supuse rezoluţiei, care dispune de toate competenţele adunării generale a acţionarilor şi ale organului de conducere al instituţiei respective, conform art. 195 din Legea nr. 312/2015.
Dispoziţii asemănătoare se regăsesc şi în Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, în cuprinsul art. 75 – 81.
De asemenea, acelaşi control/supraveghere a activităţii instituţiilor de credit, indiferent de structura şi provenienţa publică ori privată a capitalului social, realizat de către Banca Naţională a României, rezultă şi din dispoziţiile art. 26 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României (în vigoare la data faptelor, în prezent abrogată), care au corespondent în art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 312/2004 privind statutul Băncii Naţionale a României, conform cărora Banca Naţională a României este împuternicită să emită reglementări, să ia măsuri pentru impunerea respectării acestora şi să aplice sancţiunile legale în cazurile de nerespectare, precum să controleze şi să verifice, pe baza raportărilor primite şi prin inspecţii la faţa locului, registrele, conturile şi orice alte documente pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de supraveghere cu privire la băncile autorizate.
Deşi aceste dispoziţii vizează modul în care se realizează supravegherea ori controlul instituţiei de credit, persoană juridică, nu se poate face o disociere între serviciul prestat de funcţionarul băncii şi activitatea instituţiei de credit, în sensul excluderii acestuia de la controlul ori supravegherea unei autorităţi publice cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public, pe motiv că prevederile legale se referă doar la persoana juridică sau organele de conducere ale acesteia, în condiţiile în care prin intermediul activităţii desfăşurate de către funcţionarul public se asigură funcţionarea băncii şi atingerea scopului pentru care a fost înfiinţată.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017 şi nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, în cadrul cărora s-a analizat incidenţa dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, reţinându-se că, pentru ca o persoană să fie considerată funcţionar public în sensul textului de lege menţionat, este suficient să îşi desfăşoare activitatea în cadrul unei persoane juridice al cărei obiect de activitate constă în prestarea unui serviciu de interes public şi care este supusă controlului şi supravegherii unei autorităţi publice, nefiind necesar ca pentru fiecare dintre aceste persoane să fie menţionate, în cuprinsul actului normativ, dispoziţii exprese prin care se exercită controlul sau supravegherea.
Faptul că dispoziţiile legale sus-menţionate conţin prevederi [art. 228 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 şi art. 69 din Legea nr. 58/1998, forma în vigoare la data săvârşirii faptelor] care vizează sancţionarea persoanelor prevăzute în art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 (membrii consiliului de administraţie şi directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi ai directoratului unei instituţii de credit, precum şi persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activităţile de administrare şi control al riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum şi orice alte activităţi care pot expune instituţia de credit unor riscuri semnificative), precum şi a celor arătate în art. 69 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară – forma în vigoare la data săvârşirii faptelor (administratorii, directorii executivi sau cenzorii) nu poate duce la concluzia că doar aceste persoane sunt supuse controlului ori supravegherii autorităţilor publice (Băncii Naţionale a României) cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public, atât timp cât activitatea instituţiei de credit, persoană juridică, supusă controlului ori supravegherii Băncii Naţionale a României, se realizează cu concursul şi prin intermediul funcţionarilor bancari, angajaţi de către banca unde îşi desfăşoară activitatea. Aceştia sunt obligaţi să se conformeze regulamentelor şi ordinelor emise de către Banca Naţională a României, să permită verificarea, în cadrul controlului efectuat de Banca Naţională a României prin reprezentanţii săi, a operaţiunilor efectuate, a documentelor întocmite etc., fără să existe vreo derogare de la respectarea acestor norme, regulamente emise de către Banca Naţională a României, în raport cu funcţiile deţinute sau atribuţiile exercitate de funcţionarii bancari.
Mai mult, în cadrul procedurii de rezoluţie, când Banca Naţională a României desemnează un administrator special, care înlocuieşte organul de conducere al instituţiei supuse rezoluţiei, dispunând în acest sens de toate competenţele adunării generale a acţionarilor şi ale organului de conducere al instituţiei respective, se realizează o supraveghere ori un control al tuturor funcţionarilor bancari ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul respectivei instituţii de credit, nu numai a persoanelor menţionate în art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, existând un acces nerestricţionat, pe întreaga perioadă de derulare a administrării speciale, în toate sediile şi locaţiile instituţiei de credit şi la toate activele, evidenţele, conturile şi alte înregistrări, deţinând controlul asupra acestora.
În sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal trebuie analizat dacă Banca Naţională a României constituie o autoritate publică şi, în consecinţă, poate exercita controlul/supravegherea la care se referă dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public.
Noţiunea de autoritate publică este definită de dispoziţiile art. 240 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal – Dispoziţii interpretative -, cu referire la condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice (art. 135 din Codul penal), articol care prevede: „În aplicarea dispoziţiilor art. 135 din Codul penal prin autorităţi publice se înţelege autorităţile prevăzute în mod expres în titlul III, precum şi la art. 140 şi 142 din Constituţia României, republicată”.
În titlul III intitulat „Autorităţile publice”, Constituţia prevede Parlamentul (capitolul I), Preşedintele României (capitolul II), Guvernul (capitolul III), Administraţia publică (capitolul V), Autoritatea judecătorească (capitolul VI). Administraţia publică cuprinde la rândul său administraţia publică centrală de specialitate (secţiunea 1), în care se includ autorităţile administrative autonome şi administraţia publică locală (secţiunea 2). Autorităţile administraţiei publice, conform doctrinei dreptului administrativ, sunt acele structuri organizaţionale cu personalitate de drept public, ce se înfiinţează şi funcţionează potrivit Constituţiei şi legii, pentru organizarea executării şi executarea în concret a legii. Prin sintagma „autorităţi publice” se înţelege totalitatea formelor structurale chemate să exercite prerogative de putere publică atât la nivelul statului, cât şi la nivelul comunităţilor locale.
Din interpretarea art. 116 din Constituţia României rezultă că, în sistemul constituţional românesc, administraţia centrală de specialitate este formată din două mari categorii de organe: organe centrale de specialitate subordonate, în care se includ, pe lângă ministere şi alte organe centrale, şi organe centrale de specialitate autonome, care nu se află în raporturi de subordonare faţă de alte autorităţi publice.
În doctrina de drept administrativ se arată că autorităţile administrative autonome au un statut specific care le deosebeşte de ministere şi de celelalte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, deosebirile derivând din modul de înfiinţare care impune o lege organică şi modul de desemnare al conducătorilor. Aşadar, în România există două categorii de autorităţi centrale autonome: unele de rang constituţional, create de legiuitorul constituant, şi altele create prin lege organică. Din prima categorie fac parte Avocatul Poporului (art. 58 – 60), Consiliul Suprem de Apărare al Ţării (art. 119), Curtea de Conturi (art. 140), Consiliul Economic şi Social (art. 141). Din cea de a doua categorie pot fi enumerate: Consiliul Concurenţei, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Autoritatea de Supraveghere Fiscală ori Banca Naţională a României.
Deşi se susţine că Banca Naţională a României este o instituţie independentă, al cărei statut a fost adoptat printr-o lege ordinară (Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, în vigoare de la 1 iulie 1998 până la 29 iulie 2004, fiind abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 30 iunie 2004) nu trebuie omis faptul că înfiinţarea Băncii Naţionale a României s-a făcut printr-o lege organică, „Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 17 aprilie 1880, iar întreaga activitate a băncii, în prezent, este reglementată prin legi organice, respectiv Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, Legea nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar.
În legătură cu Legea nr. 312/2015 este de menţionat că a transpus Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, consacrând expres împrejurarea că Banca Naţională a României este autoritate de rezoluţie pentru instituţiile de credit. Or, conform art. 3 alin. (2) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, autoritatea de rezoluţie este o autoritate publică administrativă sau autorităţi învestite cu competenţe administrative publice.
Conform art. 3 alin. (3) al aceluiaşi act normativ, sunt enumerate autorităţile care pot fi desemnate ca autorităţi de rezoluţie, printre acestea regăsindu-se băncile centrale.
Or, prin Legea nr. 312/2015 a fost desemnată autoritate de rezoluţie pentru instituţiile de credit, persoane juridice române, Banca Naţională a României, motiv pentru care se justifică şi din aceste considerente concluzia că Banca Naţională a României este o autoritate centrală autonomă, parte a administraţiei publice.
De altfel, şi din interpretarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobate prin lege organică, rezultă faptul că Banca Naţională a României este o autoritate publică, în sensul cerut de dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal.
În art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 se prevede că Banca Naţională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
Conform art. 153 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, instituţiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile lor financiare, precum şi alte date şi informaţii cerute la termenele şi în forma stabilite prin reglementări şi instrucţiuni de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de supraveghere.
În analiza faptului că Banca Naţională a României este o autoritate publică în sensul prevăzut de art. 175 alin. (2) din Codul penal nu se poate face abstracţie de importanţa deosebită a acestei entităţi publice în cadrul politicii economico-financiare generale a statului, de competenţele ce îi sunt atribuite prin lege în vederea realizării obiectivului său fundamental, constând în asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, fiind singurul organism din România care are atribuţii privitoare la elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb, la promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare, la emiterea bancnotelor şi monedelor, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României şi la stabilirea regimului valutar, supravegherea respectării acestuia şi administrarea rezervelor internaţionale ale ţării, precum şi eficienţa mijloacelor legale ce îi sunt puse la dispoziţie pentru ducerea la îndeplinire a acestor atribuţii, având şi competenţa de a emite şi acte cu caracter normativ în domeniul bancar (regulamente, ordine, norme) a căror respectare este obligatorie de către subiecţii cărora li se adresează, având autoritate competentă cu privire la reglementarea, autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, fiind autoritate de supraveghere şi autoritate de rezoluţie.
Prin urmare, se poate considera că Banca Naţională a României reprezintă o autoritate publică, în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal, putând exercita controlul sau supravegherea cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public.
Concluzionând, pentru considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală în Dosarul nr. 61.261/3/2010, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă, în sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal”.
Va statua în sensul că, în sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.
Prin Decizia nr. 18/2017, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală în Dosarul nr. 61.261/3/2010, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă, în sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal şi, în consecinţă, stabileşte că:
În sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.